Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 541/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 541/R/2008
Ședința publică din 17 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, SERVICIUL TERITORIAL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 10 septembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Bistrița -N, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul arată că este de acord cu recursul declarat de apărătorul său ales și nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului arată că Încheierea penală din 14 iulie 2008 Tribunalului Bistrița -N este lovită de nulitate absolută, întrucât în acel moment instanța nu era legal sesizată. Instanța de fond a verificat măsura arestării preventive la 02.06.2008, fiind acordat primul termen de judecată la 14.07.2008, dată la care instanța nu a verificat regularitatea actului de sesizare, acest lucru fiind făcut numai la termenul din 10.09.2008. Solicită a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept, pentru că regularitatea actului de sesizare trebuia verificată la termenul din 14 iulie 2008 și nu la 10.09.2008. Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, deoarece nu există la dosar probe de vinovăție în ce privește infracțiunea de trafic de droguri și nici probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Arată că la termenul din 10.09.2008, s-au luat declarații inculpaților, și, iar inculpatul a arătat că el este cel care a vândut droguri. În ceea ce-l privește pe inculpatul, acestuia i s-a reținut art.16 din Legea 143/2000 pentru că a colaborat, dar nu se ia în considerare declarația inculpatului, care arată că el a vândut drogurile, astfel că nu se poate reține infracțiunea de trafic de droguri în sarcina inculpatului. Solicită a se lua ca exemplu situația inculpatului, care a fost pus în libertate de circa 2 luni de zile și nu a împiedicat cu nimic cercetarea penală până în prezent.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare, iar pentru buna desfășurare a procesului penal, este necesară menținerea acestei măsuri față de inculpat. În ce privește excepția invocată, aceasta excede cadrului procesual al verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. În concluzie, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu este vinovat și nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Prin încheierea penală din 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, în baza art. 3002.proc.pen. rap. la art. 160 proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui și, născut la data de 28 mai 1987, CNP - - și, fiul lui - și, născut la data de 17 februarie 1987, CNP - - și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 16/D/P/2008, al DIICOT- Biroul Teritorial Bistrița N, au fost trimiși în judecată inculpații:, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal,a infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, -, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal și cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 a infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 4 alin. 1 din legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art 41 alin.2 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut în esență că în data de 1 martie 2008, inculpații - și s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire " " în barul " Vu" din B, unde i-au vândut acestuia contra sumei de 120 euro, 6 gr. cannabis, (respectiv, substanța psihotropă biosintetizate de plantă cannabis). De asemenea, la data de 18 martie 2008 inculpații și s-au întâlnit cu investigatorii sub acoperire " " și " " în barul " Vu" din B, unde le-au vândut acestora, contra sumei de 200 euro, 9,7 gr. substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis.
În fine, la data de 20 martie 2008, inculpații și s-au întâlnit din nou cu aceeași doi investigatori sub acoperire, cărora le-au vândut contra sumei de 1000 euro, o substanță vegetală de culoare, în cantitate de 62,4 gr. care în urma analizelor de laborator a rezultat că este o substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis.
Se mai arată în actul de acuzare că de fiecare dată, anterior întâlnirilor dintre inculpații și cu investigatorii sub acoperire, inculpatul vorbea la telefon cu unul dintre investigatori și se înțelegeau cu privire la momentul efectuării tranzacției. Ulterior, după ce aceștia se întâlneau, inculpatul îl contacta pe inculpatul, care lăsa drogurile în diverse locuri. Inculpatul se deplasa în locurile respective, lua drogurile și le înmâna investigatorilor contra cost, sumele primite fiind apoi remise inculpatului (uneori direct, iar alte ori printr-un intermediar).
Prin actul de acuzare se mai reține în sarcina inculpaților și, că au consumat în mai multe rânduri din drogul de risc, cannabis. În ce privește pe inculpatul, se menționează că acesta a consumat o singură dată din acest drog.
Instanța de fond a mai reținut că prin Ordonanțele date de procuror la data de 5 aprilie 2008 (77,96, 107 vol.I), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei inculpați după cum urmează: privitor la inculpatul, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.1 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal, privitor la inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal, iar privitor la inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și infracțiunii prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) ambele cu aplic. art. 33 lit. "a" Cod penal.
Ulterior, prin Încheierea penală nr. 27/CC/5 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul penal nr-, definitivă prin Decizia penală nr. 26/R/2008 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile. De asemenea prin Încheierea penală nr. 32/CC/25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul penal nr-, definitivă prin Încheierea penală nr. 31/R/7.05.2008 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile față de fiecare dintre inculpați.
Instanțele care au dispus luarea și ulterior, prelungirea măsurii arestării preventive, au apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, în modalitatea descrisă în Ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale. Aceleași instanțe au apreciat că sunt întrunite și cerințele art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, privitor la fiecare dintre cei trei inculpați, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc este mai mare de patru ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această din urmă împrejurare a fost reținută raportat la faptul că cercetați în stare de libertate, inculpați ar putea continua activitatea infracțională, pe care au organizat-o minuțios, cu luarea unor măsuri de precauție deosebite, ceea ce a reclamat folosirea de investigatori sub acoperire, pentru a stabili cu claritate activitățile licite desfășurate.
Examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, - și din perspectiva art. 300/1 alin.1 proc.pen. instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii acestei măsuri subzistă, astfel că prin încheierea penală din 2 iunie 2008, dispus conform art. 300/1 al. 3.pr.pen. menținerea arestării preventive privitor la fiecare dintre cei trei inculpați.
Prin Decizia penală nr. 389/12.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva Încheierii penale din 2 iunie 2008 Tribunalului Bistrița N, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, instanța de recurs apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Prin aceeași decizie a fost admis recursul inculpatului, instanța de recurs constatând că măsura arestului preventiv dispusă în privința acestui inculpat a încetat de drept.
Ulterior, prin Încheierea penală din 14.07.2008 (57-59),în baza art. 300/2 proc.pen. rap. la art. 160/b proc.pen. măsura arestului preventiv a fost menținută în privința inculpaților și, aceasta urmând să expire la data de 11.09.2008.
Verificând conform art. 300/2 rap. la art. 160/b pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în privința inculpaților și, instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Împrejurarea că prin declarațiile date în instanță (cu ocazia începerii cercetării judecătorești), inculpatul și, în parte, inculpatul au recunoscut faptele pentru care sunt trimiși în judecată, nu a fost reținut ca și temei de natură a justifica punerea în libertate a inculpaților, motivându-se că prin judecarea acestora în stare de libertate există riscul ca cercetarea judecătorească să fie prejudiciată.
S-a mai reținut că atitudinea sinceră a inculpaților și lipsa antecedentelor penale pot constitui elemente ar putea fi avute în vedere în procesul de individualizare a pedepsei, în ipoteza în care instanța va reține vinovăția susnumiților, și nu motiv pentru a se dispune judecarea acestora în stare de libertate.
Prima instanță nu a însușit punctul de vedere exprimat de apărare potrivit căruia revocarea măsurii arestului preventiv s-ar putea dispune și pentru motive de egalitate a tratamentului juridic cu motivarea că punerea în libertate a coinculpatului a fost consecința încetării de drept a duratei acestei măsuri și pentru motive reglementate de art. 139 al. 2.proc.pen.
Așa fiind, apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia arestului preventiv dispusă față de susnumiții inculpați, meținând această măsură potrivit art. 300/2 proc.pen. rap. la art. 160/b proc.pen.
Conform art. 192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul solicitând casarea încheierii recurate și judecarea sa în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că, în principal, că măsura arestului preventiv a încetat de drept deoarece instanța de fond a verificat măsura arestului preventiv în data de 2.06.2008, a acordat primul termen de judecată la data de 14.07.2008 și a verificat regularitatea actului de sesizare abia la termenul din 10.09.2008.
În subsidiar, a solicitat a se constata că în cauză nu este dovedită vinovăția inculpatului și că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate și a probelor administrate până în acest moment, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul primului motiv, Curtea constată că încheierile din data de 2.06.2008 și 14.07.2008 pronunțate în același dosar au făcut obiectul verificării în calea de atac a recursului, fiind menținute ca fiind legale și temeinice, intrând în sfera autorității lucrului judecat. Pe de altă parte, în recursul de față, limitele judecății sunt date de sentința atacată și persoana care a declarat calea de atac, cadrul procesual fiind strict limitat de lege și anume -constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
Pe fond, în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că temeiurile avute în vedere la momentul luării față de acest inculpat a măsurii arestului preventiv și apoi a prelungirii și menținerii acesteia subzistă și impun în continuare privarea de libertate pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauza de față, indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.
Aceste împrejurări sunt relevate de declarațiile inculpaților și, declarații ce se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procesele verbale de percheziție, rapoartele de constatare tehnico-științifice care certifică faptul că substanțele oferite investigatorilor sub acoperire reprezintă cannabis, drog de risc, precum și procesele verbale de predare a acestor substanțe obținute de la inculpați de către investigatorii sub acoperire.
Rezultă din coroborarea acestor probe că la 1 martie 2008 inculpații și s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire " " în barul Vu din B unde i-au vândut acestuia contra sumei de 120 euro o substanță vegetală de culoare, care în urma analizelor de laborator a rezultat că este cannabis.
La 18 martie 2008 inculpații și s-au întâlnit cu investigatorii sub acoperire " " și " " în barul Vu din B unde le-au vândut acestora contra sumei de 200 de euro o substanță vegetală de culoare ambalată într-o de celofan care în urma analizelor de laborator a rezultat că este cannabis.
La 20 martie 2008 inculpații și s-au întâlnit cu investigatorii sub acoperire " " și " " în B unde le-au vândut acestora contra sumei de 1000 euro o substanță vegetală de culoare, care în urma analizelor de laborator a rezultat că este cannabis, în greutate de 62,4 grame.
De fiecare dată anterior întâlnirilor dintre inculpații și cu investigatorii sub acoperire, inculpatul vorbea la telefon cu unul dintre investigatori și se înțelegeau cu privire la momentul efectuării tranzacție. După ce aceștia se întâlneau inculpatul îl contacta pe inculpatul de la care procura drogurlle. În concret cei doi stabileau diferite locuri unde lăsa drogul cannabis după care inculpatul mergea în locul respectiv, lua drogul și-l înmâna investigatorilor contra cost.
După primele tranzacții inculpatul a pus banii primiți de la investigator în anumite locuri stabilite în prealabil cu inculpatul care mergea și îi lua. La ultima tranzacție suma de 1000 euro a fost înmânată personal de către inculpatul inculpatului.
Inculpații și au consumat în mai multe rânduri drogul de risc cannabis, iar inculpatul a consumat o dată drogul de risc cannabis.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere sunt bănuiți inculpații, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestora ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În speță, inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul al sancționării de către legea penală, ci și prin consecințele produse în rândul consumatorilor, în special cu privire la starea de sănătate fizică și psihică.
Așa fiind, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii acestor fapte și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că instanța de fond în mod corect a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, că măsura este necesară în cauză pentru a se asigura buna derulare a procesului penal astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art.192 alin.2 proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la 28.05.1987, în prezent aflat în Arestul IPJ B-N, împotriva încheierii penale din 10.09.2008 a Tribunalului Bistrița N.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
3 ex./23.09.2008
Jud. fond:-
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
