Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 541/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 541/R/2009
Ședința publică din data de 8 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 25 august 2009 pronnunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, prin care s- menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev.și ped.de art.174 alin.1 rap.la art.176 alin.1 lit.a și b penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar. Se prezintă traducătorul autorizat de limba, d-l, identificat cu autorizație nr. 22157 emisă de Ministerul Justiției la data de 12.04.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, traducătorul autorizat depune jurământul.
Prin intermediul traducătorului, inculpatul arată că-și menține recursul declarat, că la pronunțarea încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive a fost prezent, însă nu a înțeles foarte bine ceea ce s-a dispus, cu toate că era și d-na traducător prezentă. Abia în Penitenciar și-a dat seama ce anume s-a hotărât și de aceea a declarat recurs.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului declarat de inculpat și acordă cuvântul părților pe excepție.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea excepției cu motivarea că inculpatul este cetățean și nu cunoaște limba română și regulile procesului penal român astfel că acestuia trebuie sa i se dea dreptul la apărare.
Reprezentantul Parchetului, apreciind excepția ca fiind întemeiată, solicită admiterea ei și pe cale de consecință respingerea recursului ca tardiv. La pronunțarea încheierii din data de 25 august 2009, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul a fost prezent și cu toate acestea a declarat recurs în data de 27 august 2009. Afirmația inculpatului în sensul că abia în penitenciar a înțeles ceea ce s-a discutat nu poate fi reținută, chiar și așa inculpatul se putea încadra în termenul de recurs.
Inculpatul, menționează că la penitenciar nu a avut cine să-i scrie cererea de recurs și până a găsit persoana potrivită, a trecut termenul de recurs. Mai arată că la penitenciar nu i s-a asigurat un traducător.
Instanța, prezintă spre vedere inculpatului cererea de recurs cu mențiunea de a preciza dacă semnătura de pe aceasta îi aparține, inculpatul afirmând că este semnătura lui pe cererea de recurs.
La întrebarea instanței de ce nu a scris cererea în limba, pentru ca apoi obligația autorităților era să traducă cererea, inculpatul declară că așa i s-a spus la penitenciar, că cererea trebuie scrisă în limba română pentru că judecătorul nu acceptă altă limbă, cu toate că inițial a vrut să o scrie în limba.
CURTEA
Prin încheierea din data de 25 august 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul ( fiul lui și, născut la 01.01.1970 în, Turcia ), în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen.
Pentru a pronunța acceastă încheiere, tribunalul a reținut că:
rin încheierea penală nr. 23/C/17 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus, în temeiul art. 149/1 pr.pen. raportat art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174 alin. 1.pen. raportat la art. 176 alin. 1 lit. a și b pen. pe o durată de 29 zile începând cu data de 17 martie 2009 și până la data de 14 aprilie 2009 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 18/17.03.2009.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 14/15 martie 2009, în jurul orei 24.00, aflându-se în imobilul situat comuna M, sat, nr. 231, jud. C ar fi suprimat cu intenție viețile victimelor și, ucigându-Ie pe acestea prin cruzimi, prin aplicarea unor lovituri multiple, repetate, cu un topor.
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea penală nr. 34/C/13 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe o durată de 30 de zile începând cu data de 15.04.2009 și până la data de 14.05.2009.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj cu nr. 237/P/2009 din data de 09 mai 2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174 alin. 1.pen. raportat la art. 176 alin. 1 lit. a și b pen.
Potrivit dispozițiilor art. 3002din Codul d e procedură penală, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160.pr.pen.
Tribunalul a apreciat că de la data de 30 iunie 2009, când s-a verificat ultima dată, legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpatului.
În speță, arestarea preventivă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind relevat de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse și rezonanța socială negativă în comunitate, constatându-se totodată a fi îndeplinită și condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de lege, mai M de 4 ani închisoare. Ca urmare, s-a apreciat că există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat raportat la: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, parțial declarația inculpatului, declarațiile martorilor, concluziile preliminare nr. 123/III/15.03.2009 și nr. 124/III/15.03.2009 întocmite de C-N și nu în ultimul rând, raportat la declarația inculpatului și probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. (periculozitate ce a rezultat din însăși fapta pentru care este cercetat).
Astfel, în cauză, a apreciat tribunalul, sunt îndeplinite în continuare temeiurile arestării prev. de art. 148 lit."f, pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă de inculpat este închisoare mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La stabilirea pericolului public, tribunalul a reținut că, nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în speță inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din sancționarea aspră a faptei de legea penală, ci, mai ales, din consecințele produse, respectiv lezarea valorii fundamentale apărate de legea penală, și anume, viața persoanei.
În consecință, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii faptei respective și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu actionează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
În ceea ce privește durata arestării preventive, aceasta nu a putut fi apreciată că a depășit limitele rezonabile având în vedere criteriile de apreciere din perspectiva jurisprudenței
Instanța, având în vedere infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat și rezonanța unei fapte de acest gen, numărul de peste 5 luni de zile scurs de la arestarea acestuia, nu a putut considera că s-ar putea pune în discuție atingerea punctului critic în ceea ce privește termenul rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.
Conform dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit."c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o in fracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei, se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului în această cauză, motiv pentru care raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive de bănuială în sensul conventiei.
În speță, tribunalul a reținut că se impune menținerea măsurii arestului preventiv, prin prisma modalității de comitere a faptei, a numărului victimelor și nu în ultimul rând, a atitudinii procesuale a inculpatului atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, când efectiv a recurs la toate mijloacele de a tergiversa soluționarea cauzei, prin invocarea nesemnării declarației dată în fața instanței și tradusă simultan de traducătorul autorizat, numai condiționat de menționarea dorinței sale procesuale de a fi judecat de autoritățile judiciare turce, iar după ce s-a completat această declarație, a refuzat semnarea invocând doleanța de a i se comunica traducerea declarației sale, după ce în prealabil i s-a tradus toată declarația sa de către traducătorul autorizat și i s-a pus în vedere de către instanță ca numai după ce i se traduce integral aceasta să o semneze, iar în cazul ivirii unor nelămuriri să le comunice instanței pentru a fi remediate, sens în care i s-a acordat 40 de minute pentru traducerea declarației dactilografiate de către grefierul de ședință, însă inculpatul a înțeles să obstrucționeze buna desfășurare a procesului penal, prin refuzarea din nou a semnării declarației, pe motivul traducerii în scris a declaratiei de către traducătorul autorizat, astfel că, o astfel de atitudine conferă măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, o ineficiență în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, cu o asemenea arie de desfășurare.
În contextul celor anterior enunțate, având în vedere și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 pr.pen. a mentinut măsura arestării preventive luată fată de inculpatul.
În ceea ce privește cererea formulată de inculpat prin apărătorul acestuia desemnat din oficiu de a nu se mai menține măsura arestului preventiv luată față de acesta, cercetarea și judecarea sa în stare de libertate cât și cererea formulată în subsidiar de apărătorul inculpatului și însușită de inculpat de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea C-N sau obligarea de a nu părăsi țara (România), conform prevederilor art. 145.pr.pen și respectiv art. 1451.pr.pen. acestea au fost respinse de către instanță prin prisma faptului că toate aceste solicitări nu prezintă temeiurile juridice necesare admisibilității unor astfel de cereri, atât timp cât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv ce au fost anterior descrise, subzistă și în prezent.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs la data de 27.08.2009 ( data înscrisă pe cererea de recurs, semnată de inculpat), recurs ce se constată de către C, fi tardiv.
Astfel, potrivit art.160/b alin.4 rap. la art.160/a alin.2 pr.pen. încheierea prin care s-a dispus menținerea arestării preventive, poate fi atactă separat cu recurs în termen de 24 de ore, termen care curge de la pronunțare pentru cei prezenți și, de la comunicare pentru cei lipsă.
În cauză, pronunțarea încheierii de menținere a arestării preventive s-a făcut la 25 august 2009, în prezența inculpatului și a traducătorului autorizat de limba, așa încât, termenul de recurs de 24 ore, s-a împlinit la data de 26 august 2009, iar recursul a fost declarat cu depășirea acestui termen, respectiv la data de 27 august 2009.
Susținerile inculpatului, în sensul că, deși asistat de traducător cu ocazia pronunțării încheierii, nu a înțeles ce soluție s-a dat în cauză - nu pot fi reținute de instanță, aceste nelămuriri putând fi invocate în fața instanței chiar la momentul pronunțării. Apoi, împrejurarea că abia la penitenciar inculpatul a înțeles soluția și a dorit să declare recurs, dar nu i s-a dat voie decât în limba română, așteptând până a doua zi, pentru a-i fi scrisă cererea în limba română - de asemenea, nu se poate reține de către instanță, în condițiile în care, la penitenciar, după susținerile inculpatului, nu i s-a asigurat traducător, deci, nu se explică cum a înțeles inculpatul soluția abia la penitenciar, iar pe de altă parte, cererea de recurs putea fi redactată în orice limbă și trimisă instanței, care avea obligația a asigura traducerea oricărui document cu care a fost sesizată.
În consecință, recursul în cauză este tardiv, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.1 lit.a din Ordinul Ministerului Justiției și Libertăților nr.772/C/05 martie 2009, art.7 alin.3 lit.a-c din Legea nr. 178/1997 se va stabili onorariu traducător autorizat ( autorizație nr.22157/12.04.2008) suma de 184,6 lei, reprezentând două ore de traducere din și în limba /română ( 23,15 lei x 2 ore= 46,30 lei - plus majorări de: 50% pentru traducere din sau într-o limbă rar folosită, 50% pentru traducere efectuată în regim de urgență, 100% pentru traducere simultană).
În baza art. 190 alin.1,5 pr.pen. stabilește în favoarea traducătorului autorizat și suma de 400 lei cheltuieli de transport ( contravaloarea combustibilului pe ruta C - C și retur, precum și taxe trecere pod F, conform chitanțelor anexate cererii de decontare - filele 11-14) sume ce se vor avansa din
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la în, Turcia, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din data de 25 august 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Stabilește onorariu traducător autorizat suma de 184,6 lei pentru traducere din și în limba /română și suma de 400 lei cheltuieli de transport, sume ce se vor avansa din
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 08 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./Dact.
4 ex./11.09.2009.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
