Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 543/R-MF
Ședința publică din 02 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
-Biroul Teritorial Argeș -
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații:, fiul lui G și, născut la 05.05.1980, CNP- -, fiul lui G și, născut la 15.05.1981, CNP--, fiul lui și, născut la 11.12.1981, CNP--, și, fiul lui și, născut la 25.09.1981, CNP--, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr.73/F din 31.08.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții inculpați, - și, în stare de arest și asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurenților inculpați să ia legătura cu aceștia în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați, - și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură prevăzută de art. 136 Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi țara. De la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și până în prezent au trecut 11 luni și apreciază că durata rezonabilă a ajuns la sfârșit. Arată că toți inculpații sunt infractori primari și nu există nici un pericol de a se sustrage de la cercetarea judecătorească sau de a influența în vreun fel părțile vătămate și martorii din această cauză. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu mai subzistă și apreciază că această măsură nu se mai impune.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Tribunalul corect a reținut că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prevăd o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului și solicită să fie judecat în libertate. Înainte de arestare era student în anul III la facultatea de Drept
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate. Arată că are un copil minor de 3 ani și înainte de arestare lucra ca taximetrist.
Recurentul inculpat -, arată că este de acord cu concluziile apărătorului și înainte de arestare lucra în construcții. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
, având ultimul cuvânt arată că înainte de arestare era subofițer la pompieri și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea nr.73/F din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a menținut, în temeiul dispozițiilor art.300/1 combinat cu art.160/b Cod pr.penală, măsura arestării preventive privind pe inculpații (născut la data de 5 mai 1980, domiciliat în municipiul D, -), (născut la data de 15 mai 1981, domiciliat în comuna, județul V, -), (născut la data de 11 decembrie 1981, domiciliat în municipiul D, 1-) și (născut la data de 25 1981, domiciliat în municipiul D, -), arestați în Penitenciarul Colibași.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
Inculpații sunt trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.155/B/P/2005 din data de 17 martie 2009, întocmit de - Biroul Teritorial Vâlcea, pentru săvârșirea, în principal, a infracțiunilor de crimă organizată și înșelăciune, imputându-li-se că în perioada 2005-2008, prin accesarea nelegală a unor conturi ce aparțineau companiei E-, prin crearea unor site-uri capcană în cuprinsul cărora ofereau mincinos spre vânzare diferite bunuri, în special utilaje agricole și telefoane mobile, precum și prin lansarea on-line a unor licitații frauduloase, au prejudiciat mulți cetățeni străini.
Cauza face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Vâlcea.
In raport de infracțiunile imputate inculpaților, de gradul concret de pericol pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate, s-a apreciat că subzistă aceleași temeiuri care au determinat luarea măsurii arestării preventive, astfel că s-a menținut în continuare aceasta.
Impotriva hotărârii inculpații, - și au formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie, susținând că nu mai erau îndeplinite cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, privind menținerea stării de arest, solicitând, astfel, revocarea acesteia sau înlocuirea cu măsura de nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 Cod pr.penală, în raport de cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Este necontestată împrejurarea că inculpații sunt trimiși în judecată, imputându-li-se săvârșirea unor infracțiuni grave, cele precizate anterior, cauza formând obiectul dosarului nr- al Tribunalului Vâlcea.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.160/b Cod pr.penală, constatând că se impune menținerea pe mai departe a stării de arest a inculpaților.
Sub aceste aspect, textul citat în alin.2 face referiri la posibilitatea revocării arestării preventive, în situația în care instanța constată că temeiurile care au determinat-o au încetat sau că nu există altele noi care să justifice privarea în continuare de libertate.
Măsura arestării preventive a fost luată în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală, la momentul respectiv instanța constatând că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile imputate inculpaților este mai mare de 4 ani iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Dacă în legătură cu prima condiție nu au fost ridicate obiecțiuni, acestea au fost relevate în legătură cu faptul că cea de-a doua condiție nu mai este îndeplinită, din moment ce a dispărut pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
O atare susținere este neîntemeiată, rezultând, dimpotrivă, că în continuare se menține și cea de-a doua condiție care a determinat luarea măsurii preventive.
Astfel, este de observat că deși pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă art.148 lit.f Cod pr.penală, nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, totuși, aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiuni de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, ci și date referitoare la faptele imputate, deoarece nu de puține ori acestea din urmă sunt de natură a crea, în opinia publică, un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
In concluzie, apreciindu-se că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică și că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, se vor respinge ca nefondate recursurile, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.73/F din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, dr.-,
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
14 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
