Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 550/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 550/
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea Grigorescu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință din data de 25 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat din oficiu de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.5355/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, în opinia sa această măsură preventivă nu se mai impune a fi păstrată. Inculpatul se află în stare de arest din luna iulie 2008, termenul rezonabil este depășit, chiar dacă este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave. la pronunțarea unei hotărâri definitive, inculpatul este beneficiarul prezumției de nevinovăție. Instanța nu indică elemente din care să rezulte că inculpatul prezintă un pericol pentru ordinea publică, motivarea hotărârii instanței de fond i se pare laconică, inculpatul nu este recidivist.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluției pronunțată în cauză de Tribunalul Constanța ca fiind legală și temeinică, având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat să existe.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
A,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 25 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- s-a dispus, in temeiul art.300 ind.2 in referire la art.160 ind.b cod pr.penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului - deținut în Penitenciarul Tulcea cu începere de la 25.11.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și, că în raport de natura faptei pentru care inculpatul este cercetat, faptă care prezintă un grad de pericol social ridicat, se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive.
In termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul prin apărătorul din oficiu a invocat depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive față de data la care această măsură a fost luată - iulie 2008.
Se susține că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate si, rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, se cere înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
La Curtea de APEL CONSTANȚA cauza a fost înregistrată sub nr-.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art.385 ind.6 alin.3 cod pr.penală, curtea constată că recursul declarat de inculpatul este nefundat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lână Tribunalul Tulcea emis la data de 26 iunie 2008 in dosarul penal nr.365/P/2008, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 cod penal.
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea nr.41 din 9 iunie 2008 Tribunalului Tulcea, măsură menținută succesiv prin respingerea recursurilor de către instanța de control judiciar.
Din probatoriul administrat in cauză la acest moment procesual, se constată că temeiurile ce au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, continuă să subziste.
Astfel, din probele dosarului: declarațiile inculpatului, ale martorilor, ale părților vătămate, există indicii temeinice si presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta dedusă judecății.
Împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența disp.art.148 lit.f cod pr.penală - acuzele ce planează asupra acestuia vizează o infracțiune sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani; iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptei, natura infracțiunii, relațiile sociale încălcate care ocrotesc dreptul la viață al persoanei.
În ce privește respectarea dreptului la libertate a inculpatului, este real că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind stare normală, nefiind admisă să prelungească dincolo de limitele rezonabile independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă.
În jurisprudența constantă a CEDO aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură " există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingerea prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale, a judecării în stare de libertate ".
Prin urmare, instanța este obligată de vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte, și interesul public de protecția cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
În speță, la acest moment interesul general prevalează in raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate raportat și la faptul că cercetarea judecătorească abia a început, fiind audiat doar inculpatul și un martor.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică și, în lipsa unor cauze de nulitate va respinge recursul ca nefundat în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b cod pr.penală, cu consecința obligării inculpatului la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu - av., din fondul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință din data de 25 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 cod pr.penală,
Obligă pe inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu - av., din fondul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 2008.
Președinte, Ptr.Judecător,
- - - -, conform art.312 cod pr.penală
semnează Președinte de complet,
- -
- - -
Grefier,
- -
Jud.fond-
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./03.12.2008
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu
