Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 559/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 559
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații A și împotriva încheierii de ședință din data de 22 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. depune la dosar un înscris în susținerea recursului, respectiv copie după o declarație notarială dată de martora.
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22 2009, prin care Tribunalul Iașia dispus menținerea măsurii de arest preventiv a inculpatului. Încheierea este nelegală și netemeinică deoarece deși are un număr de 10 pagini se poate vorbi despre o nemotivare, fiind reluată motivarea din încheierile anterioare. Instanța de fond face referire la amplul material probator administrat, dar atunci când se decide asupra măsurii de arest preventiv are în vedere doar materialul probator administrat în cursul urmăririi penale. Dosarul de află pe rolul instanței de judecată din anul 2008, dar în nici o încheiere de ședință nu se vorbește despre probele administrate de instanța de judecată, reținându-se doar argumente de ordin general. daca instanța ar fi analizat toate probele ar fi constatat că temeiurile inițiale s-au modificat, persoanele audiate arătând în ce condiții au dat declarații la urmărirea penală. Doar partea vătămată a menținut declarația inițială, dar acesta nu face nici un fel de referire la inculpatul. Inculpații din prezenta cauză au fost tratați în bloc, urmărirea penală începând și pentru infracțiunea de asociere într un grup infracțional organizat și nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale.la pct. 6 și 7 din rechizitoriu se reține că au fost traficate părțile vătămate și, în să în perioada aceea inculpatul nu se afla în țară, fiind plecat în Spania. Inculpatul este arestat de 376 de zile, deși din analiza obiectivă a materialului de urmărire penală, nu există indicii că acesta ar fi participat la comiterea vreunei infracțiuni, simplu fapt că fratele al acestuia s-ar părea că are implicații nefiind suficient pentru menținerea măsurii preventive. Deși a înțeles protestul magistraților, nu se justifică faptul că Tribunalul Iașia acordat în cauză termen din două în două săptămâni, perioadă insuficientă pentru realizarea procedurii de citare, martorii și care au fost prezenți în fața instanței nefiind audiați ori din lipsa de procedură ori din cauza protestului. Una dintre martore nu va mai putea fi prezentă în fața instanței până în anul 2010, așa cum a arătat în declarația notarială depusă astăzi la dosar. Există cauze, în care persoane cu o situație similară cu a inculpatului sunt judecate în stare de libertate. Nu a fost demonstrat pericolul concret pentru ordinea publică, mai ales că mulți dintre martori sunt plecați în Spania, inculpatul neavând cum să influențeze depozițiile acestora. Faptul că instanța de judecată s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de denunț calomnios. împotriva părții vătămate, demonstrează că instanța nu dorește să țină cont de declarația dată de parte în cursul urmăririi penale. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se lua act de retragere a recursului declarat de inculpatul A.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea recurată este similară cu alte încheieri, pentru că pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv a inculpaților, pericolul social al lăsării în libertate fiind actual și concret.Instanța este obligată să țină cont de toate probele administrate în cauză și daca un mijloc de dovadă se contrazice cu altul, trebuie analizat care dintre cele două mijloace se coroborează cu ansamblul probator administrat. Solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat și a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.
Inculpatul achiesează la concluziile apărătorului său și solicită să fie judecat în libertate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin încheierea din 22 2009 pronunțată de Tribunalului Iașis -a dispus:
"Respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpații (fost ) A și (fost ) privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145 ind.1 Cod procedură penală.
În baza disp. art. 300 ind.2 și art. 160 ind. b al. 1 Cod procedură penală constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților (fost ), (fost ) A și.
În baza disp. art. 300 ind.2 și art. 160 ind. b al. 3 Cod procedura penală menține măsura arestării preventive față de inculpații:
(fost ), fiul lui și, născut la data de 12.02.1978 în I, cu domiciliul în mun. I,-, -. 1, jud. I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 56/U din 08.09.2008 emis de Tribunalul Iași ";
Tribunalul Iașia reținut următoarea situație de fapt:
"Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, A și și la cererile formulate de fiecare dintre aceștia de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (inculpații și A) și respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara (inculpatul ), instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 300 ind.2 și art. 160 ind.b Cod procedură penală, în cursul judecății, în cazurile în care inculpatul este în stare de arest preventiv, instanța are obligația ca periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive.
În acest cadru procesual, conform aliniatelor 2 și 3 ale art. 160 ind.b Cod procedură penală, instanța are două posibilității, respectiv:
- să revoce arestarea preventivă atunci când măsura este nelegală sau constată că temeiurile ce au determinat-o au încetat și nu au apărut alte temeiuri care să justifice privarea de libertate;
- să mențină arestarea preventivă atunci când constată că temeiurile arestării inițiale impun în continuare privarea de libertate sau constată că au apărut temeiuri noi care justifică menținerea inculpatului în detenție preventivă.
Conform dispozițiilor art. 139 al.1 Cod procedură penală, pe parcursul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o cu altă măsură preventivă - mai blândă - atuncicând temeiurilecare au determinat arestareas-au schimbat.
În speța de față, prin încheierea de ședință nr. 97 din 08.09.2008, Tribunalul Iași dispus arestarea preventivă inculpaților, (fost ) A și (fost ), reținând ca și temeiuri ale arestării dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar în privința inculpaților A și și temeiul înscris la art. 148 lit. b Cod procedură penală.
În motivarea în fapt a încheierii sus menționate, în esență, s- reținut că, există indicii temeinice și chiar probe certe în sensul art. 143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele penale pentru care erau cercetați, respectiv faptele de "trafic de persoane", "trafic de minori", iar pentru inculpații A și și "constituirea unei grupări infracționale organizate". S-a reținut că infracțiunile pentru a căror săvârșire erau cercetați inculpații sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și s-a apreciat că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la inculpații A și s-a reținut că există date certe din care rezultă că aceștia au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unora dintre victime în sensul de a nu da declarații sau de a face declarații favorabile inculpaților.
Ulterior arestării preventive, prin rechizitoriul din 23.12.2008 emis de T - Serviciul Teritorial Iași în dosarul nr. 22D/P/2008, inculpații, A și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, infracțiunilor de "trafic de persoane" prev. și ped. de art. 12 alin.1 și 2 lit. din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și "trafic de minori" prev. și ped. de art. 13 alin.1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
La acest moment al procesului penal, făcând o verificare a tuturor actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma legalității măsurii arestării preventive a inculpaților (fost ) A, (fost ) și, instanța constată că atât la luarea cât și, ulterior, la prelungirea și respectiv la menținerea succesivă a măsurii arestării preventive au fost respectate toate dispozițiile legale care reglementează această instituție de drept procesual penal, ceea ce face ca măsura preventivă a celor trei inculpați sa fie legală și temeinică.
În privința temeiurilor arestării ințiale a celor trei inculpați, în urma analizei mijloacelor de probă ce au fost administrate pe tot parcursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești desfășurată până în acest moment, instanța constată că nu au intervenit aspecte de fapt ori de drept noi care să ducă la încetarea sau la modificarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive.
Tribunalul amintește că pentru luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive este suficient să existe indicii temeinice care sa justifice bănuiala rezonabilă ca inculpatul a comis fapta/faptele pentru care este cercetat penal sau judecat, nefiind necesar să existe probe certe de vinovăție.
În cauza de față, în urma analizei mijloacelor de probă administrate în cauză până în acest moment, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesul-verbal de consemnare a declarației martorului cu identitate protejată, declarațiile persoanelor vătămate, (actuală ) -, -, (actuală ), -, procesele verbale de prezentare (părților vătămate și unora dintre martori) pentru recunoașterea inculpaților și a altor persoane, după albume foto, precum și planșele foto anexă, declarațiile martorilor asistenți la aceste activități, declarațiile martorilor -, -, -, -, procesul-verbal din data de 18 martie 2008 întocmit de lucrătorii operativi din cadrul I din care rezultă că inculpații dețineau și foloseau anumite posturi telefonice pentru coordonarea pretinsei activități infracționale, procesele-verbale întocmite de procuror în care sunt redate transcrierile convorbirile telefonice interceptate autorizat în cauză (ale căror conținut este deosebit de elocvent din prisma acuzațiilor aduse inculpaților), relațiile comunicate de mai multe unități bancare privitoare la transferurile unor sume de bani din străinătate către inculpați sau alți membrii ai familiei lor, procesele-verbale de percheziție domiciliară la locuințele inculpaților, procese-verbale de constatare, procese-verbale de verificare a situației intrărilor/ieșirilor în/din România în baza de date a pentru perioadele în care aceste înregistrări se făceau (anterior datei de 01 ianuarie 2007), procese-verbale în care sunt redate transcrierile unor convorbiri telefonice purtate de unele dintre persoanele vătămate cu inculpații sau cu alte persoane din anturajul acestora, din care rezultă că fuseseră amenințate și li se ceruse să-și retragă declarațiile, procesul-verbal din 08.04.2008 ce conține rezultatul informațiilor comunicate autorităților judecire române cu privire la faptele pentru care au fost cercetați ori urmăriți inculpații pe teritoriul Spaniei, instanța reține că acestea furnizează, cu suficiență, elemente care justifică bănuiala rezonabilă că inculpații (fost ) A, (fost ) și, au comis o serie de fapte care se pot circumscrie textelor ce incriminează infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori.
În ceea ce privește implicarea și contribuția concretă pe care a avut-o fiecare dintre cei trei inculpați arestați preventiv la derularea acțiunilor ilicite, inclusiv numărul persoanelor bănuit traficate de fiecare dintre ei, instanța arată că aceste aspecte pot fi lămurite pe deplin doar cu ocazia deliberării asupra fondului cauzei. Tot în acest stadiu procesual, judecătorul va face o analiză judicioasă a tuturor mijloacelor de probă existente la dosar și va stabili care sunt mijloacele de probă ce exprimă adevărul și cărora le va acorda valoare probantă și pe dintre acestea le va înlătura.
Tocmai de aceea - dată fiind apărarea inculpaților cum că unele dintre părțile vătămate și unii martori au revenit asupra declarațiilor inițiale și că martorii audiați la cererea lor au făcut declarații care le sunt favorabile - instanța ține să arate că declarațiile părților și declarațiile de martori, în deplină conformitate cu dispozițiile art. 63 al. 2 Cod procedură penală, nu pot fi primite în mod necondiționat sau pe considerentul că sunt cele "din urmă", ci ele trebuie analizate și apreciate în coroborare cu toate celelalte mijloace de probă existente la dosar. Or, în urma unei astfel de analize, instanța reține că există indicii temeinice, în accepțiunea dispozițiilor art. 68 ind.1 Cod procedură penală, în sensul că inculpații (fost ) A, (fost ) și au putut comite faptele penale pentru care sunt judecați.
Cu privire la critica inculpaților referitoare la duratei arestului preventiv, în sensul că aceasta ar fi depășit limitele rezonabile, instanța o constată neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.
Un prim aspect ce se impune a fi arătat este acela că intervalul de timp scurs de la momentul privării de libertate a inculpaților și până în prezent este de aproximativ de 375 zile, interval în care fost efectuată și finalizată prima faza a procesului penal (urmărirea penală) și s-a desfășurat și mare parte din faza judecății în primă instanță.
Un al doilea aspect ce se impune a fi remarcat este acela că, așa cum s- statuat în jurisprudența Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei detenției preventive nu trebuie apreciat in abstracto, legitimitatea menținerii în arest preventiv a unui inculpat trebuie apreciată în fiecare caz, în funcție de particularitățile cauzei (Cauza Pantano contra Italiei, paragraf 66, Cauza Vander Tang contra serie A nr.321, paragraf 55, 26 octombrie 2000).
În dosarul de față, dată fiind natura și complexitatea sporită a cauzei, aspecte ce impun necesitatea administrării unui amplu material probator, lucru care poate fi realizat într-un interval de timp mai mare, numărul mare al persoanelor ce trebuie audiate - în calitate de părți și în calitate de și de martori -, împrejurarea că unele dintre aceste (părți și martori) au domiciliul pe raza altor județe din țară context în care deplasarea lor la sediul instanței s-a realizat/urmează să se realizeze într-un mod mai "greoi", împrejurarea că parte dintre victimele traficului de persoane au ales să nu-și facă publică adresa la care locuiesc efectiv (susținând că au sentimente de teamă față de inculpați), fiind citate la. - Centrul Regional I aspect care a întârziat realizarea încunoștințării respectivelor părți cu privire la termenele de judecată acordate și a determinat amânarea judecării cauzei la primele două termene de judecată pentru lipsă de procedură, instanța apreciază că particularitățile cauzei nu permit soluționarea ei într-un termen relativ scurt, ceea ce face ca durata arestului preventiv scurs până în acest moment să nu fi depășit limitele rezonabile la care face referire art. 5 paragraful 3 din
Simpla scurgere timpului, nedublată de alte elemente, în condițiile în care se constată că există motive serioase care legitimează în continuare menținerea inculpaților, A și în mediu carceral, nu poate justifica înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Și la acest moment ca și la termenul de judecată din data de 30 iulie 2009, există argumentul prezervării opiniei publice care pledează pentru menținerea inculpaților în detenție preventivă. Astfel, având în vedere particularitățile cauzei de față, respectiv existența unei bănuieli legitime de comitere a unor fapte de trafic de persoane și trafic de minori, fapte de o gravitate deosebită, împrejurarea că activitatea infracțională imputată inculpaților, A și se presupune că a fost desfășurată în afara teritoriului satului român, pe parcursul unei perioade de timp extrem de mare (de circa 6 ani), numărul relativ mare al persoanelor bănuit traficate, împrejurarea că unele dintre ele se bănuiește că au fost constrânse la prostituție prin acte de violență - fizică și morală - în cazul inculpatului pretinsa activitate infracțională se bănuiește că a fost comisă asupra propriei soții, îndreptățesc la a aprecia că urmare a faptelor bănuit comise de cei trei inculpați s-a produs o tulburare socială de natură să legitimeze detenția provizorie și la acest moment al procesului penal. În opinia instanței, lăsarea în libertate a celor trei inculpați ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitate și ar induce percepția, periculoasă pentru statul de drept, că autoritățile judiciare nu au o reacție constant fermă în fața unor fapte de o gravitate sporită. De asemeni, părțile vătămate s-ar vedea lipsite de protecția pe care autoritățile unui stat democratic trebuie să le-o asigure, aceasta cu atât mai mult cu cât parte dintre ele nu au fost audiate în faza cercetării judecătorești.
De asemenea, pentru aceleași argumente cu cele reținute și expuse în considerentele încheierii de ședință din 30.07.2009, instanța constată că, în continuare, pentru buna desfășurare a procesului penal, este necesară privarea de libertate a inculpaților datorită riscului de presiune asupra persoanelor ce urmează a fi ascultate în cauza ca părți vătămate sau ca martori.
Pentru considerentele sus redate, tribunalul reține că temeiurile arestării inițiale a inculpaților, A și nu au suferit modificări și că detenția preventivă a acestora se impune a fi menținută și pentru viitor".
În termen legal încheierea de ședință a fost recurată de inculpații și A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul A și-a retras recursul formulat, la termenul de judecată din 25 2009, dând o declarație în acest sens.
Inculpatul, prin apărător ales, a susținut, recursul formulat, invocând mai multe aspecte de nelegalitate și netemeinicie, anume: instanța de fond nu a motivat menținerea măsurii arestării preventive distinct pentru fiecare inculpat în parte, ci a copiat aceleași motivări din încheierile anterioare; probele administrate nu indică vinovăția acestuia, iar unii martori prezenți în fața instanței de fond nu au fost audiați - încât temeiurile arestării inițiale s-au modificat, nu există un pericol social concret al judecării în stare de libertate, fiind depășită și durata rezonabilă a unei arestări preventive.
Inculpatul recurent a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o altă măsură preventivă; a depus la dosar o declarație notarială autentificată dată de una dintre martore.
Instanța de recurs a examinat legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate raportat la fiecare dintre motivele invocate și față de actele și lucrările dosarului de fond, de limitele procesuale impuse de dispozițiile art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 300 al. 2 Cod procedură penală cât și raportat la dispozițiile art. 139 al. 1 Cod procedură penală, s-au constatat următoarele.
În urma analizei mijloacelor de probă administrate în cauză până în acest moment, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesul-verbal de consemnare a declarației martorului cu identitate protejată, declarațiile persoanelor vătămate, (actuală ) -, -, (actuală ), -, procesele verbale de prezentare (părților vătămate și unora dintre martori) pentru recunoașterea inculpaților și a altor persoane, după albume foto, precum și planșele foto anexă, declarațiile martorilor asistenți la aceste activități, declarațiile martorilor -, -, -, -, procesul-verbal din data de 18 martie 2008 întocmit de lucrătorii operativi din cadrul I din care rezultă că inculpații dețineau și foloseau anumite posturi telefonice pentru coordonarea pretinsei activități infracționale, procesele-verbale întocmite de procuror în care sunt redate transcrierile convorbirile telefonice interceptate autorizat în cauză (ale căror conținut este deosebit de elocvent din prisma acuzațiilor aduse inculpaților), relațiile comunicate de mai multe unități bancare privitoare la transferurile unor sume de bani din străinătate către inculpați sau alți membrii ai familiei lor, procesele-verbale de percheziție domiciliară la locuințele inculpaților, procese-verbale de constatare, procese-verbale de verificare a situației intrărilor/ieșirilor în/din România în baza de date a pentru perioadele în care aceste înregistrări se făceau (anterior datei de 01 ianuarie 2007), procese-verbale în care sunt redate transcrierile unor convorbiri telefonice purtate de unele dintre persoanele vătămate cu inculpații sau cu alte persoane din anturajul acestora, din care rezultă că fuseseră amenințate și li se ceruse să-și retragă declarațiile, procesul-verbal din 08.04.2008 ce conține rezultatul informațiilor comunicate autorităților judecire române cu privire la faptele pentru care au fost cercetați ori urmăriți inculpații pe teritoriul Spaniei, instanța reține că acestea furnizează, cu suficiență, elemente care justifică bănuiala rezonabilă că inculpații (fost ) A, (fost ) au comis o serie de fapte care se pot circumscrie textelor ce incriminează infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori.
Față de criticile invocate, acestea nu sunt fondate, motivarea soluției instanței de fond referă în fapt și drept asupra temeiurilor ce au impus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul, iar aspectele de "similitudine" cu alte motivări exced cadrului procesuala judecății de față.
Analiza temeiurilor menținerii măsurii arestului preventiv a cuprins probele administrate până la acest moment procesual raportat la natura infracțiunilor pentru care se află inculpatul în curs de judecată.
Prin prisma acestor aspecte a fost apreciat și pericolul social concret care subzistă și la acest moment - prin probele certe în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală. Cât privește durata termenului rezonabil a măsurii preventive a arestării, acesta este just raportat la fiecare termen de judecată la normele CEDO - natura și gravitatea infracțiunilor, (trafic de persoane, trafic de minori, constituirea unei grupări organizate) rezonanța socială, impactul negativ și de nesiguranță socială persistent, probată și la acest moment procesual - respectiv particularitățile cauzei de față ce conferă legitimitatea menținerii arestului preventiv.
În consecință, această durată nu a fost depășită, menținerea măsurii arestării preventiv față de inculpatul este în limitele rezonabile.
Constatând nefondate criticile invocate de recurent, faptul că probele administrate până la acest moment procesual nu au modificate temeiurile inițiale ale arestării preventive a inculpatului și impun în continuare menținerea acestei măsuri preventive ce a fost legal și temeinic verificată periodic - instanța de recurs va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza disp. art. 38515.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.09.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu
