Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 56/

Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Tacea

JUDECĂTOR 2: Mița Mârza

JUDECĂTOR 3: Marcian Marius

Grefier

-.-.-.-.-

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul

-Serviciul Teritorial Galați

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și - deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal, au răspuns în stare de arest, inculpații: și asistat de apărător ales - av., inculpatul asistat de apărător ales av., inculpații scu și asistați de apărător și inculpata, asistată de apărător ales - av..

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Întrebați fiind, inculpații, scu, și, precizează că își mențin recursurile declarate.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Pentru inculpații și -, av., apreciază că încheierea instanței de fond prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive este netemeinică și nelegală. Din punctul său de vedere instanța ar fi trebuit să constate că cel puțin o parte din temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai justifica privarea de libertate a inculpaților, solicitând înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal în condițiile date.

Apreciază că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f nu mai poate fi argumentat fiind un temei care subzistă la momentul actual în condițiile în care urmărirea penală a fost efectuată cu inculpații în stare de arest până la limita prevăzută de lege, la limita celor 6 luni prevăzute de lege ca limită maximă, iar în faza de judecată după întocmirea actului de sesizare a instanței de fond nu s-a reușit a se parcurge măcar prima etapă a constatării legalității acestui act de sesizare din motive obiective raportate la conduita procesuală a inculpaților.

Din punctul de vedere al inculpaților, lipsa de procedură cu una din părțile civile sau părți vătămate nu este un aspect care le poate fi imputat sau care poate fi prezentat ca și argument în favoarea menținerii măsurii arestării preventive. Se observă că instanța de fond a justificat subzistența temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. f prin raportare directă la gravitatea ridicată a infracțiunilor ce se rețin în sarcina inculpaților, la numărul mare de persoane implicate, la valoarea prejudiciului, la faptul că inculpatul - nu vede de ce ar trebui să reprezinte vreun argument în ceea ce-i privește pe inculpații pe care îi apără, nu se află la primul impact cu legea penală și la amploarea acestor fapte într-o anumită perioadă de timp, starea de insecuritate creată în rândul comunității.

Toate aceste chestiuni, în opinia sa, sunt în realitate elemente care țin de conținutul constitutiv al infracțiunilor, au fost avute în vedere de procuror atunci când a realizat încadrarea juridică a faptelor, iar cu alte cuvinte din punctul său de vedere aceste elemente se pot prezuma în ceea ce se cheamă pericol, pericol social atribuit acestor infracțiuni reținute în sarcina inculpaților. Pericolul social ridicat așa cum este apreciat în mod generic de către legiuitor - cât și pericolul concret argumentat de către instanța de judecată, nu poate justifica la nesfârșit menținerea măsurii arestării preventive. Practica judiciară constată în acest sens, literatura de specialitate au statuat împreună și au învederat ideea că acest pericol social ca singur argument ce susține teza potrivit căreia inculpații ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, poate justifica temeiul prev. de art. 148 lit. foa numită perioadă de timp în special în faza de urmărire penală. O lună, două, trei, patru alături de bănuiala că inculpații au săvârșit infracțiunile respective, dar după întocmirea actului de sesizare, după finalizarea urmăririi penale, dacă nu se aduc argumente noi alături de acest pericol social ridicat, nu se aduc argumente suplimentare care țin de circumstanțele personale ale inculpaților, de conduita lor procesuală și de alte elemente concrete care pot fi aduse ca și argumente alături de acest pericol social ridica, instanța nu mai poate reține subzistența temeiului prev. de art. 148 lit. Față de ceea ce se precizează în conținutul încheierii - că nu au intervenit modificări. timpul fără să se facă nimic în desfășurarea procedurilor vis-a-vis de judecata inculpaților. - trece timpul într-o perioadă foarte îndelungată întrucât sunt părți vătămate față de care trebuie realizat procedura de citare de martori, de audiat, iar această scurgere a timpului din motive obiective raportat la conduita procesuală a inculpaților, reprezintă un argument în favoarea ideii că termenul rezonabil se apropie și este atins. A apreciat că acest termen rezonabil în ceea ce privește situația inculpaților și a fost depășit în prezenta cauză, raportându-se la cele 3 criterii - conduita organului judiciar în faza de urmărire penală căreia de fiecare dată s-au adus reproșuri criticând-o, conduita inculpaților care nu poate să li se facă reproșuri în ceea ce privește conduita lor procesuală -și-au prezentat punctul de vedere, nu au abuzat de drepturile și garanțiile procesuale pentru a împiedica celeritatea rezolvării cauzei atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, iar în ceea ce privește complexitatea cauzei, aceasta a prezentat un argument în faza de urmărire penală că prezenta cauză este complexă pentru că sunt mulți inculpați și multe părți vătămate, dar la acest moment nu vede de ce ar prezenta un grad foarte ridicat de complexitate. Raportat la cele trei criterii, după mai multe luni de zile, arestarea preventivă, apreciază că nu mai pot fi prezentate argumente serioase în favoarea ideii că termenul rezonabil trebuie apreciat ca fiind mai mult. Este suficient cât inculpații au fost arestați, aceștia nu sunt învinuiți pentru infracțiuni cu caracter violent, nu au manifestat în timpul desfășurării procesului tendințe și nu au avut un comportament care să justifice temerea că puși în libertate ar afecta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal, ci dimpotrivă, și așa stând lucrurile apreciază că soluția propusă de instanța de fond este cea corectă și în concordanță atât cu momentul procesual în care se află inculpații cât și datele și ceea ce rezultă din dosarul cauzei.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de cei doi inculpați și -, casarea încheierii de instanței de fond și în rejudecare, în baza art. 160 ind. b alin. 2 rap.la art. 139 alin. 1 și 145.C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, restricțiile și obligațiile fiind suficiente din punctul său de vedere pentru a asigura o anumită conduită a inculpaților care să nu afecteze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal - acesta fiind singurul deziderat care trebuie rezolvat și acoperit la acest moment și cu argumente - asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, restul, teza potrivit căreia inculpații ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică nu mai poate fi susținut după atâta timp doar pe baza faptului că infracțiunile sunt considerate cu un grad ridicat de pericol social.

Pentru inculpatul, av., consideră că încheierea de ședință din 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați este netemeinică și nelegală apreciind că nu se mai impune la acest moment starea de arest a inculpatului întrucât nu a mai apărut nici un element nou de la momentul luării măsurii arestării preventive.

Instanța de fond a motivat că din probele adminJ. rezultă presupunerea existenței indiciilor temeinice pentru cei 9 inculpați arestați preventiv care au participat la comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Consideră că la acest moment nu mai subzistă temeiurile prev. de art.148 lit. f C.P.P. că în cauză trebuie analizată situația din perspectiva indiciilor. S-a arătat că inculpatul făcea parte din grupul infracțional organizat structurat dar nu s-a indicat ce poziție avea acesta în cadrul grupului, nu s-a arătat ce activitate a efectuat, ce părți vătămate a contractat, ce părți vătămate a prejudiciat în mod efectiv și în daune cărei părți vătămate a emis file CEC. În faza de urmărire penală, arestarea preventivă s-a dispus în interesul urmăririi penale, însă în 6 luni de zile de la data arestării preventive i s-a luat declarații în care acesta a refuzat să le dea și s-a prezentat un material de urmărire penală.

Consideră de asemenea, că din motivarea instanței de fond nu rezultă care ar fi probele de natură să ducă la concluzia că inculpatul în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Situația inculpatului trebuie analizată individual, nu prin raportate la grupul infracțional organizat structurat în vederea comiterii de infracțiuni. Consideră că pericolul care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, acesta trebuie nemijlocit dovedit neputând fi prezumat. Mai mult decât atât, nu există temeiuri noi care să ducă la concluzia că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 14 ianuarie 2010 Tribunalului Galați și, în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru inculpații scu și, av., arată că Tribunalul Galația menținut arestarea preventivă a tuturor celor implicați în prezenta cauză și care au fost arestați, pentru ca unui dintre ei - administratorul societății prin care s-au derulat toate operațiunile comerciale nu a fost arestat preventiv- un model care, din punctul său de vedere arată o gravă inechitate în legătură cum organele de urmărire penală și instanțele au înțeles să soluționeze această cauză până la acest moment.

Instanța de judecată a spus că, în legătură cu toți inculpații, fără să facă vreo referire nominală la vreunul dintre ei cu excepția lui -despre care a discutat că ar avea antecedente penale și nu se află la primul impact cu legea penală, despre toți ceilalți, în speță inculpații pe care îi apără, nu a făcut nicio referire expresă. pe care instanțele le folosesc sunt comune atât tuturor inculpaților cât în general tuturor situațiilor de acest gen. De fiecare dată, când se arată în fața instanțelor că motivarea în legătură cu o anumită soluție chiar dacă ea se referă numai la arestarea preventivă, trebuie să se facă în raport expres de fiecare inculpat. Niciodată nu a întâlnit în cauzele de acest gen referiri care să se axeze pe situația fiecărui inculpa în parte. Se discută în mod generic de gravitatea ridicată a infracțiunilor, de numărul de persoane implicate, de valoarea mare a prejudiciului, de amploarea faptelor de acest gen, de starea de insecuritate socială care s-a crea dacă persoanele acuzate ar fi puse în libertate. Asemenea motivare a mai fost folosită și în alte dosare, va mai fi folosită și în alte cauze și se mai pot referi și la orice gen de infracțiuni. Nu este credibilă în opinia sa, pentru el și poate pentru multe persoane care nu au cunoștințe juridice de ce starea de insecuritate socială ar fi creată de o persoană în cazul de față scu și, care nu au antecedente penale, sunt persoane tinere care au avut o conduită sinceră - ar pune în pericol această securitate socială.

Judecătorul a făcut referire la art. 148 lit. f atunci C.P.P. când a înțeles să mențină arestarea preventivă - a tuturor inculpaților - fără să se refere special la vreunul dintre ei. Litera f, textul invocat de magistrat se referă la condiția în care pedeapsa este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Nu există probe, ele nici măcar n-au fost indicate că lăsarea în libertate a doi, trei sau a altor inculpați din prezenta cauză ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Legiuitorul vorbește despre această sintagmă, existența unor probe nu în legătură cu săvârșirea faptelor fiindcă aceasta se analizează în cuprinsul art. 143, ci în legătură cu faptul că lăsați liberi ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică care trebuie să fie determinat în persoana fiecăruia dintre ei. Si pentru că nu există așa ceva, referindu-se la probe, instanța a făcut motivarea generic.

Atâta vreme cât se folosesc aceste fraze care fac într-adevăr referire la gravitatea ridicată, la numărul mare de persoane, la prejudiciul mare, chestiuni care pe fond nu se pot contrazice fiindcă unele țin de maximul pedepsei, altele țin de prejudiciu, altele se referă la numărul mare de persoane implicate, nu se poate în mod distinct pentru scu și să se demonstreze că în persoana lor nu se consideră un pericol concret pentru ordinea publică. În lipsa acestor motivări, apreciată că soluția în ceea ce-i privește n-are cum să le fie favorabilă, aptă, ca instanța să analizele prin prisma motivării instanței de fond dacă lucrurile s-au prezentat în acest fel. Este o gravitate ridicată a infracțiunii, un prejudiciu mare Este important ceea ce a făcut fiecare inculpat care este arestat preventiv. Este greșită motivarea Tribunalului care a spus că apărătorii inculpaților au făcut referiri la probele adminJ. la contribuțiile concrete ale acestora și la încadrarea juridică a faptelor, însă la acest moment se analizează doar existența indiciilor temeinice. Arată că la acest moment ar trebui să se analizeze existența probelor concrete care să facă dovada pericolului pentru ordinea publică. Dacă lucrurile stau așa, cei doi inculpați - fără a face referire la contribuțiile concrete, participația și încadrarea juridică - ce ar trebui să se analizeze, că probele care trebuie să facă dovada pericolului pentru ordinea publică nu au fost indicate. Se analizează niște clișee cel mai des întâlnit pericol pentru ordinea publică și temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin. Dacă cei doi inculpați sunt implicați într-un grup organizat care au produs un prejudiciu de 16 miliarde lei vechi, de ce în persoana lor nu s-a găsit de către organele de urmărire penală nici un bun care să facă obiectul sechestrului asigurator, cum se explică participația lor deliberată și voită la asemenea fapte care au avut drept consecință 23 parți vătămate și nu s-a stabilit că au dobândit vreo sumă de bani sau o sumă de bani consistentă din săvârșirea infracțiunii? De ce în această situație instanța refuză să analizeze contribuția concretă a fiecărui inculpat cât timp legiuitorul vorbește de pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care, dacă, legiuitorul vorbește despre chestiuni concrete, magistratul nu vorbește despre așa ceva.

Din punctul său de vedere subiectiv fiind, contribuția fiecărui inculpat este importantă și când instanța va stabili vinovăția, când se va aplica sancțiunea dar și în etapele premergătoare când va hotărî în legătură cu menținerea arestării preventive, nu este totuna implicarea. Pe această linie înțelege să meargă fiindcă dacă s-ar motiva tot timpul gravitatea ridicată a infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate, valoarea mare a prejudiciului, nu va avea ce spune ca starea de arest să înceteze în momentul în care își vor executa pedeapsa dacă într-adevăr asta ar fi motivarea care justifică menținerea măsurii arestării preventive. Inculpata scu nu a jucat vreun rol de secretară așa cum s-a afirmat în rechizitoriu, a fost angajată efectiv ca secretară și n-a folosit vreun nume fals, doar o singură dată a semnat o factură cu numele de " "care i s-a spus că e contabilă și nu era în unitate, urmând ca factura să plece mai departe. Nu există vreun dosar cu comenzi lansate pe un nume fals, iar era cel care ulterior aducerii bunurilor în unitate se ocupa de valorificarea, transbordarea, transportarea ori depozitarea lor.

Aceste activități se referă la niște bunuri care îi veneau lui însoțite cu acte, actele fiind documente de proveniență a acelor bunuri pe numele societății. Faptul că acele bunuri nu au fost plătite nu era o chestiune care să fie adusă la cunoștință. Faptul că plata urma să se facă cu file CEC și acestea nu aveau acoperire, era o chestiune pe care acesta n-o cunoștea, pentru că el nu era nici paznic, nici măcar șofer și nici măcar secretară cum era scu și care făceau activități specifice postului lor. Acestea sunt motivele care-l determină să învedereze faptul că din punctul său de vedere nu măsura arestării preventive este singura oportună în această cauză cum a indicat judecătorul Tribunalului. Sunt oportune și alte măsuri preventive, referindu-se la cele care deja au fost solicitate, la măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a inculpaților arestați preventiv în acest dosar scu și și care sunt în această stare de arest din 11 iunie 2009.

Solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii Tribunalului care din punctul său de vedere nu corespunde rigorilor textului de lege și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru inculpata, critică încheierea Tribunalului Galați prin care s-a menținut starea de arest a inculpatei în primul rând pentru nemotivare. Deși este vorba de persoane, fiecare cu situația personală, cu răspundere personală proprie, motivarea încheierii face referire la grămadă pentru toți inculpații.

. se pune în opinia sa, cum de a ajuns instanța de fond la concluzia că pentru inculpata lăsarea în libertate la acel moment ar prezenta un grav pericol concret pentru ordinea publică. Prin urmare o analiză la grămadă la modul general, nu satisface exigențele unei încheieri prin care să se mențină starea de arest a inculpatei în concret. Pe de altă parte se observă că toate argumentele pe care instanța de fond le-a folosit - se referă exclusiv la fapte. Se invocă gravitatea infracțiunilor, prejudiciul ridicat, numărul mare de persoane, ecoul, Nu se găsește măcar o propoziție sau o frază în care să se analizeze și sub aspectul persoanelor față de care s-a luat măsura arestării preventive și față de care s-a solicitat și s-a menținut la fond măsura arestării preventive. . este pentru ce fapt s-a prelungit și s-a menținut instanța de fond. A menținut situația de fapt care se cunoaște pentru că, cu privire la situația personală a fiecăruia, instanța de fond nu s-a pronunțat. În această situație nu se poate critica o încheiere în care nu se demonstrează în concret la inculpata că aceasta dacă va fi lăsată în libertate va prezenta în concret, nu la ordin general, un pericol pentru ordinea publică. Ceea ce este însă la îngrijorător, este motivarea instanței de fond în sensul că la acel moment, sau în prezent apare oportună orice altă măsură preventivă. s-ar discuta, nu se poate ieși din măsura preventivă pentru că despre celelalte măsuri este inoportun să se discute. Dacă așa gândește instanța de fond, solicită instanție de recurs să aprecieze cam care ar fi situația pentru inculpata. Pentru aceasta nu se poate discuta o altă eventuală măsură preventivă pentru că, potrivit instanței de fond orice altă măsură în afară de măsura arestării este inoportună. Pe de altă parte, la încadrările juridice reținute în sarcina inculpatei pedepsele prevăzute de lege nu permit o eventuală cerere de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, deși principiul constituțional arată că orice persoană arestată are dreptul să fie liberată provizoriu sub control judiciar sau pe cauțiune. În art. 5 din pr.pen. se prevede dreptul general al fiecărui învinuit sau inculpat de a cere liberarea provizorie, în partea specială se limitează la un anumit cuantum al pedepsei - posibilitatea de a cere liberarea provizorie într-una din cele două forme. Altă măsură pentru inculpata este inoportună în concepția instanței de fond - o posibilitate de a cere revocarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune nu pare posibilă pentru că legea îi interzice și atunci înseamnă că aceasta este condamnată să stea în stare de arest preventiv până când va executa pedeapsa.

În opinia sa, așa ceva nu este posibil. Aici duce aprecierea instanței de fond cu privire la inoportunitatea aplicării altor măsuri preventive față de cea a arestării preventive. Inculpata abia împlinise 26 de ani, nu are antecedente penale, a avut o poziție procesuală absolut corectă până în prezent. Nu există efectiv probe concrete că lăsată liberă după atâta perioadă de timp ea va prezenta un pericol concret și va răsturna G-ul sau orice altă localitate pe dos. În definitiv, nicăieri nu se spune că, chiar și pentru infracțiunile grave să nu existe posibilitatea ca la un moment dat măsura arestării preventive să fie înlocuită sau revocată, pentru că, s-ar cădea în cealaltă greșeală, aceea de a lăsa arestat ca și când ar executa o pedeapsă privativă de libertate.

Așa cum a solicitat și la fond, solicită instanței a socoti că potrivit art. 136 alin. 8 care, după opinia sa este aplicabil și în situația când se analizează menținerea sau nu a măsurii arestării preventive, să aprecieze că este necesar a se avea în vedere așa cum cere textul nu numai pericol social concret al faptei dar și scopurile măsurii arestării și toate celelalte situații ce țin de persoana față de care se ia, se propune sau se propune menținerea duratei arestării preventive. Este incorect în opinia sa să se spună că, după atâta timp nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În definitiv, arestarea a fost dispusă în interesul urmăririi penale potrivit art. 149 alin.1 ind. 1.C.P.P. urmărirea penală s-a terminat, scopul urmăririi penale s-a realizat și nu se poate spune că în aceste condiții nu s-a schimbat ceva, și această schimbare determină instanța să aprecieze că este cazul înlocuirii acestei măsuri lăsând la o parte aprecierea instanței de fond că o altă măsură nu ar fi inoportună cu una din celelalte măsuri - respectiv cu cea de a nu părăsi țara.

Reprezentantul Ministerului Public, opinează faptul că apărarea, nejustificat a considerat că încheierea de ședință a Tribunalului Galați din 14 ianuarie 2010 este netemeinică și nelegală. Faptul că critică existența unor exprimări ca niște clișee care se regăsesc în această încheiere de ședință, dar care vin să justifice exact motivația pe care instanța de fond a avut-o în vedere când a considerat că se întrunesc toate condițiile pentru ca în această cauză penală să se dispună menținerea arestării preventive nu ar fi justificată. Dacă nu s-ar fi regăsit aceste exprimări care sunt într-adevăr poate dintr-un punct de vedere, dintr-un unghi de vedere clișeice, dar sunt obligatorii ar fi regăsite, pentru că altfel ar fi însemnat că instanța nu s-a aplecat cu destulă conștiinciozitate și atenție asupra împrejurărilor și condițiilor pe care trebuia să le aibă în vedere în momentul în care dispune cu privire la această măsură. Dacă se găsește analiza instanței cu privire la faptele comise, la împrejurările săvârșirii acestora, la importanța valorilor sociale lezate, la starea de insecuritate socială, asta se datorează faptului că instanța a avut în vedere aceste aspecte care țin de menținerea măsurii arestării preventive și pe bună dreptate le-a analizat corespunzător și a justificat că menținerea este consolidată pe existența acestor aspecte pe care le-a precizat dacă instanța le judecă ca pe niște clișee.

Pe de altă parte, solicită instanței să constate că este o cauză complexă, un punct de vedere care corespunde cu apărarea. Este o cauză care a necesitat ceva timp și după cum se poate observa inculpații sunt arestați din iunie anul trecut, rechizitoriul s-a întocmit pe 2 decembrie 2009 respectându-se termenul de 6 luni în care ei puteau fi arestați în faza de urmărire penală considerând că toată analiza care s-ar face cu privire la maniera și modalitatea în care s-au făcut cercetările în această cauză în vederea stabilirii dacă s-a încercat sau nu un termen rezonabil - pentru că a fost adus în discuție de apărare - consideră că toată perioada de timp și toate celelalte verificări care s-au obținut și s-au transformat în probe ce au venit să susțină măsura arestării preventive sunt suficiente a dovedi că termenul scurs de 6-7 luni de zile vine să justifice acest termen pe care de altfel instanțele îl stabilesc în funcție de condițiile fiecărei cauze, nu există un șablon, un termen aprioric pe care instanța să-l stabilească sau să-l verifice cu ajutorul unui șablon.

Consideră, date fiind condițiile, conjunctura în care s-a săvârșit fapta, maniera, pregătirea, numărul mare de inculpați, nu crede că s-a depășit acest termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească există de puțin timp începută și deocamdată nu s-au început cu adevărat verificările.

De asemenea, scoate în evidență un aspect care nu este de neglijat, maniera și modul în care fapta a fost săvârșită. Sunt 25 părți vătămate și încă 18 părți vătămate care s-au constituit părți civile. Fără a antama fondul cauzei, la cum s-au săvârșit aceste fapte, s-a pus un foarte mare accent pe faptele pe care fiecare inculpat le-a săvârșit dar, a mai spus, că este greu într-o cauză în care s-a săvârșit o infracțiune anume, referindu-se la cea de înșelăciune în toate formele de la 215 care au fost reținute în sarcina inculpaților, este greu să se rețină fapta și să se dea la o parte contextul infracțional al crimei organizate în care a fost săvârșită pentru că, ar însemna să se distrugă cauza, să se rupă. Fiecare inculpat a avut o participație de sine stătătoare mai mare sau mai mică într-un context anume - este efectul dominoului, nu se poate obține acel efect al dominoului dacă nu există un număr de piese. Dacă s-ar lua una dintre ele, nu se mai obține același efect. Dacă o singură piesă se ia separat de acel șir care trebuie la un moment dată să cadă, una singură nu are nicio valoare. Inculpații nu realizează participația fiecăruia sau poate în lor se întreabă "de ce sunt arestat pentru că eu n-am făcut decât să răspund la niște telefoane și să dau un alt nume la sugestia altuia, și n-am fost angajată decât 1 lună de zile și atâta a făcut". Dar dacă ne-am uita în contextul în care s-au creat acele lucruri, de la acel telefon de la care s-au propagat acele acțiuni care într-un final trăgându-se linie s-a creat un prejudiciu pentru acele părți vătămate. Au fost o serie de activități desfășurate și derulate în cursul urmăririi penale, complexe, începând de la interceptări, efectuarea unor fotografii, care într-un final s-au coroborat cu declarațiile martorilor. Nu se poate rupe și să se stabilească cu exactitate, rechizitoriul fiind destul de concludent care povestește despre fiecare ce anume a făcut și cu ușurință se poate duce verificarea la final regăsindu-se în materialul de urmărire penală. Nu se poate spune că un număr de volume sunt în sarcina lui "x", un nr. de volume în sarcina lui "y". pentru că toate se interferează între ele și situația chiar și din punct de vedere a probatoriului n-a fost ușor de verificat.

Pentru toate aceste aspecte consideră că, așa cum atâtea instanțe ale Tribunalului și cele superioare ale Curții de Apel în această perioadă de timp au verificat probele, au verificat temeiurile și au constatat că măsura arestării se justifică, cu atât mai mult cu cât sunt infracțiuni și sunt situații cum opinează ca cea de față - în măsura în care arestarea preventivă se justifică, fără a mai analiza din punctul de vedere al ochiului foarte drastic care ar aprecia că în cauză ar exista posibilitatea să fie la limită, fiind o infracțiune probată, dovedită și susținută fără a se mai ține cont că în toată această perioadă de timp instanțele au spus că se justifică și se menține măsura, recursul a constatat existența aceleiași situații de fapt și în toată această perioadă de timp nu s-a schimbat, iar probele de la urmărire penală n-au suferit nicio modificare care ulterior să propage în faza de cercetare judecătorească schimbarea situației de fapt a situației sau schimbări favorabile a situației reținută în sarcina vreunui inculpat, pentru acest motiv, instanța nu poate da curs recursurilor declarate de inculpați sau să revoce arestarea cu înlocuirea cu altă măsură preventivă mai ușoară cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.

În concluzie, apreciază că încheierea de ședință este legală și temeinică, în concordantă cu situația de fapt și cu probele adminJ. în cauză, măsura arestării preventive fiind justificată.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele arătate de apărătorul său.

Inculpatul, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.

Inculpata scu, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său.

Inculpata, în ultimul cuvânt este de acord cu cele arătate de apărătorul său.

Inculpatul, arată că este de acord cu cele arătate de apărătorul său.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că în rechizitoriu se explică ce a făcut fiecare, că ar fi acționat în cadrul grupului, că ar fi luat produse de la firmele părților vătămate. Precizează că nu a înșelat pe nimeni iar în procesul-verbal de percheziție domiciliară care se regăsește la dosar se arată că nu a fost găsit nimic. Se consideră nevinovat.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față:

Inculpații, scu, și au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 14.01.2010 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galați, în baza art.300²cod proc.penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, scu, și.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:

Din probele adminJ. rezultă presupunerea, existând indicii temeinice că cei 9 inculpai arestați preventiv au participat la comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, respectiv prev. de art. 215 alin.1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pentru inculpații și s-a reținut forma complicității la înșelăciune).

În cauză Tribunalul, a constatat că se mențin în continuare temeiurile legale de la luarea arestării preventive față de cei nouă inculpați, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate și valoarea mare a prejudiciului, faptul că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, amploarea acestor fapte în această perioadă de timp, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi în libertate.

S-a mai reținut că nu au încetat temeiurile legale arătate anterior și nici nu s-au modificat, pentru niciunul dintre cei nouă inculpați, astfel încât nu se impune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu vreuna dintre măsurile neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara.

Faptele reținute în sarcina acestora au un grad ridicat de pericol social, au produs urmări deosebit de grave atât pentru patrimoniul persoanelor cât și pentru siguranța circuitului comercial, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar da un semnal negativ față de capacitatea organelor judiciare de a acționa în astfel de situații.

Măsura arestării preventive fiind singura oportună în prezenta cauză, astfel încât cererile inculpaților referitoare la revocarea arestării, fie la înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate au fost respinse ca nefondate.

Apărătorii inculpaților au făcut referire la probele adminJ. la contribuțiile concrete ale acestora și la încadrarea juridică a faptelor, însă la acest moment se analizează doar existența indiciilor temeinice, care se regăsesc în prezenta cauză, fără a se putea intra în probleme care țin de fondul speței.

Pe de altă parte, s-a mai arătat că trebuie să se aibă în vedere specificul infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Lg. 39/2003 al cărui conținut se diferențiază de formele clasice de participație care pun accentul pe contribuțiile efective la comiterea faptelor penale.

Împotriva încheierii de ședință din data de 14.01.2010 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Galați au declarat recurs inculpații, scu, și, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Consideră inculpații că, datorită trecerii timpului și a stadiului procesual nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că, prima instanță nu a analizat, în motivarea soluției adoptate, contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunii, pentru a constata că unii dintre inculpați au avut o contribuție minoră la aceasta.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând încheierea de ședință din data de 14.01.2010 pronunțată în dosarul nr-, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, considerăm că Tribunalul Galația pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

In mod corect, a reținut instanța de fond că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, dispunând, din acest motiv, menținerea arestării preventive a acestora.

Nu poate fi reținută apărarea inculpaților potrivit căreia, instanța ar fi trebuit să constate că nu au apărut temeiuri noi pentru a se putea dispune menținerea arestării preventive, dat fiind momentul procesual în care se află inculpații, întrucât art.160 al.2 din codul d e procedură penală prevede că poate fi analizată eventuala apariție de temeiuri noi ce ar justifica menținerea măsurii arestării preventive, ca o alternativă, în situația în care temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri au încetat.

In cauză s-a constatat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, iar instanța nu a identificat și nici inculpații nu au indicat vreo probă din care să reiasă că aceste temeiuri ar fi încetat sau s-ar fi modificat în vreun fel.

Nu poate fi reținută nici apărarea inculpaților potrivit căreia instanța nu a făcut o analiză detaliată a gradului de participare a fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunii, întrucât, pe de o parte, această participare va fi avută în vedere la soluționarea pe fond a cauzei, iar pe de altă parte, fiind vorba de constituirea unui grup organizat în vederea săvârșirii unui anumit tip de infracțiuni, respectiv înșelăciune, nu poate fi analizată separat contribuția fiecărui inculpat, scoasă din context, pentru că fiecare inculpat în parte, prin contribuția, minoră sau mai amplă au permis și au condiționat săvârșirea infracțiunii ca întreg, dându-i acesteia un grad de pericol foarte ridicat, o săvârșire mai facilă, mai sigură și cu rezultatul, periculos, scontat.

Având în vedere aceste considerente, urmează a respinge recursurile formulate de inculpații, scu, și împotriva încheierii de ședință din data de 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat și să-i oblige pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform disp.art.192 al.2 proc.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ( fiul lui și, născut la 06.05.1978), (fiul lui și, născut la data de 25.03.1979), (fiica lui și, născută la data de 20.09.1981), - fiul lui și, născut la data de 21.03.1974), (fiica lui și -, născută la data de 01.05.1983) și (fiul lui și, născut la data de 22.05.1979) deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Obligă pe fiecare recurent la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red. /02.02.2010

Tehnored: /2 ex.

02.02.2010

Fond:

Președinte:Maria Tacea
Judecători:Maria Tacea, Mița Mârza, Marcian Marius

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Galati