Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 588/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 588
Ședința publică de la 24 August 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zainescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 8 aprilie 1959 și, fiul lui și, născut la 9 noiembrie 1974, ambii în stare de arest preventiv la enitenciarul Focșani, județul V, împotriva încheierii de ședință din data de 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost menținută măsura arestării preventive față de aceștia.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații, în stare de arest, personal și asistați de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale nr.4731/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că s-a luat legătura telefonic cu domnul avocat, apărător ales al inculpaților, care nu a confirmat prezența în instanță la termenul de astăzi, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpați, a luat legătura cu aceștia, precizând că deși le-a explicat obiectul cauzei, recurenții înțeleg să solicite acordarea unui termen de grefă pentru a putea studia actele și lucrările dosarului și pentru a-și angaja un apărător ales.
Inculpatul, având cuvântul personal, arată că dorește să consulte dosarul deoarece în decizia adoptată de Curtea de APEL PLOIEȘTI la 17 iulie 2009 apar unele inadvertențe iar Tribunalul Buzău nu le-a permis studierea dosarului.
Curtea aduce la cunoștința recurenților inculpați obiectul cauzei deduse judecății, respectiv investirea cu soluționarea căii de atac a recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 13 august 2009 prin care le-a fost menținută starea de arest și le permite acestora să ia legătura din nou cu apărătorul desemnat din oficiu pentru susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurenți, după ce a luat legătura cu aceștia, precizează că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată de asemenea că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpații și, arată că au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, reținându-se că aceștia au fost condamnați de instanța de fond la pedepse de 9 ani închisoare - inculpatul, și 12 ani închisoare - inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, constând în aceea că au intrat prin forțarea ușii în apartamentul părții vătămate, surprinși de aceasta i-au pulverizat în gaz lacrimogen, după care au fugit cu valuta sustrasă.
Solicită a se observa că inculpații nu au recunoscut comiterea acestei infracțiuni, realitatea fiind alta, respectiv dorind să meargă la o anumită persoană care le datora o sumă de bani, din greșeală au ajuns la apartamentul părții vătămate, de la care, de altfel, nu au sustras nici un, această infracțiune fiindu-le înscenată.
Față de această atitudine procesuală de nerecunoaștere a comiterii faptei, apreciază că menținerea măsurii arestării preventive nu se mai impune, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, revocarea măsurii, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, inculpații cunoscând obligațiile impuse de lege în această ultimă situație.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că încheierea de ședință din 13 august 2009 prin care Tribunalul Buzăua dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică sub toate aspectele, în mod just, instanța de fond reținând că subzistă în continuare temeiurile ce au impus luarea măsurii privative de libertate, raportat la gravitatea infracțiunii comise, modalitatea de săvârșire, frecvența acestui gen de fapte, precum și la pericolul social concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică.
În ceea ce privește apărarea inculpaților, solicită a se constata că aceasta nu este susținută de probatorii, dimpotrivă, din materialul aflat la dosar rezultă că aceștia au distrus butucul ușii de la apartamentul părții vătămate, astfel că dacă aveau de recuperat o sumă de bani nu acționau în acest mod.
Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul - inculpat, având cuvântul personal, arată că într-adevăr, așa cum s-a susținut și de reprezentantul parchetului, toate faptele duc spre concluzia existenței infracțiunii de tâlhărie, însă această faptă este una înscenată, partea vătămată fiind cea care decide totul în B, având foarte mulți bani și influență, dovadă în acest sens fiind afirmația procurorului de ședință din fața tribunalului: "doar partea vătămată poate aprecia dacă inculpații prezintă pericol public".
Mai precizează că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, dovezi în apărarea sa fiind CD-urile de la dosar, ce a
solicitat să fie vizionate, cerere ce nu i-a fost însă aprobată, precum și declarația martorului audiat după un an de zile de căutări.
Pentru a putea să-și probeze nevinovăția, se solicită de către recurent judecarea sa în stare de libertate, eventual prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, solicită instanței a se reține faptul că toți avocații din orașul B au refuzat să le reprezinte interesele având în vedere persoana ce are calitatea de parte vătămată din dosar, precizând că nu a lovit-o pe aceasta și că nu a sustras nimic din apartamentul său, aspecte ce au fost dovedite la momentul audierii martorului.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 13 august 2009 dată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui și, născut la data de 9 noiembrie 1974 și, fiul lui și, născut la data de 8 aprilie 1959, ambii aflați în Penitenciarul Focșani, reținându-se legalitatea și temeinicia acesteia.
Prin aceeași încheiere, a fost încuviințată cererea inculpaților în vederea studierii dosarului, stabilindu-se termen de grefă la 27 august 2009, cauza fiind amânată pentru data de 10 septembrie 2009, pentru când s-a dispus citarea martorului, cu mandat de aducere și însoțitor.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Prin sentința penală nr.411/5.05.2009 pronunțată de Judecătoria Buzăua fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1 și alin.21lit.a,b,c,cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal și la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal.
S-au contopit cele 2 pedepse în pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, s-a dispus executarea acesteia prin privare de libertate și a fost menținută starea de arest preventiv.
Prin aceeași hotărâre, a fost condamnat și inculpatul la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.211 alin.1 și alin.21lit.a,b,c, Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal și la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu în formă calificată prev.de art.192 alin.2 cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, fapte din data de 17 aprilie 2008.
Au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
De asemenea, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, dispunându-se executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 17.04.2008 inculpații, și, în temeiul unei înțelegeri prealabile, s-au deplasat în municipiul B la locuința părții vătămate și au pătruns în aceasta prin distrugerea sistemului de închidere de unde au sustras suma de 2000 lei și bijuterii din aur, cauzând un prejudiciu material în sumă de 25.000 lei. La scurt timp după ce inculpații au pătruns în interiorul locuinței, partea vătămată a revenit la domiciliu, dar, observând că butucul yalei a fost forțat, a intuit ca în interior se aflau persoane străine.
În această situație a produs un zgomot cu cheile pe care le avea asupra sa, moment în care cei trei inculpați au deschis ușa apartamentului și au ieșit pe rând din locuință.
Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a pulverizat spray lacrimogen în fața părții vătămate, după care au coborât scările.
Partea vătămată a suferit leziuni oculare care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile îngrijiri medicale. Imediat după incident partea vătămată s-a deplasat la o vecină de palier, a ieșit în balconul apartamentului acesteia și a strigat că i-a fost spart apartamentul.
Martorii și au auzit strigătele părții vătămate și au observat pe cei trei inculpați care se deplasau în fugă, reușind să-l prindă inițial pe. Acesta le-a spus martorilor că îl urmărește pe inculpat motiv pentru care a fost lăsat în, continuând urmărirea inculpatului, pe care martorii l-au prins pe o scară de bloc.
Inculpatul a ieșit din blocul părții vătămate, s-a oprit din alergare și s-a ascuns după mașinile parcate în zonă.
Audiați în cursul urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești, inculpații și au recunoscut că au pătruns fără drept în locuința părții vătămate, dar au declarat că au greșit adresa, întrucât intenționau să meargă la o alta persoană pentru a recupera o suma de bani, precizând totodată că nu au sustras bunuri din domiciliul părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, aflat în stare de libertate, precum și inculpații și, aflați în stare de arest preventiv.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, ca instanță de apel, la data de 29.05.2009, cu prim termen de judecată fixat pentru 11.06.2009.
După investirea instanței de apel, aceasta a procedat în conformitate cu disp. art.3001Cod proc. penală la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților și, iar prin încheierea din 4.06.2009 a constatat că motivele care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea acestora de libertate.
La primul termen de judecată din 11.06.2009 au fost audiați inculpații apelanți și iar față de împrejurarea că procedura de citare cu inculpatul, aflat în stare de libertate, nu a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale, s-a acordat un nou termen de judecată la data de
9.07.2009 când s-a prezentat inculpatul și a fost audiată partea vătămată.
În ședința publică din 9.07.2009, inculpatul a menționat că nu dorește să fie audiat, menținându-și declarațiile date în cursul urmării penale, apărătorul inculpaților apelanți a solicitat audierea martorei și a părții vătămate, în timp ce apărătorul inculpatului a solicitat audierea martorului.
La termenul din 13.08.2009 a fost audiată martora constatându-se că martorul nu s-a prezentat, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare, lipsă fiind și apărătorul inculpatului aflat în concediu de odihnă, iar inculpații apelanți precum și intimatul au insistat în audierea martorului, motiv pentru care tribunalul a dispus citarea acestuia și emiterea unui mandat de aducere către Poliția Sectorului 2 B, amânând cauza la 10.09.2009.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților apelanți și, tribunalul a apreciat că motivele care au determinat privarea acestora de libertate impun în continuare menținerea lor în stare de arest preventiv.
Pe baza probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești, instanța de apel a reținut existența unor dovezi și indicii temeinice care coroborate, conduc spre bănuiala legitimă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, și condamnați de primă instanță.
Astfel, s-a reținut că inculpații au recunoscut că s-au deplasat din B în municipiul B în vederea recuperării unei sume de bani, dar greșind adresa au pătruns în locuința părții vătămate, fiind surprinși de aceasta în timp ce se pregăteau să părăsească apartamentul, împrejurare în care unul dintre aceștia a pulverizat spray lacrimogen în fața victimei.
De asemenea, s-a mai reținut că aceștia au fost văzuți în timp ce părăseau în fugă scara blocului de către martorii și, care au auzit strigătele părții vătămate. Cei doi martori au reușit să-l prindă inițial pe inculpatul dar acesta le-a spus că îl urmărește pe cel care a fugit din locuința părții vătămate, motiv pentru care a fost lăsat în, iar martorii au continuat să-l urmărească pe inculpatul pe care l-au prins și imobilizat în scara unui bloc.
Apelanții nu au recunoscut că au sustras bunuri din apartamentul părții vătămate, dar dovezile administrate converg spre presupunerea că au reușit să ia bunurile pretinse de partea vătămată și pentru a-și asigura scăparea au pulverizat spray lacrimogen în fața victimei.
Coroborând probatoriile administrate, tribunalul a apreciat că se impune menținerea stării de arest a inculpaților-apelanți motivat de faptul că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat ca fiind demonstrat de modul de concepere și comitere a faptelor, de modalitatea în care aceasta
a fost pusă în executare precum și de conduita anterioară a inculpaților apelanți, care au suferit condamnări pentru comiterea altor infracțiuni.
Totodată, s-a mai reținut că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă lăsarea inculpaților în libertate nu trebuie să fie în mod necesar demonstrat prin probe administrate în acest scop, acesta putând și trebuie să fie pus în evidență din verificarea materialului probator administrat în cauză prin raportare la gravitatea faptelor săvârșite, la modalitățile de concepere și executare, precum și din elementele care caracterizează persoana inculpaților și care pune în evidență potențialul infracțional al acestora.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Buzăua constatat că motivele care au determinat arestarea preventivă a inculpaților apelanți și impun în continuare privarea acestora de libertate, menținând această măsură.
Împotriva Încheierii din 13 august 2009 au declarat recurs, în termen, inculpații și, care au criticat hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care au promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați a criticat încheierea pronunțată de Tribunalul Buzău, susținând că în mod greșit instanța de apel a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, față de atitudinea procesuală a acestora de nerecunoaștere a comiterii infracțiunii de tâlhărie și față de împrejurarea că violarea de domiciliu a fost comisă în condițiile în care inculpații și-au propus să meargă la o anumită persoană ce le datora o sumă de bani și din greșeală au ajuns în apartamentul părții vătămate de unde însă nu au sustras bani sau bunuri.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive, întrucât motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, precizând că inculpații au cunoștință de obligațiile impuse de lege în această situație.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Recurenții-inculpați și au fost arestați preventiv prin Încheierea nr.18 din 23 iulie 2008 Judecătoriei Buzău, fiind emise mandatele de arestare nr.20 și nr.21, la baza luării măsuri preventive reținându-se incidența disp. art.143 și art.148 alin.1 lit.a), f) cod proc. penală, întrucât inculpații au fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, fiind cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă a arestării a fost prelungită și menținută ulterior de instanțe, ultima oară prin încheierea de ședință din 9 iulie 2009 Tribunalului Buzău, instanță învestită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr.411/5 mai 2009 Judecătoriei Buzău, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare pentru comiterea, în concurs real, a infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 cod penal și tâlhărie, în formă calificată, prev.de art.211 alin.1, alin.21lit.a), b), c) cod penal, ambele în condițiile recidivei prev. de art.37 lit.b) cod penal și, condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoarea pentru comiterea acelorași infracțiuni, ambele în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prev. de art.37 lit.a) și b) cod penal, fapte comise în data de 17 aprilie 2008.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.3002cod proc. penală și în termenul prev.de art.160balin.1 din același cod, instanța de apel a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de cei doi inculpați iar prin încheierea din 13 august 2009 menținut starea de arest preventiv a acestora, reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestării subzistă și în prezent.
Analizând probele și mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, procesul verbal de constatare, declarațiile martorilor, raportul medico-legal nr.427/O/18.04.2008, procesele-verbale de recunoaștere după fotografii, fișele de cazier judiciar ale inculpaților și, alte acte, ce se coroborează parțial cu declarațiile recurenților în raport de dispozițiile legale anterior menționate, Curtea constată că instanța de apel a reținut în mod just că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea lor de libertate, fiind îndeplinite, așadar, cerințele impuse de art.3002rap. la art.160balin.3 cod proc. penală.
Chiar dacă în prezent nu se mai poate pune problema reținerii temeiului prev. de art.148 alin.1 lit.a) din codul d e procedură penală, dată fiind starea de arest preventiv în care inculpații se află, rezultă cu certitudine îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art.148 alin.1 lit.f) din același cod, inculpații fiind trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond pentru săvârșirea a două infracțiuni cu privire la care legiuitorul a prevăzut sancțiunea închisorii mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Așa cum s-a reținut și de către tribunal, pericolul pentru ordinea publică rezultă din modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor, pericolul social sporit al faptelor și nu, în ultimul rând, din elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, recidiviști, și care reflectă un comportament infracțional deosebit de periculos.
Referitor la situația de fapt și vinovăția fiecăruia dintre inculpați în comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată prev. de art.211 alin.1 și alin.21lit.a), b), c) cod penal, ce au contestate de ambii făptuitori pe tot parcursul procesului, Curtea reține că probele la care s-a făcut referire anterior converg la concluzia existenței faptei și vinovăției inculpaților, însă față de dispozițiile cuprinse în art.52din codul d e procedură
penală și efectul devolutiv al apelurilor declarate, aceștia sunt îndreptățiți, în condițiile prev. de art.66 cod proc. penală, să combată lipsa de temeinicie a acuzațiilor aduse.
Cu toate acestea, rezultă incontestabil din chiar declarațiile inculpaților că aceștia au pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate, infracțiune sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, așa încât, analizând măsura preventivă a arestării și numai din punctul de vedere al comiterii infracțiunii de violare de domiciliu în formă calificată, față de gradul de pericol social ridicat al acestei fapte și persoana inculpaților, ambii recidiviști, condamnați anterior și pentru infracțiuni cu violență, se justifică întrutotul concluzia la care a ajuns tribunalul, în sensul existenței de date certe privind pericolul social pe care inculpații l-ar prezenta pentru ordinea publică în cazul lăsării lor în libertate.
Justificarea de către inculpați a comiterii acestei infracțiuni de eroarea în care s-ar fi aflat cu privire la domiciliul persoanei căutate de aceștia pentru o pretinsă datorie, nu poate fi avută în vedere din perspectiva analizei măsurii arestării preventive, infracțiunea recunoscută de inculpați vizând una dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de lege și anume libertatea persoanei.
Drept urmare, în mod just a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților, neexistând nici un motiv care să conducă la constatarea nelegalității ori netemeiniciei măsurii dintre cele arătate sub art.160balin.2 cod proc. penală și nici motive pentru înlocuirea cu o măsură neprivativă de libertate, potrivit art.145 ori art.1451cod proc. penală, scopul procesului penal prev. de art.136 cod proc. penală putând fi atins doar în modalitatea stabilită de instanța de fond și menținută de tribunal.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că soluția menținerii stării de arest preventiv a inculpaților și este legală și temeinică iar criticile invocate de aceștia nu se justifică, în baza disp. art.38515pct.2 lit.b) cod proc. penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Conform art.192 alin.2 cod proc. penală, se va dispune obligarea fiecărui inculpat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 8 aprilie 1959 și, fiul lui și, născut la 9 noiembrie 1974, ambii deținuți la enitenciarul Focșani, județul V, împotriva încheierii de ședință din data de 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul
desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 august 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
6 ex./28 August 2009
. fond - Trib.
Jud. fond și a
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zainescu
