Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 589
Ședința publică de la 24 August 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zainescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22 iulie 1984, în stare de arest preventiv la enitenciarul Focșani, județul V, împotriva încheierii de ședință din data de 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost menținută măsura arestării preventive față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale nr.4730/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că s-a luat legătura telefonic cu domnul avocat, apărător ales al inculpatului, care nu a confirmat prezența în instanță la termenul de astăzi, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpat, a luat legătura cu acesta, precizând nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată de asemenea că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care a fost menținută măsura arestării preventive față de recurent, care a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt.
Solicită a se observa că inculpatul nu recunoaște comiterea acestei infracțiuni, deoarece bunurile considerate ca fiind sustrase de el au fost descoperite în autoturismul altei persoane, cu care inculpatul nu a avut nici o legătură.
De asemenea, se mai susține că recurentul era încadrat în muncă la momentul reținerii, fiind taximetrist și în situația în care va fi pus în libertate se poate reangaja și realiza venituri în mod onest, bunurile pretins sustrase au fost recuperate, nu s-au aflat în posesia sa nici un moment.
Față de aceste susțineri, solicită a se constata că încheierea tribunalului prin care s-a menținut măsura arestării preventive este nelegală și netemeinică, impunându-se admiterea recursului și casarea încheierii, iar pe cale de consecință punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii privative de libertate cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, inculpatul obligându-se să se prezinte ori de câte ori va fi chemat de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că încheierea de ședință din 13 august 2009 prin care Tribunalul Buzăua dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat este legală și temeinică, subzistând în continuare temeiurile ce au impus luarea acesteia, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, frecvența acestui gen de infracțiuni, existând probe că inculpatul se face vinovat de comiterea acesteia.
Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul - inculpat, având cuvântul personal, arată că nu a comis fapta pentru care a fost cercetat, fiind condamnat în mod abuziv, în condițiile în care martorul a recunoscut că bunurile sustrase au fost ridicate din autoturismul său, bunuri pe care acesta le-a găsit pe stradă.
Mai arată că într-adevăr martorul și-a schimbat declarația dată la urmărire penală, fază procesuală în care el personal a fost agresat de organele de poliție atât anterior declarațiilor cât și după.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin încheierea din ședința publică de la 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, verificându-se din oficiu arestarea preventivă a inculpaților ( fiul lui și, născut la data de 16 august 1980) și ( fiul lui și, născut la 22 iulie 1984), ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, s-a dispus menținerea acesteia la judecata cauzei în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, din care rezultă indicii suficiente care converg spre bănuiala legitimă că aceștia au săvârșit faptele pentru care a fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță la pedepsele de câte 5 an și 6 luni și respectiv si 4 ani si 6 luni închisoare.
S-a apreciat că privarea de libertate în continuare este determinată de pericolul public prezentat de coinculpați, concretizat în săvârșirea faptelor pe timp de noapte, în lod public, valoarea prejudiciilor produse, precum și datele personale.
Împotriva acestei încheieri în termenul legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a susținut că dispoziția instanței de apel este netemeinică față de mijloacele de probă administrate, prin care s-ar fi dovedit că nu are nici o legătură cu faptele deduse judecății.
Pe de altă parte, normala desfășurare a procesului poate fi asigurată prin înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, deoarece el nu prezintă pericol public concret, la momentul reținerii practica meseria de taximetrist și astfel având posibilitatea să realizeze venituri în mod onest, nu are exista riscul repetabilității infracțiunii.
Recursul nu este fondat.
Verificând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,în raport de motivele de casare invocate rezultă că situația de fapt s-a stabilit corect de instanța de apel, iar dispozițiile procedurale înscrise sub art. 300/2 comb. cu art. 160/b, art. 139, art. 148 al.1 lit. f cod. pr. penală ce reglementează menținerea arestării inculpatului la judecata căilor de atac ordinare, au fost legal interpretate.
Este știut că în sensul acestor dispoziții legale, astfel cum se regăsesc în jurisprudența internă și comunitară revocarea arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu o măsură alternativă mai ușoară, pot fi dispuse numai dacă se constată modificărea temeiurilor de fapt și de drept inițiale, după caz încetarea acestora.
Recurentul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și alături de inculpatul recidivist prin rechizitoriul nr. 1615/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 al.1- 209 al.1 lit. a,e,g, și i cu aplic. art. 41 al.2 cod penal.
Arestarea preventivă s-a dispus prin încheierea nr. 17 din 18 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr-, constatându-se că se află în situația prev. de art. 146, art. 149/1 comb. cu art. 148 al.1 lit. f cod. pr. penală.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău ca primă instanță competentă să judece fondul, la data de 14 mai 2009, formându-se dosarul nr-.
Reținând existența faptei și vinovăția coinculpaților în condițiile descrise în actul de trimitere în judecată, prin sentința penală nr. 515 din 2 iunie 2009 judecătoria a procedat la condamnarea acestora pentru furt calificat în formă continuată, aplicând pedepse privative de libertate.
Astfel, recurentul a fost sancționat conform art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit. a,e,g și i și art. 41 al.2 cod penal la pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare.
Totodată, s-a menținut starea de arest, respingându-se ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar promovată pentru a treia oară în cursul procesului.
În latură civilă, coinculpații au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.200 lei către partea vătămată, în sumă de 234,78 lei către SC Asigurări SA, respingându-se cererea părții vătămate și luându-se act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, paguba fiind recuperată parțial.
În temeiul art. 118 lit. b s C.P.P.-au confiscat de la inculpați trei perechi de mănuși și un corpuri delicte folosite în activitatea infracțională.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată în termenul legal de ambii inculpați, calea de atac înregistrându-se pe rolul Tribunalului Buzău la data de 25 iunie 2009.
Până în prezent s-au acordat trei termene de judecată în vederea completării probatoriilor conform art. 378 cod pr. penală cu ascultarea inculpaților apelanți și a martorului din acte G, solicitat în apărare și neaudiat în primă instanță.
Față de refuzul martorului de a se prezenta în fața instanței s-a dispus emiterea mandatului de aducere, amânându-se dezbaterile la termenul din 10 septembrie 2009.
Într-adevăr în cursul procesului deși a recunoscut că în noaptea de 16/17 martie 2009 s-a aflat pe raza municipiului B, deplasându-se cu un taximetru alături de inculpatul, recurentul a contestat implicarea în vreun mod la sustragerea bunurilor din autoturismele celor trei părți vătămate.
Situația de fapt s-a confirmat de prima instanță primindu-se drept concludente pentru aflarea adevărului procesele verbale de cercetare la fața locului, procesul verbal de constatare al infracțiunii flagrante, cele întocmite la restituirea bunurilor sustrase, precum și de conducere în teren, toate coroborate cu declarațiile părților vătămate și ale martorului
Atari mijloace de probă sunt specifice constatării și descoperirii infracțiunilor contra patrimoniului privat, comise pe timp de noapte în participație și prin folosirea autovehiculelor de taximetrie pentru deplasarea făptuitorilor la distanțe apreciabile de localitatea unde domiciliază, astfel că justificat s-au reținut ca suficient de puternice pentru confirmarea bănuielii legitime că recurentul a participat la sustragerea bunurilor din autoturismele părților vătămate, și, parcate în zona centrală a municipiului
Pe de altă parte, din examinarea acestora rezultă că actele materiale au constat în deplasarea coinculpaților din municipiul B, unde își aveau locuința, cu un taximetru condus de martorul G cu scopul de a săvârși furturi într-un alt județ și oraș situat la peste 200 km distanță, inițiativa aparținând apelantului, recidivist prin condamnări pentru fapte de același gen și liberat condiționat de circa 1 an.
Mai mult, pentru scăparea de la identificare și asigurarea bunurilor din autoturisme parcate chiar în centrul localității, aceștia au folosit mănuși și un, corpuri delicte ridicate de organele de poliție cu ocazia constatării în flagrant a celei de a treia sustrageri.
Modalitatea de operare în participație cu un infractor de obicei, specializat în furturi din patrimoniul persoanelor, frecvența unor asemenea fapte, ca și severitatea pedepsei aplicate în primă instanță, unite cu atitudinea procesuală a recurentului justifică temerea că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Judecata unor persoane bănuite ca autori ai infracțiunilor descrise nu se justifică.
Revocarea arestării preventive la al doilea grad de jurisdicție ar determina reacția negativă a societății civile privind insuficienta protecție a interesului public prin mijloace de drept penal dar și încurajarea credinței că atitudinea de nerecunoaștere a faptei ar atrage nelegitimitatea detenției preventive.
Faptul că anterior arestării recurentul obținea venituri din practicarea taximetriei pe raza municipiului B nu constituie o garanție pentru normala desfășurare a procesului și înlăturarea riscului infracțional, cât timp mijloacele de probă expuse susțin bănuiala legitimă că tocmai folosindu-se de această calitate a reușit să se deplaseze în municipiul B cu un autovehicul condus de un alt taximetrist.
De altfel, această împrejurare a preexistat deținerii și evident, s-a examinat atât la luarea măsurii, cât și cu ocazia menținerii prin sentința apelată.
Prin urmare, curtea constată că temeiurile de fapt și de drept ce au determinat privarea de libertate a recurentului nu s-au schimbat și nici nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor cumulative cerute de prevederile art. 145, art. 145/1 cod pr. penală ce permit revocarea acesteia ori înlocuirea cu o măsură alternativă restrictivă de libertate.
Concluzionând, încheierea atacată este dreaptă și conform legii iar recursul promovat de inculpat se va respinge ca nefondat conform art. 385/15 pct.1 lit. b. Pr. penală.
Văzând și disp. art. 192 al.2 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Focșani, județul V, împotriva încheierii de ședință din data de 13 august 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzău, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 august 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored
4 ex./ 27.August 2009
. fond - Trib.
Jud. fond,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zainescu
