Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 591/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 591/
Ședința publică din 03 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător:dr. - -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu G-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții-inculpați: - fiul lui și, născut la data de 06 octombrie 1968, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași; - fiul lui și născut la data de 18 octombrie 1970, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași; - fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, în prezent aflat în Spitalul Penitenciarul Colibași; - fiul lui și născut la data de 30 martie 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași; - fiul lui și - născut la data de 05 iulie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași și - fiul lui și, născut la data de 05 ianuarie 1960, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași, împotriva încheierii nr.46/29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-inculpat asistat de apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.150/2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual; recurentul-inculpat asistat de avocat ales escu în baza împuternicirii avocațiale nr.94/2008 emisă de Baroul V - Cabinet individual; recurentul-inculpat asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3888/2008 emisă de Baroul A; recurentul-inculpat asistat de avocații aleși în baza delegației nr.94151/2008 emisă de Baroul H - Cabinet individual și avocat în baza delegației nr.36265/2008 emisă de Baroul B - Cabinet individual; recurentul-inculpat asistat de avocat din oficiu în baza delegației de la dosar cu nr.3888/2008 emisă de Baroul A și recurentul-inculpat - asistat de avocat din oficiu în baza delegației de la dosar cu nr.3888/2008 emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace audio potrivit disp. art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
Recurenții-inculpați, și, precizează că sunt de acord cu apărătorul desemnat din oficiu, având în vedere că apărătorii lor aleși nu s-au prezentat la instanță.
În baza dispozițiilor art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorilor să ia legătura cu recurenții-inculpați.
Părțile prezente și reprezentantul Parchetului, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate pe care o consideră nelegală și netemeinică. Susține că măsura arestării preventive este nelegală pentru că temeiurile arestării au fost stabilite în urma unor acte, efectuate la urmărirea penală, lovite de nulitate absolută. Nici până în prezent nu s-a stabilit dacă procurorul care a instrumentat dosarul avea autorizare să efectueze acte de urmărire penală în cauze cu minori. De asemenea, durata arestării preventive a inculpatului a depășit cu mult ceea ce se cheamă untermen rezonabil,inculpații fiind arestați preventiv de 1 an și 4 luni pentru niște fapte pentru care există dubii că au fost săvârșite.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii cu aceea de a nu părăsi, având în vedere că inculpatul are o situație materială deosebită și un copil cu handicap sever, pe care nu poate să-l ajute din locul de detenție și de care este foarte atașat.
Avocat, apărător din oficiu pentru recurenții-inculpați, și,solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, apreciază că nu se mai impune menținerea arestării preventive, ca atare solicită a se dispune revocarea acestei măsuri și punerea inculpaților în libertate.
Avocat escu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat,solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate. Se arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru mai puține infracțiuni față de ceilalți inculpați și apreciază că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea face referire la o decizie penală pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI privind pe partea vătămată, inculpat într-un dosar de înșelăciune în formă calificată, în care pedeapsa inițială de 5 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Vâlceaa fost redusă la 3 ani închisoare și schimbată modalitatea de executare a pedepsei, cu suspendare, sub supraveghere.
Consideră că nu există temeiuri care să justifice privarea de libertate a inculpaților având în vedere faptul că părțile vătămate care au dat declarații în instanță până la acest moment nu au declarat conform situației de fapt reținută în rechizitoriu. De asemenea o parte dintre acestea sunt încă în străinătate, iar acestea nu pot fi influențate de inculpat în nici un fel.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul-recurent, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate. Se invocă disp. art.38515pct.2 lit.d) Cod procedură penală. În susținere arată că inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni deosebit de grave care ar justifica menținerea stării de arest întrucât în doctrină există această practică. Dar, din perspectiva CEDO este că pentru arestul preventiv faptele deosebit de grave nu sunt suficiente ca și temei. La verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, instanța trebuie să aibă în vedere situația fiecărui inculpat și trebuie aduse aprecieri concret, nu global, precizând în mod expres învinuirile ce li se aduc
În circumstanțele de acum, apreciază că inculpatul merită să i se acorde un dreptul de a fi judecat în libertate. Perioada de 1 an și 4 luni de arest preventiv, este o durată excesivă, termenul rezonabil fiind depășit, legalitate însemnând și continuarea procesului cu inculpatul în stare de libertate.
Consideră că la acest moment, oportună este înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara deoarece nu există date certe că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Se depune la dosar un set de înscrisuri cuprinzând jurisprudență CEDO și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu interpretări în doctrină.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul-recurent, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate pe care o consideră nelegală și netemeinică și înlocuirea măsurii arestării cu aceea de a nu părăsi țara, neexistând nici un risc că lăsarea în libertate a inculpatului ar periclita bunul mers al procesului penal. De asemenea consideră că perioada de 1 an și 5 luni de arest preventiv, este o durată excesivă, termenul rezonabil fiind depășit, legalitate însemnând în acest caz continuarea procesului cu inculpatul în stare de libertate. Precizează că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Până a se acorda ultimul cuvânt recurenților-inculpați, se prezintă la instanță apărătorii aleși ai inculpaților și respectiv avocat escu în baza delegației de la dosar emisă de Baroul V - cabinet individual și avocat apărător ales al inculpaților-recurenți și, în baza delegației de la dosar emisă de Baroul V - Cabinet individual.
Avocat escu, având cuvântul pentru inculpații -recurenți și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și judecarea acestora în stare de libertate. Precizează că achiesează la concluziile colegilor săi, avocați și depune la dosar note de ședință.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații -recurenți și,solicită admiterea recursurilor, desființarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpaților apreciază că nu se mai impune menținerea arestării preventive, ca atare să se dispună revocarea acestei măsuri și punerea inculpaților în libertate.
Consideră că la ora actuală măsura arestării este excesivă, fiind cu mult depășit termenul rezonabil și raportat la normele de procedură dacă în cursul urmăririi penale durata măsurii arestării preventive este de 6 luni, să se aprecieze și la instanță tot 6 luni, deci o limită de 1 an.
Raportat la situația fiecărui inculpat se observă că au executat deja o pedeapsă privativă de libertate, iar inculpatul nu are decât o singură faptă de furt calificat.
Susține că punerea în libertate vizează situația fiecărui inculpat și nu încadrarea juridică, nici unul dintre acești inculpați nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a tuturor recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Apreciază că măsura arestării luată împotriva inculpaților este legală și temeinică, fiind vorba de un grup organizat, de o pedeapsă maximă de 20 de ani și atitudinea inculpaților pe parcursul urmăririi penale cât și în cursul judecății. De asemenea, lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică având în vedere modul de săvârșirea a faptelor și sentimentul de insecuritate creat în rândul comunității. În cauza de față instanța a început cercetarea judecătorească însă există date că inculpații aflați în stare de libertate ar putea să influențeze părțile vătămate prin intimidarea acestora, care să-și schimbe declarațiile date în faza de urmărire penală. Lăsarea în libertate a inculpaților, ar duce la neîncrederea comunității în respectarea principiului legalității având în vedere nevoie de combaterea continuă a actelor de: evaziune fiscală (cămătărie), spălarea banilor, șantaj, lipsire de libertate și constituirea unor grupuri infracționale.
În concluzie, solicită menținerea măsurii arestării preventive față de toți inculpații, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca neîntemeiate.
Recurenții-inculpați, având pe rând cuvântul potrivit disp. art.38513alin ultim Cod procedură penală precizează:
-, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate;
-, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului;
-,arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului;
-, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului;
-, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului;
-, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
CURTEA
Constată că, prin încheierea nr.46 din 29 octombrie 2008, Tribunalul Vâlceaar espins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .
A fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
Au fost obligați inculpații și la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 3002raportat la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților:, și, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, nculpatul este trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave cum sunt asocierea în scopul comiterii de infracțiuni și infracțiuni la legea privind comerțul electronic.
Potrivit art.1602Cod de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față instanța a început cercetarea judecătorească însă fiind la începutul acesteia există date că inculpatul aflat în stare de libertate ar putea să influențeze părțile vătămate prin intimidarea acestora, care să-și schimbe declarațiile date în faza de urmărire penală.
Cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, fost respinsă întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării.
Nu s-a diminuat pericolul social concret al faptelor inculpatului, ecoul acestora în cadrul comunității, notorietatea infracțiunilor comise și al pericolului social al inculpatului pentru comunitate, posibilitatea acestuia de a influența probele prin teama pe care o inspiră în continuare asupra părților vătămate.
In conformitate cu prevederile art. 160 raportat la art. 3002Cod procedură penală, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, înainte ca durata acestei măsuri procesuale să expire, constată că temeiurile ce au determinat luarea acesteia nu au încetat pentru a dispune revocarea, ci subzistă și impun în continuare menținerea ei, dată fiind gravitatea faptelor comise, acestea prezentând un real pericol pentru comunitate.
În esență, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere probele administrate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații:, și.
În motivele de recurs este criticată hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
- încheierea supusă recursului este lovită de nulitate
absolută deoarece nu s-a stabilit dacă procurorul care a instrumentat dosarul era autorizat să efectueze acte de urmărire penală în cauze cu inculpați minori;
- în mod greșit s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților
prezintă pericol social pentru ordinea publică;
- prima instanță a apreciat în mod general situația inculpaților și nu a făcut o referire concretă și expresă la fiecare în parte;
- durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
Examinând încheierea supusă recursului în raport cu motivele invocate și în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Nu există dovezi potrivit cărora procurorul care a instrumentat cauza penală nu ar fi autorizat să efectueze cercetări și în legătură cu minori. În lipsa unor astfel de probe nu se poate concluziona că actele de urmărire penală efectuate în cauză sunt lovite de nulitate absolută.
În conformitate cu disp.143 Cod procedură penală, instanța nu este abilitată în această fază procesuală să facă o analiză amănunțită a probelor pentru fiecare inculpat în parte și cu atât mai puțin să se pronunțe asupra faptelor sau vinovăției inculpaților arestați preventiv.
Instanța trebuie să constate dacă există probe sau indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală care să justifice luarea măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat.
În acest sens, în mod corect prima instanță a avut în vedere ansamblul probatoriu administrat și a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală în sensul că pentru fiecare dintre inculpați sunt indicii și probe că aceștia au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
Având în vedere probele administrate, dar și natura acuzațiilor care se aduc inculpaților-recurenți, în mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, care justifică menținerea arestării preventive, inclusiv sub aspectul că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică. Ordinea publică este un concept, și o realitate formată dintr-un sistem unitar de relații sociale și valori morale, juridice și de altă natură unanim acceptată. Este necesar ca ordinea publică să fie apărată inclusiv prin mijloace de drept penal.
În cauză, dat fiind natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, precum și ansamblul probator administrat până în prezent, este evident că lăsarea în libertate a acestora, ar fi de natură să pericliteze în mod grav valorile și relațiile sociale care formează ordinea publică, aspect reținut în mod corect și de către prima instanță.
Durata arestării preventive a inculpaților recurenți este de aproximativ un an și 5 luni până în prezent.
Necesitatea ca durata arestării preventive să nu depășească un termen rezonabil nu se apreciază în mod abstract ci în mod concret, în raport cu particularitățile fiecărei cauze.
În speță, trebuie să se aibă în vedere numărul părților implicate în cauză, complexitatea cauzei determinată de volumul probatoriului și procedurile aplicabile, dar și poziția procesuală a inculpaților. În raport cu aceste elemente, durata arestării preventive nu a depășit pentru nici unul dintre inculpați condiția unui termen rezonabil.
Totodată, există și temerea că inculpații aflați în stare de libertate ar putea încerca să denatureze aflarea adevărului în această cauză prin influențarea sau intimidarea părților vătămate și a martorilor ce urmează a fi audiați.
În raport cu aceste considerente, curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Urmează ca în temeiul disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, să se respingă recursurile inculpaților ca nefondate.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții-inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat și la onorariu de avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenții-inculpați - fiul lui și, născut la data de 06 octombrie 1968, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași; - fiul lui și născut la data de 18 octombrie 1970, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași; - fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, în prezent aflat în Spitalul Penitenciarul Colibași; - fiul lui și născut la data de 30 martie 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași; - fiul lui și - născut la data de 05 iulie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași și - fiul lui și, născut la data de 05 ianuarie 1960, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași, împotriva încheierii nr.46/29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă pe inculpații -recurenți, și la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu avocat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică azi 03 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehn.
Jud.fond:.
3 ex. / 17.11.2008.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marius Andreescu
