Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.595/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 septembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 09.09.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat și să se constate că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv. Din examinarea încheierii tribunalului rezultă că instanța a avut în vedere că indiciile temeinice sau transformat în probe. Ori, din punct de vedere probator cauza a rămas în același stadiu, nu există nici un fel de element probatoriu care să aducă certitudinea în ceea ce privește existența infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În cauză nu s-a făcut o extindere sau două de învinuire și s-a pus în mișcare acțiunea penală, pentru ultimele infracțiuni nu s-a făcut nici un act de cercetare. Motivul de menținere a stării de arest prev. de art. 148 lit.c Cod procedură penală a fost înlăturat în mod corect având în vedere că acesta nu a existat niciodată. A mai rămas temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Instanța vorbește doar de pericol pentru ordinea publică, nu vorbește de un pericol concret. Elementul analizat este altul decât cel prevăzut de lege. Se mai reține de către instanța de fond că inculpatul nu este la primul contract cu legea penală, ori pentru infracțiunea de înșelăciune inculpatul a fost achitat. S-a mai susținut că a deținut la locuință instrumente electronice în scopul falsificării instrumentelor de plată și carduri care nu erau pe numele său, însă erau apte să fie folosite în mod fraudulos pentru scoaterea unor sume de bani de către numitul, ceea ce denotă pericolul social. Scopul trebuia dovedit, ori acest scop nu făcut obiect de analiză sub nicio formă în cursul urmării penale, din acest punct de vedere ne găsim în aceiași etapă în care ne găseam în ziua de 1.05.2009. Nu este decât o singură bănuială care nu este suficientă pentru reținerea acestui scop. Soluția adoptată de instanța de fond este greșită și apreciază că inculpatul trebuie judecat în stare de libertate, având în vedere că acesta se găsește în stare de arest de peste 130 de zile în care nu s-a întâmplat nimic din punct de vedere probator. În raport de cele menționate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și să nu se mai mențină starea de arest preventiv a inculpatului, dispunând punerea sa în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Consideră că în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, măsura menținerii arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și a fost menținută în mod corect până la acest moment și având în vedere că la dosarul cauzei există probe temeinice pe baza cărora se poate reține că inculpatul a săvârșit aceste fapte, ținând cont de natura acestora care sunt de o gravitate deosebită, apreciază că și în acest moment se impune ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest preventiv. A se avea în vedere că infracțiunea pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, respectiv deținerea de instrumente electronice practic această este o infracțiune mijloc, adică această infracțiune se săvârșește în scopul săvârșirii unei alte infracțiuni. Față de amploarea acestui fenomen, apreciază că se impune ca la acest moment se impune ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest preventiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că în rechizitoriu la pagina 8 este menționat un card magnetic cu date ale unui cont din Olanda, în procesul verbal de percheziție, acest card este găsit alături de celelalte 49 în ambalajul intact, nedesfăcut ( vol III - pag 123). În rechizitoriu acest card este mutat în geanta care a fost găsită la el într-o cutie metalică, piesele din acea cutie îi aparțin și lucra cu ele. Ori,el a arătat că acele carduri nu le-a văzut ci i le-a dat lui. Consideră că la dosarul cauzei nu sunt probe împotriva lui ci în favoarea lui și rezultă că nu el este cel care ar putea fi învinuit de comiterea vreunei infracțiuni reținută în sarcina sa. A se avea în vedere că și-a declarat ocupația în domeniul cardurilor pe internet. S-a afirmat de către parchet că trebuia pe pagina de internet să declare că dorește să îmbunătățească readerele ce pot fi folosite pentru skinere, de ce să declare așa ceva pentru că el nu vrea să îmbunătățească readerele nimănui, el a declarat că a lucrat și a conceput un reader. Pe pagina de internet la descriere firmă spus clar că oferă produse și servicii complete în domeniul cardurilor. Referitor la readere a afirmat tribunalul că a comandat un număr de mare de readere, ori a comandat în anul 2007 unul care a fost găsit la el dezmembrat, celelalte 4 care le-a primit în 2009, au fost 4 bucăți și 2 modele din care o bucată era model învechit și l-a aruncat, din celelalte 3 unul fost găsit intact și a vrut să-l păstreze pentru comparație. Iar celelalte două au fost descoperite dezmembrate și fără date în memorie. S-a afirmat tot timpul că a deținut soft-urile, ori soft-urile nu au fost găsite niciodată la el. A se avea în vedere că el nu a copia readerul din SUA, readerul lui este proiectat și este original, schema readerului este depusă în dosar. S-a mai reținut de către instanța de fond că dacă ar fi pus în libertate ar putea să primească iar bani și să facă aceste readere ca și cum ar fi ilegal, ori acel reader făcut de el era tocmai funcțional ca și cel din SUA, nu a făcut nimic ilegal putea să le producă, să le vândă. Apreciază că producția acelui reader era 100% legală. Raportul din cadrul SRL a relevat că nu sunt date concrete în acele montaje electronice. nu pot fi adaptate gurilor de bancomat, este imposibil ca acele ridere să fie folosite la gurile de bancomat pentru că acele ridere într-o stare de hibernare după 3 minute de folosire. Referitor la carduri se reține de către instanța de fond că deține carduri capabile de a fi utilizate pentru scoatere de numerar, ori solicită a se observa că în vol. II fila 115 - 118 depus standardul de scriere a cardurilor și oricine poate observa că acele carduri nu sunt scrise conform standardului, ele nu sunt scrise corect. au fost găsite în ambalajul în care le-a primit. Din cele 42 de carduri găsite la el, numai 20 aveau date. Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. Cod procedură penală nu înțelege dacă ar fi pus în libertate cum ar tulbura el ordinea publică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea de ședință din 9 septembrie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Brașova menținut măsura arestării preventive a inculpatului, respingând cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru infracțiunile prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 24 alin. 2 din același act normativ, art. 31 alin. 2 raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal, art. 31 alin.1 raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006, art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal și art. 25 raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal (2 fapte), ceea ce denotă un pericol concret pentru ordinea publică, dacă ar fi lăsat în libertate.
Pericolul pentru ordinea publică este analizat și din perspectiva fenomenului infracțional de acest gen în creștere în România și nu în ultimul rând este legat și de existența indiciilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală combinate cu prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs inculpatul, întrucât nu se impune menținerea stării de arest preventiv.
Probele administrate în cauză sunt interpretabile, durata arestării preventive este foarte mare și nu s-a făcut nimic în cauză față de luna mai 2009.
La dosar nu există nicio probă că lăsat în libertate ar săvârși alte infracțiuni.
Recursul este nefundat.
Prin încheierea de ședință nr.10 din 30 aprilie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Brașova dispus arestarea preventivă față de inculpatul pe o perioadă de 29 de zile, începând cu l mai 2009.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașovs -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, iar în baza art. 300/1 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, instanța a menținut arestarea preventivă și a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Temeiul arestării preventive este reprezentat de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pentru una sau unele din infracțiuni, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere că prima instanță a fost de curând sesizată și că faptele inculpatului fac parte din categoria infracțiunilor care induc în rândul opiniei publice o stare de neîncredere în ce privește utilizarea instrumentelor bancare de plată, curtea constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal.
Față de natura și complexitatea cauzei și de cerințele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește termenul rezonabil al arestării preventive instituit prin art. 5 paragraful 3 din Convenție, se constată că acest termen nu a fost depășit în aproape 5 luni de detenție preventivă.
Așa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul formulat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 9 septembrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 14 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER,
Red. M/1.10.2009
Dact.2.10.2009
2 ex.
Jud fond
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Elena Barbu, Alina Constanța
