Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 596/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 596/R/2009
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Delia Purice, Valentin președinte secție penală
: -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale. Apreciază că nu mai subzistă temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f proc.pen. Consideră că după trecerea unei anumite perioade de timp impactul asupra opiniei publice nu mai are aceeași rezonanță negativă. Solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare în favoarea statului. Apreciază că prima instanță a procedat corect când a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat, având în vedere modalitatea de comitere a faptei.
În concluzie, solicită respingerea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Sălaj prin încheierea penală nr. 14/, constatat că măsura arestării preventive luată prin încheierea penală nr.14/C/2009 a Tribunalului Sălaj, față de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 03 aprilie 1991 în Târgoviște, jud. D, cetățean român, fără ocupație, domiciliat în Târgoviște, str.-,.58,.D,.63, studii 7 clase, fără antecedente penale) este temeinică și legală.
În baza art. 3001alin.3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta în continuare, constatând că s-a fixat termen de judecată la data de 28.10. 2009.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 08 septembrie 2009 prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaja fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului fiind cercetat în dosar nr.495/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal și art.175 alin.1 lit.i Cod penal iar prin încheierea penală nr.14/C din 8 septembrie 2009 Tribunalului Sălajs -a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 29 zile începând cu data de 08.09.2009, ora 1445și până la data de 07.10.2009, orele 1445, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.e și f Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal și art.175 alin.1 lit.i Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 5/6.09.2009 împreună cu martorul - a participat la zilele localității unde a consumat aproximativ 7-8 sticle de bere, iar la coborârea din autoturismul de ocazie ce l-a luat spre localitatea a avut loc o altercație cu partea vătămată, după ce a încercat să o sărute pe.
Inculpatul, după ce a fost prins de mână de către partea vătămată și fiind întrebat ce are cu, i-a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit în zona pieptului cu brațul drept ridicat deasupra umărului, în jos înspre pieptul părții vătămate.
La Tribunalul Sălaja fost înregistrat dosarul nr- și s-a fixat termen de judecată la data de 28 octombrie 2009.
La primirea dosarului procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.3001Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală s-a constatat că, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, având în vedere următoarele considerente:
Temeiul arestării preventive a inculpatului dispusă prin Încheierea penală nr.14/C din 08 septembrie 2009 Tribunalului Sălaj este cel prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele existente la dosarul cauzei există probe că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
De asemenea, s-a constatat ca fiind îndeplinită și condiția referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Acest pericol rezultă din natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, respectiv infracțiunea de tentativă de omor calificat, modalitatea și împrejurările comiterii ei, și subzistă și în prezent.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzații grave este judecată în stare de libertate.
Față de cele arătate s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În consecință în baza art.3001alin.3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării sale în stare de libertate.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat în esență că arestarea sa nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea sa în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursul declarat, ajunge la constatarea că acesta nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul recurent a fost arestat pe o durată de 29 de zile la 8 septembrie 2009 de către Tribunalul Sălaj.
Cu ocazia arestării s-a constatat de către instanță că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința acestuia sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou, în ședința din 5 octombrie 2009 legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpatului recurent i se impută următoarea infracțiune:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj dat în dosarul 495/P/2009 din 1 octombrie 2009, a fost trimis în judecată în stare de arest recurentul pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 pen.rap.la art.174 și 175 lit.i pen.constând în aceea că în noaptea de 5/6 septembrie 2009 a încercat să o ucidă pe partea vătămată prin aplicarea unei lovituri cu un cuțit în zona abdomenului și a pieptului, leziuni care au pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale.
Deși inculpatul recurent a recunoscut parțial presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor Ponta, Ponta, Timea,.
Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de recurent.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul fost trimis în judecată cât și din activitatea desfășurată de acesta în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunilor contra vieții se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, prev.în art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestuia în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunii și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
Față de natura și gravitatea concretă a faptei presupus a fi comisă de inculpat precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunii, de existența unor declarații contradictorii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatului în stare de arest.
Durata arestării preventive a inculpatului nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunii presupus a fi comisă, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de doar o lună, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunii și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpat, dacă s-ar admite cererea de revocare a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea inculpatului de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Așa fiind, în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive menținută față de inculpatul recurent așa încât se constată că în cauză sunt incidente prevederile art.143 proc.pen.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Curtea apreciază că, în baza disp.art.136 proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Activitatea infracțională, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar existând probe care conduc la incidența temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul formulat în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.189 cod proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va plăti din
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va achita statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Arestul IPJ S, împotriva încheierii penale nr.din 5 octombrie 2009 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red.PD/CA
4 ex. - 08.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Delia Purice, Valentin
