Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 595/R/2009
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Delia Purice, Valentin președinte secție penală
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Inculpații și arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, casarea acesteia și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv au încetat. Când s-a dispus această măsură s-a avut în vedere faptul că inculpatul face parte dintr-o rețea de traficanți de droguri, că actele materiale nu au avut un caracter izolat și aveau loc aproape zilnic. În urma efectuării urmăririi penale, procurorul de caz a ajuns la concluzia că inculpatul nu face parte dintr-o rețea de traficanți de droguri. Aceste acte materiale reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului nu au fost comise zilnic. Nu mai există și nici nu a existat pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar fi putut prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. - trebui să fie reanalizate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, inculpatul fiind în stare de arest preventiv de 7 luni de zile. Detenția nu mai este legitimă la momentul de față pentru că ordinea publică nu mai este realmente amenințată. Din motivarea instanței de fond rezultă că la acest moment inculpatul nu prezintă un pericol real pentru societate, ci un pericol prezumat prin raportare la gravitatea cu care este sancționată fapta.
Precizează că inculpatul este acuzat de fapte datând din anul 2008. Este evident că din acel moment și până în prezent a trecut o perioadă îndelungată de timp, iar acel sentiment de insecuritatea pe care l-ar fi putut provoca lăsarea în libertate a inculpatul nu mai subzistă în prezent. Se impune analizarea fiecărui caz în parte. Inculpatul a conștientizat gravitatea faptei reținută în sarcina sa și a recunoscut că ar fi dat un număr de patru pastile numitului. Poate fi considerat că și-a însușit învinuirea. Nu există niciun motiv să se creadă că lăsat în libertate se va sustrage urmăririi penale sau va încerca să influențeze aflarea adevărului. Nu există acest risc. Acea persoană nici măcar nu a putut fi audiată, iar alte persoane la care inculpatul să le vândă droguri nu există. Au fost audiate toate persoanele care au legătură cu inculpatul. Dacă va fi pus în libertate nu va săvârși asemenea fapte grave și nici nu va încerca să influențeze pe nimeni.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent. Se poate dispune, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Dacă nu se poate aprecia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv au încetat, atunci se poate lua în considerare aspectul că aceste temeiuri s-au schimbat. Inculpatul a fost inițial cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și trafic de droguri de mare risc, însă s-a dispus trimiterea în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În concluzie, solicită admiterea recursului, pentru considerentele mai sus arătate.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 2 proc.pen. respectiv temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv au încetat și nu au apărut temeiuri noi. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Dosarul a ajuns în fața instanței de fond, a luat sfârșit faza de urmărire penală. În ceea ce-l privește pe inculpatul 3 din cei 6 martori audiați, nu au confirmat starea de fapt, iar ceilalți 3 martori au confirmat că declarația acestuia este conformă cu realitatea. De câteva ori a primit sau a dat o pastilă, ocazional. Numărul total de pastile se ridică la 10. Cantitatea de droguri traficată, perioada infracțională pledează pentru aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată sau sub supravegherea executării. Inculpatul se află în arest preventiv de 7 luni de zile, nu are antecedente penale. Se face referire la referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, care constată că inculpatul nu conștientizează gravitatea faptei comise, raportat la frecvența și la cantitatea infimă de droguri. A considerat că nu erau cauzatoare de dependență. Însă, inculpatul dispune de susținere familială și de resurse materiale pentru a se reintegra în societate. Apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă la acest moment, la 7 luni de la luarea măsurii arestului preventiv.
În concluzie, solicită admiterea recursului.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefondat. Apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât a constatat că luarea măsurii arestului preventiv s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 proc.pen. și art. 148 lit. f proc.pen. Apreciază că temeiurile arestului preventiv subzistă și în prezent și impun privarea de libertate a inculpaților. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv trafic de droguri de mare risc este de 10 la 20 ani. Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune rezultă că inculpații nu conștientizează gravitatea faptei lor.
Apreciază soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală și solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.
Apărătoarea aleasă a inculpatului, având cuvântul în replică, susține că referatul de evaluare este o probă ca oricare alta, nu este proba probelor. Inculpatul se află în arest preventiv de 7 luni de zile, nu se poate să nu conștientizeze gravitatea faptelor, în condițiile în care a recunoscut faptele reținute în sarcina sa. Acel referat de evaluare este pentru a ajuta instanța să-și facă o părere despre ce fel de persoană este inculpatul. Este o persoană care are susținerea familiei, nu are antecedente penale, are resurse financiare, toate aceste elemente se regăsesc de asemenea în referatul de evaluare.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, precizează că a încercat să coroboreze referatul de evaluare cu restul probelor administrate în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală din 1 octombrie 2009 în baza art. 3002rap. la art. 160 pen.Cod Penal a menținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 21.11.1982 în C-N, jud. C și, fiul lui G și, născut la data de 23.02.1983 în C-N, jud. C în prezent deținuți în Penitenciarul Gherla, respingând implicit cererile acestora de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea penală nr.21/C/2009 a Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea inculpaților și, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.12/12.03.2009 și 16/12.03.2009, mandatele fiind prelungite prin încheierile penale nr.31/C/07.04.2009 și 42/C/07.05.2009 ale Tribunalului Cluj.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj cei doi inculpați au fost trimiși in judecată, in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 al.2 din 143/2000.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestului preventiv al inculpaților, conform art. 3002pen.Cod Penal, Tribunalul a considerat că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare menținerea inculpaților în stare de arest preventiv.
Analizând probele administrate în faza urmăririi penale, coroborate și cu declarațiile celor doi inculpați din fața instanței de judecată, precum și față de declarațiile testimoniale aflate la dosar, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 143.pen.Cod Penal referitoare la existența de probe ori indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, aceste probe și indicii temeinice conducând la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați. Împrejurarea că unii dintre martorii care au fost audiați în faza de urmărire penală și-au nuanțat declarațiile în faza de cercetare judecătorească, nu este în măsură a schimba în mod determinant situația acestora sub aspectul menținerii lor în stare de arest preventiv, explicațiile oferite de aceștia cu privire la contradicțiile semnalate nefiind convingătoare.
Arestarea celor doi inculpați s-a impus a fi menținută și din perspectiva temeiului prevăzut de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, respectiv, inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților s-a avut în vedere, gradul sporit de pericol social al faptelor de comiterea cărora sunt învinuiți cei doi inculpați, reflectat și în limitele de pedeapsă prevăzute de lege și chiar dacă pericolul concret al faptei comise nu poate constitui singurul argument pentru menținerea lor în stare de arest, acesta nu poate fi pierdut din vedere.
Pe de altă parte, s-a considerat că simpla trecere a timpului nu este în măsură să conducă automat la îndepărtarea sentimentului de nesiguranță și neliniște produse la nivelul unei întregi colectivități determinat de împrejurarea că persoane bănuite a fi comis infracțiuni grave sunt lăsate în libertate, în acest caz concret, față de activitatea infracțională desfășurată, impactul acesteia în rândul apropiaților inculpaților, dintre care unii prinși în această activitate, numărul persoanelor implicate și cantitățile traficate, s-a apreciat că este evidentă oportunitatea menținerii inculpaților în stare de arest preventiv.
În același sens, împrejurările referitoare la persoana inculpaților, legate de vârsta acestora și lipsa antecedentelor penale, care au fost invocate în sprijinul cererii formulate în sensul punerii lor în libertate, nu reprezintă argumente suficiente care să motiveze o atare soluție.
Tribunalul a avut in vedere concluziile reținute în referatele de evaluare psiho-socială întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj din care rezultă împrejurarea că aceștia nu conștientizează pe deplin gravitatea și consecințele faptelor comise, nu înțeleg efectele adverse ale consumului de droguri asupra sănătății lor sau a altor persoane, considerând, fiecare, doar că legea sancționează prea asemenea fapte, în condițiile în care în alte țări consumul de droguri este permis sau oricum, sancționat mult mai blând.
În acest context, riscul ca și pe viitor inculpații să comită asemenea fapte este unul major, ceea ce reprezintă un argument în plus pentru menținerea lor în stare de arest.
Prin urmare, s-a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și sens în care în temeiul art.143 șiC.P.P. art.148 lit.f p Cod Penal, s-a impus în continuare privarea de libertate a acestora, nefiind oportună lăsarea lor în libertate.
Pentru motivele invocate, s-a considerat că nu se poate pune problema schimbării temeiurilor de arestare, argumentele invocate în sprijinul unor atare cereri nefiind justificate.
Pe cale de consecință, în baza art. 3002rap. la art. 160 pen.Cod Penal s-a menținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 21.11.1982 în C-N, jud. C și, fiul lui G și, născut la data de 23.02.1983 în C-N, jud. C în prezent deținuți în Penitenciarul Gherla și s-au respins implicit, cererile acestora de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva încheierii tribunalului au declarat recurs inculpatii și, solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării lor în stare de libertate.
Apărătorii inculpatilor au apreciat că se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara vizate de art.145 și 1451.proc.pen.
În susținerea recursurilor, inculpații au arătat în esență că arestarea lor nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea lor în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursurile declarate, ajunge la constatarea că acestea nu sunt fondate.
Din actele dosarului rezultă că inculpatii recurenti au fost arestati pe o durată de 29 de zile la 12 martie 2009 de către Tribunalul Cluj.
Atât încheierea de arestare cât și cele de prelungire a măsurii arestării au fost atacate cu recurs, fiind menținute de instanța de control judiciar.
De fiecare dată, s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatilor constatându-se de către instanțe că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința acestora sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou, în ședința din 22 mai 2009 legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpatilor recurenti li se impută următoarele infracțiuni:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, din data de 19 mai 2009 au fost trimisi în judecată în stare de arest preventiv, recurentii și, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art 2 al.2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art 41 al.2 Cod penal.
Deși inculpatii recurenti au negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile martorilor, și.
Stabilirea vinovăției inculpatilor urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de recurenti.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatii au fost trimisi în judecată cât și din activitatea desfășurată de acestia în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatilor, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunilor de trafic de droguri se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, prev.în art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatilor, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestora în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunii și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpati.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatii au fost arestati în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.
Față de natura și gravitatea concretă a faptei presupus a fi comisă de inculpati precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunii, de existența unor declarații contradictorii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatilor în stare de arest.
Durata arestării preventive a inculpatilor nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunii presupus a fi comisă, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpaților a trecut o perioadă de doar 7 luni, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunii și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă. Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatilor,modul, locul de comitere și urmările acesteia.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpati, dacă s-ar admite cererea de revocare a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea inculpatilor de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Așa fiind, în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive menținută față de inculpații recurenti așa încât se constată că în cauză sunt incidente prevederile art.143 proc.pen.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatilor fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Curtea apreciază că, în baza disp.art.136 proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatilor de la judecată este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Activitatea infracțională, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar existând probe care conduc la incidența temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Pentru motivele ce preced, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de către inculpați în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatii vor achita statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 1 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red.PD/CA
4 ex. - 09.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Delia Purice, Valentin
