Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 60/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- privind pe intimatul și cel declarat de inculpatul - deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei emisă de Baroul Constanța și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Traducerea susținerilor inculpatului a fost asigurată de dl., traducător autorizat de limba arabă.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul, arată că, recursul declarat de Parchet îl privește pe inculpatul și apreciază că, în ceea ce-l privește pe acesta, în mod greșit instanța a dispus aplicarea disp. art. 139 alin. 1 cod pr. penală. La data de 8 ianuarie 2009, același complet de judecată a menținut arestarea preventivă și a dispus traducerea unor acte din limba germană. Instanța a audiat inculpatul și a ajuns la concluzia că, inculpatul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Actele in limba germană, se regăsesc la dosar, după încheierea din 19 ianuarie 2009. S-au solicitat probe și, deși instanța nu le-a admis, s-a menționat că la următorul termen de judecată, acestea vor fi avute în vedere. Martorii au fost audiați în anul 2009, iar faptele au fost săvârșite în anul 2002 - 2003, iar actele nu au fost traduse din limba germană. A insistat asupra probelor pentru a demonstra că s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, fără a se verifica probele dosarului. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și pe fond, menținerea stării de arest a inculpatului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este legală și temeinică. Pentru ca un inculpat să fie arestat, trebuie să fie îndeplinite cerințele art. 148 cod pr. penală. Inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, au trecut 7 ani de la data la care se reține a fi săvârșite faptele de care este acuzat inculpatul. Nu se poate reține fapta pentru că acesta nu cunoaște limba, legislația română. Martorii au declarat că nu il cunosc și nici inculpatul nu îl cunoaște. S-a solicitat efectuarea unei expertize grafologice întrucât semnătura de pe acte nu este a lui. Nu sunt probe că inculpatul ar fi săvârșit această infracțiune și au apărut elemente noi, in sensul că, martorii nici nu-l cunosc. Infracțiunea nu este una comisă cu violență, inculpatul nu are antecedente penale, este supus unor măsuri de siguranță, are unde să locuiască in C, astfel că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază că, încheierea este relativ succintă. Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, au încetat să mai existe, iar alte temeiuri noi, nu există. Prin temeiuri, ar trebui să se înțeleagă, elemente date, împrejurări pe care să se poată întemeia că, păstrarea în stare de arest preventiv a inculpatului, folosește bunului mers al procesului penal. Există, conform art. 136 alin. ultim cod pr. penală, posibilitatea ca, judecătorul fondului și în continuare să aleagă într-un anumit moment procesual, măsura preventivă cea mai potrivită. Inculpatul are nevoie de investigații medicale și tratament. De la momentul transferului inculpatului la penitenciar, acesta este la spitalul penitenciarului. A depus documente in limba engleză, care provin din SUA, privind starea sănătății sale, iar judecătorul fondului, așa cum a înțeles limba germană, putea să înțeleagă și limba engleză.
Fapta, săvârșită în urmă cu 6 ani, iar probele, așa cum au fost interpretate pentru, trebuiau interpretate la fel și pentru. Faptele par a fi săvârșite în alte condiții, fără implicarea celor trimiși în judecată. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Inculpatul are unde să locuiască, alături de fiul său. Procedurile judiciare se pot desfășura în continuare și cu inculpatul în stare de libertate.
Cu privire la recursul parchetului privind pe coinculpatul, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul. Situația nu este deosebită de a celuilalt inculpat, temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au modificat.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, arată că are aceleași concluzii ca și avocat.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate și va da curs oricărei solicitări, pentru buna desfășurare a procesului penal. Are nevoie de această măsură pentru a-și ajuta familia.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt și prin translator arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate și se angajează să se prezinte ori de câte ori va fi chemat, chiar dacă asta va prelungi șederea lui în România. lui este internată în spital.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 26 ianuarie 2009, TRIBUNALUL CONSTANȚA, în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160bCod procedură penală:
A menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A respins, ca nefondată, cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește.
În baza art. 139 alin 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 Cod procedură penală:
A admis cererea inculpatului J privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește.
A dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi municipiul C fără încuviințarea instanței de judecată.
În baza art. 145 alin 11și alin 12Cod procedură penală:
A dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit, sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
-să nu ia contact cu ceilalți inculpați din prezenta cauză;
-să nu conducă nici un autovehicul;
-să nu exercite activitatea de administrator de societate comercială.
A stabilit ca organ de supraveghere Secția nr. 3 de poliție
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
La acest moment procesual, față de probele administrate, nu au încetat temeiurile care au impus măsura arestării preventive, respectiv există în continuare probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, prevăzute cu pedepse mai mari de 4 ani, iar modalitatea concretă de realizare a faptelor, numărul persoanelor implicate, împrejurarea că acestea nu au putut fi găsite ulterior pe teritoriul României pentru a se administra cu celeritate mijloace de probă și a se stabili adevărul, prejudiciul mare ce se conturează a fi produs, sunt probe certe din care rezultă existența pericolului concret pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate.
Inculpatul a fost adus la instanță cu greutate în urma desfășurării activităților specifice de căutare și reținere pe teritoriul unui alt stat, nu au fost administrate mijloacele de probă pe care le propune în apărare, astfel încât, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea arestării sale preventive.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 3002cod procedură penală raportat la art. 160bCod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Având în vedere că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuiește nu este aptă în prezentul stadiu procesual să asigure buna desfășurare a procesului penal, prevenirea sustragerii inculpatului de la judecată, s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului în acest sens.
Cu privire la măsura arestării preventive a inculpatului,
Tribunalul a apreciat că la prezentul moment procesual, în raport de probele administrate, s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel:
Inculpatul a depus în apărare o serie de înscrisuri aparent provenind de la autoritățile germane, din care rezultă că în perioada septembrie 2002 -ianuarie 2003 se afla în evidențele autorităților germane cu un statut ce nu-i permitea deplasări în România.
În același sens este și declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată.
Inculpatul nu confirmă implicarea inculpatului în încheierea actelor emise de SC Grup SRL, declară că nu-l cunoaște pe acesta, iar de circuitul actelor SC Grup s-a ocupat inculpatul.
În ce privește pe martorii, și, funcționari ai băncii în perioada 2002-2003, aceștia nu și-au amintit trăsăturile inculpatului ca fiind ale unei persoane pe care au mai întâlnit-o anterior, în cursul activității lor. De asemenea, martorii au arătat faptul că specimenele de semnătură depuse în bancă de reprezentanții societăților comerciale pot fi executate și anterior prezentării lor funcționarului bancar, aspect ce conduce la concluzia că și specimenul de semnătură depus ca fiind al inculpatului pentru SC Grup SRL putea fi executat anterior depunerii, de o altă persoană, care apoi a realizat aceeași semnătură pe instrumentele bancare de plată -file cec, ordine de plată, etc -cu ajutorul cărora s-au efectuat plăți bancare. Această posibilitate nu a fost verificată de organele de urmărire penală, motiv pentru care probele administrate în cursul judecății crează îndoială cu privire la certitudinea implicării inculpatului în administrarea SC SRL în perioada incriminată. Semnătura inculpatului dată în fața instanței nu se aseamănă cu semnăturile depuse pe formularul de specimen de semnătură, iar caracterele în limba arabă înseamnă cuvântul," care este un prenume, altul decât prenumele inculpatului,".
Nu în ultimul rând, o mare parte din actele emanând de la SC Grup SRL sunt semnate de o persoană numită, aspect care de asemenea crează incertitudine cu privire la activitatea infracțională pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că temeiurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive, sunt mult diminuate, acestea nu mai justifică măsura arestării preventive a inculpatului. Pe cale de consecință, și pericolul concret pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate este mult diminuat, iar în raport de apărările formulate de inculpat, tribunalul a apreciat că acesta nu are un interes actual în a se sustrage judecății.
Pentru considerentele expuse, s-a apreciat că buna desfășurare a judecății și aflarea adevărului pot fi asigurate prin dispunerea pentru inculpatul a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea C, astfel încât instanța să poată administra cu celeritate în special toate mijloacele de probă ce îl privesc direct pe inculpat, propuse în apărare de acesta.
În consecință, în temeiul art. 139 alin 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 Cod procedură penală, s-a înlocuit arestarea preventivă a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea C, și va institui în sarcina sa obligațiile prevăzute de art. 145 alin 11și alin 12Cod procedură penală.
În termen legal, împotriva acestei încheieri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul.
Recursul procurorului vizează dispoziția primei instanțe de înlocuire a arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, criticându-se hotărârea recurată pentru nelegalitate, apreciind că nu erau incidente disp. art. 139 alin. 1 cod pr. penală.
Recursul inculpatului, vizează dispoziția de menținere a arestării preventive, apreciind că în cauză, temeiurile reținute inițial nu mai subzistă sau sunt modificate.
Verificând încheierea recurată potrivit art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea, constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, în ce privește recursul inculpatului, curtea constată că prima instanță in mod legal a considerat că, temeiurile prev. de art. 148 lit. a și f cod pr. penală, subzistă în continuare, iar măsura menținerii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, ținând seama de perioada îndelungată în care inculpatul s-a sustras de la judecată părăsind teritoriul României.
Această situație, persistă și în continuare, existând temerea că inculpatul s-ar sustrage în continuare de la judecată.
În ce privește pe inculpatul, curtea apreciază că noile probe administrate nemijlocit de prima instanță, pot constitui elemente de fapt de natură să diminueze atât caracterul temeinic al indiciilor avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive cât și gradul pericolului social ce ar fi generat de lăsarea acestuia în libertate, mai ales că dispoziția criticată nu constă într-o lăsare in libertate fără constrângeri, ci în înlocuirea ingerinței în exercitarea dreptului la libertate individuală cu restrângerea dreptului la liberă circulație în limitele localității de domiciliu ce coincide cu localitatea unde are sediul instanța.
Obligațiile și interdicțiile impuse acestui inculpat constituie garanții privind buna desfășurare a judecății în continuare.
Concluzionând, se apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 139 alin. 1 cod pr. penală, în ce-l privește pe inculpatul, situație în care, încheierea recurată, apare ca legală și temeinică.
Pentru cele de mai sus, curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate, făcând aplicarea corespunzătoare a disp. art. 192 cod pr. penală și art. 189 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondate recursurile declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANTAprivind pe inculpatul - născut la 09.05.1980, împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, in dosarul penal nr-, și cel declarat de inculpatul - fiul lui și, născut la 19.10.1957.
Dispune plata din fondurile a onorariului traducător, în sumă de 50 lei.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond: TV
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
3 ex./30.01.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
Dosar penal nr-
30 ianuarie 2009
CĂTRE,
DEPARTAMENTUL ECONOMICO - FINANCIAR
Vă facem cunoscut că, pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA, se află înregistrat dosarul nr-, privind apelul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- privind pe intimatul și cel declarat de inculpatul - deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă.
In conformitate cu dispozițiile legale s-a procedat la traducerea susținerilor inculpatului din limba română in limba arabă și invers.
Această traducere, a fost efectuată în cauză de către dnul, persoană autorizată ca traducător de limba arabă, conform Legii nr. 178/1997, de către Ministerul Justiției;
Alăturat, vă înaintăm:
- decizia penală nr. 60/P din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- prin care s-a dispus avansarea din fondurile MJ a sumai de 50 lei onorariu traducător.
.translator, poate fi contactat la numărul de telefon 0744.545.059.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Valentin Iancu, Zoița
