Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 602

Ședința publică din data de 14.09.2009

PREȘEDINTE: Florentin Teișanu

JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Ștefan

GREFIER -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - BIROUL TERITORIAL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații -, fiul lui și, ns. la data de 6.01.1969, deținut în Penitenciarul Mărgineni și, fiul lui și, ns. la data de 11.01.1977, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 9.09.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 300/2 al.1 pr.penală rap. la art. 160/b al.1 pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și în baza art. 160/b al.3 pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul București și, aflat în stare de arest personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Prahova.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că acesta a formulat recurs împotriva încheierii din data de 9.09.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova întrucât apreciază prin aceasta nu s-a făcut decât o formalitate instanța de fond fiind obligată să constate legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și să mențină această măsură, însă s-a dispus asupra acesteia fără a se analiza toate probele din dosar.

Precizează că, la Tribunalul Prahova, la termenul de judecată din data de 9.09.2009 a depus la dosar note scrise ample și cu trimitere la fiecare pagină din fiecare volum al dosarului de urmărire penală, însă nici magistratul - judecător nici procurorul de ședință nu au le-au studiat, acestea fiind anexate la dosar exact așa cum le-a depus.

Mai arată că, din fiecare volum de urmărire penală a scos fiecare pagină, declarație și cuprinsul declarațiilor, date de inculpatul, dovedind astfel că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat.

Referitor la temeiurile arestării care au stat la baza luării acestei măsuri în faza de urmărire penală sau schimbat, aspect demonstrat cu probele administrate în cauză în cele 75 de volume de urmărire penală.

Apreciază că, față de toate probele administrate în cauză soluția corectă era aceea de a se dispune punerea în libertate a inculpatului, iar punctul de vedere al instanței de fond nu poate fi acceptat, respectiv faptul că "cercetarea judecătorească este abia la început, că au fost audiați doar trei dintre inculpații arestați trimiși în judecată, neputându-se identifica poziția procesuală a celorlalți cinci inculpați arestați, în fața instanței urmând să fie administrat întregul material probator efectuat în faza de urmărire penală, respectiv toate probele esențiale privind faptele și vinovăția și verificând conform art. 300/2 pr.penală temeiurile arestării prev. de art. 148 lit. f pr.penală, avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați constată că acestea subzistă în continuare, întrucât până la acest moment nu s-au putut lua declarații inculpaților care se află în stare de detenție și apreciază că în această fază procesuală nu există garanții din care să rezulte că în cazul lăsării în libertate inculpații nu vor încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal subzistând în continuare temeiurile avute în vedere la momentul arestării acestora".

Arată că, atunci când se vorbește de temeiurile arestării preventive trebuie să se vorbească de probe sau dacă aceste temeiuri sau schimbat sau nu și în ce măsură, însă instanța de fond nu a combătut apărările făcute de inculpat, deși prin notele sale scrise a indicat în concret probele aflate la dosarul cauzei.

Precizează că, instanța de fond merge la general, punctul său de vedere este departe de textul de lege prev. de art. 300/2 rap. la art. 160/b pr.penală.

Este de observat faptul că atât încheierea de la termenul anterior cât și cea recurată la această dată au același conținut, instanța de fond spune că nu există garanții din care să rezulte că în cazul lăsării în libertate inculpații nu vor încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal însă, acest aspect se discută atunci când se solicită liberarea provizorie sub control judiciar.

Solicită instanței de recurs înlăturarea acestor aspecte pe care instanța de fond le reține ca motivație pentru menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

De asemenea instanța de fond reține că nu trebuie neglijat nici faptul că potrivit jurisprudenței privarea de libertate și respectiv menținerea acesteia se impun dacă măsura este imperios necesară pentru a asigura prezența inculpaților în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice - cercetarea judecătorească și buna ei desfășurare încadrându-se în această motivație.

Astfel, apreciază că practica nu se referă la cercetarea judecătorească și buna desfășurare a procesului penal ci se referă la necesitatea de a se prezenta inculpatul în fața instanței, dacă această situație poate fi împietată de inculpat printr-un mod sau altul, prin lăsarea sa în libertate.

Sub acest aspect, arată că, la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că prin lăsarea inculpatului în stare de libertate acesta ar influența buna desfășurare a procesului penal iar în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică între acesta și pericolul social al faptei se pune semnul egalității, ceea ce înseamnă că un inculpat este sancționat de două ori pentru aceeași faptă deși legea interzice acest lucru.

Mai arată că, a solicitat și solicită în continuare înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara și nu localitatea având în vedere localitatea de domiciliu a acestuia și localitatea unde se desfășoară procesul penal.

În acest sens, arată că Tribunalul Prahova nu s-a pronunțat pe o cerere a sa subsidiară, doar pentru faptul că nu a fost formulată separat însă, era obligată să se pronunțe și pe această cerere.

Precizează că, inculpatul a înțeles să formuleze cerere de liberare provizorie sub control judiciar însă a amânat depunerea acesteia pentru termenul din data de 24.09.2009, față de protestul magistraților.

De asemenea arată că, declarația dată de inculpatul, până în momentul întocmirii rechizitoriului este una și aceeași și se coroborează cu celelalte probe din dosarul cauzei, toate infracțiunile reținute în sarcina sa sunt raportate la disp.art. 26, la urmărirea penală a demonstrat cu acte că nu el este cel care a adus acele utilaje în țară, inculpatul a declarat că el este cel care a trimis muncitorii să repare mașinile dar totuși aceste aspecte se rețin în sarcina inculpatului.

Totodată arată că a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri și solicită instanței a fi avute în vedere la pronunțarea soluției, circumstanțele sale personale, respectiv și faptul că acesta a desfășurat activitate în industria tutunului timp de 22 de ani și nu cum greșit s-a reținut că timp de 22 de ani ar fi fost director tehnic, respectiv de la vârsta de 19 ani.

Referitor la perioada infracțională arată că aceasta se reține ca fiind cea dintre luna iunie 2007 - iulie 2008 iar inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul abia în luna iulie 2007, însă nimeni nu a verificat susținerile sale dacă aceste sunt sau nu corecte.

Nu în ultimul rând, urmează a se avea în vedere și copia pașaportului inculpatului aflată la dosar unde se poate observa viza acestuia de intrare pentru prima dată în Republica

Urmează a se avea în vedere la pronunțarea hotărârii și faptul că inculpatul, este căsătorit, are un copil minor care s-a născut după arestarea sa, iar mama acestuia este în vârstă, având o situație deosebită.

Solicită analizarea cu maximă obiectivitate a temeiurile arestării, dacă acestea s-au schimbat sau nu.

Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și cercetarea sa în stare de libertate.

În subsidiar, solicită în baza art. 136 al.1 pr.penală, corob. cu art. 139 al.1 pr.penală, corob. cu art. 137 pr.penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu respectarea unor obligații drastice impuse de instanță și prevăzute de textul de lege, respectiv art. 145 al.1/2 pr.penală, întrucât acesta merită să fie cercetat în stare de libertate.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că, instanța de fond, prin încheierea din 9.09.2009, face o motivare globală pentru toți inculpații, respectiv că, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că nu au fost audiați decât trei din cei opt inculpați aflați în stare de arest însă, nu se are în vedere faptul că inculpatul a fost audiat.

Precizează că, în acest dosar sunt 17 inculpați, 7 părți civile și un număr de 71 de martori iar audierea acestora se poate realiza chiar și în doi ani situație care vine în contradicție cu textul de lege, cu dreptul intern dar și cu prezumția de nevinovăție.

Consideră că, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar prin rechizitoriu respectiv în volumul II la pagina 797 se reține în sarcina sa și disp.art. 74, 76 cu aplic.art. 13

Mai arată că acesta nu prezintă pericol real concret, imediat și iminent pentru ordinea publică, acest pericol s-a diminuat încă de la momentul arestării sale și până în prezent, iar impactul pentru ordinea publică prin lăsarea sa în stare de libertate nu ar fi unul negativ în condițiile în care s-a scurs o perioadă de timp însemnată.

Apreciază că, instanța de fond a nesocotit apărarea inculpatului, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, depoziția inculpatului se coroborează cu celelalte probe din dosarul cauzei, poziția sa procesuală a fost sinceră încă de la urmărirea penală iar infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați sunt infracțiuni economice, de prejudiciu și nu de pericol iar cea mai gravă dintre acestea este cea de spălare de bani pentru care legea prevede o pedeapsă cuprinsă între 3 și 12 ani închisoare.

De asemenea arată că, inculpatul nu poate zădărnici aflarea adevărului, nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, inculpatul este fratele său, temeiurile arestării nu mai subzistă, nu au apărut împrejurări noi care să impună menținerea arestării preventive, aspecte față de care a solicitat la instanța de fond aplicarea art. 300 rap. la art. 160/b al.2 pr.penală.

Consideră că se poate da o eficiență mai mare circumstanțelor reale ale inculpatului faptul că are doi copii minori, este unicul întreținător al familie, fiica sa este olimpică la matematică și engleză ocupând locul I și este un bun enoriaș.

Urmează a se avea în vedere și disp. art. 5 paragraful 3 din

Față de toate acestea solicită instanței în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, aplicarea art. 300/2 pr.penală rap.la art. 160/b al.2 pr.penală, iar în subsidiar solicită cum de altfel a solicitat și la Tribunalul Prahova însă instanța nu s-a pronunțat și asupra acestei cereri, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara având în vedere localitatea de domiciliu a acestuia și localitatea unde își are sediul instanța de fond, potrivit art. 139 al.1 și 3 pr.penală.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea încheierii atacate întrucât în mod judicios instanța de fond a constatat că se impune și în prezent menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Consideră că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acestea nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Mai arată că la dosarul cauzei există probe temeinice și verosimile că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și prezintă pericol concret pentru ordinea publică și care nu este confundat cu pericolul social al faptei, având în vedere faptele comise de inculpați care sunt grave, modalitatea săvârșirii acestora, întinderea perioadei infracționale, numărul mare de persoane implicate, faptul că au inițiat și constituit un grup infracțional la care unii au aderat iar alții l-au sprijinit.

De asemenea arată că, aceștia au mutat sediul firmei în diverse localități pentru a nu fi descoperiți și nu este de neglijat nici prejudiciul cauzat prin infracțiuni.

Apreciază că menținerea în stare de arest a inculpaților este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, iar situația familială a fiecărui inculpat în parte nu este un temei suficient pentru ca procesul penal să se desfășoare cu aceștia în stare de libertate.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată referitor la prejudiciu că, în dosarul cauzei nu există nicio expertiză de specialitate pentru stabilirea acestui cuantum însă este instituit un sechestru asigurător pe o sumă însemnată, terenuri, două autoturisme.

Referitor la împrejurarea că prin lăsarea lui în libertate ar comite alte infracțiuni arată că acea linie de fabricat țigarete a fost confiscată deci nu mai există obiectul infracțiunii, iar în ceea ce privește faptul că aceștia au schimbat locația pentru a nu fi descoperiți arată că nu au existat decât două locații și doar într-un singur loc s-au produs astfel de țigarete.

Cât privește constituirea unui grup infracțional arată că, pedeapsa se aplicată individual fiecărui inculpat în parte și nu în grup.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că simpla temere că acesta ar săvârși noi infracțiuni dacă ar fi lăsat în libertate nu este un motiv pentru respingerea recursului, nu există probe clare, certe în acest sens, fiind doar o susținere a procurorului de ședință.

Referitor la pledoaria procurorului de ședință arată că aceasta este făcută la modul general, nu a analizat notele sale scrise aflate la dosar, iar poziția sa ar trebui să fie imparțială și obiectivă pentru aflarea adevărului.

Mai arată că mutarea locațiilor firmei nu are legătură cu inculpatul iar singura infracțiune reținută prin rechizitoriu și care-i privește pe toți inculpații este cea referitoare la art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că el a lucrat în domeniu o perioadă destul de lungă de timp și nu a comis nicio infracțiune, a vândut în condiții legale, emițând facturi în acest sens, nu a făcut altceva decât să recomande un muncitor care era șomer, nu a vândut nicio fabrică, nu a știut ce marfă se produce în acestea, iar implicarea sa a fost mult exagerată de

Mai arată că, atunci când s-au efectuat perchezițiile la birou și la domiciliu el nici nu era prezent însă a venit imediat ce a fost anunțat și a pus totul la dispoziția organelor de anchetă.

Consideră că activitățile desfășurate de el au fost comerciale, declarațiile date se coroborează cu celelalte probe din dosar și solicită a se avea în vedere concluziile formulate de apărătorul său ales.

Față de toate acestea solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu are de gând să împiedice buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față;

Prin încheierea de ședință din data de 09 septembrie 2009 Tribunalul Prahova în baza art.300/2 alin.1 Cod procedură penală, rap.la art.160/b alin.1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:, fiul lui și, născut la 11.01.1977, fiul lui și, născut la 28.08.1970, fiul lui și, născut la 23.09.1980, fiul lui G și, născut la 30.08.1972, -, fiul lui și, născut la data de 06.01.1969, fiul lui și, născut la 04.02.1954, fiul lui G și, născut la 11.08.1968, fiul lui G și, născut la 28.12.1971, aflați în Penitenciarul Mărgineni și în baza art 160 lit.b alin.3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventiva a inculpaților.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță și-a motivat hotărârea, reținând că prin rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din data de 09.01.2009 înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009 sub nr-, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, G, după cum urmează:

1.- pentru săvîrșirea infracțiunilor de:

- inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296¹lit. h din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 296¹alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv,

- punerea în circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și,

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate

în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

2 pentru săvîrșirea infracțiunilor de:(pentru perioada iulie 2007 - iulie 2008)

- aderare la un grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cp;

(pentru perioada iulie 2007-februarie 2008)

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.;

(iar pentru perioada martie - iulie 2008)

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

3. entru săvîrșirea infracțiunilor de:

- constituire și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv,

- punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

4.-pentru săvîrșirea infracțiunilor de:

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.

- complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modificată și republicată,

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp. și,

5. pentru săvîrșirea infracțiunilor de:

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

6. pentru săvîrșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

7. pentru săvîrșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

8. pentru săvîrșirea infracțiunilor de:

- tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modificată și republicată;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modificată și republicată;

- complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

Prin Încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.

Potrivit disp.art.300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, potrivit art.160/b Cod procedură penală.

Prin încheierea de ședință din data de 23.07.2009, tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpați si a dispus menținerea arestării preventive a acestora.

Ulterior, la data de 13.08.2009 în ședința publică, fiind prezenți in fata instanței inculpații arestați, prin apărătorii lor, au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar si respectiv in cazul inculpatului, liberare provizorie pe cauțiune.

Prin încheierea de ședință din data de 13.08.2009 au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar ale inculpaților, G, și, iar pe data de 14.08.2009 s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cautiune a inculpatului.

Tribunalul, referitor la măsura arestării preventive luată față de inculpații, G, și, a reținut următoarele:

Inculpații mai sus menționați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile arătate, printre care se numără și aceea prev.de art.7 din Legea 39/2003.

Având în vedere că cercetarea judecătorească este abia la început, că au fost audiați doar 3 dintre inculpații arestați trimiși în judecată neputându-se identifica poziția procesuala a celorlalți 5 inculpați arestați, in fata instanței, urmând să fie administrat întregul material probator efectuat în faza de urmărire penală, respectiv toate probele esențiale privind faptele și vinovăția, verificând conform art. 300²Cod procedură penală, temeiurile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, G, și, s-a constatat că acestea subzistă în continuare, întrucât la acest moment nu s-au putut lua declarații inculpaților care se afla in stare de detenție și apreciem că in aceasta fază procesuală nu exista garanții din care sa rezulte că în cazul lăsării in libertate, inculpații nu vor încerca sa influențeze buna desfășurare a procesului penal subzistând in continuare temeiurile avute în vedere in momentul arestării acestora.

De asemenea nu trebuie neglijat nici faptul că potrivit jurisprudenței CEDO, privarea de libertate și respectiv menținerea acesteia se impun dacă măsura este imperios necesară pentru a asigura prezenta inculpaților în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice - cercetarea judecătorească și buna ei desfășurare încadrându-se în această motivație.

Totodată, tribunalul a avut în vedere gravitatea infracțiunilor comise, modalitatea de concepere și săvârșire a faptelor, aspecte care evidențiază periculozitatea socială a inculpaților și influența negativă a acestora față de comunitatea din care provin, și care impun reacții ferme și exigente din partea organelor judiciare în scopul descurajării comiterii unor asemenea fapte astfel că s-ar crea impresia decredibilizării autorităților îndrituite să ia măsuri față de persoanele care încalcă grav normele penale.

Referitor la solicitările apărătorilor inculpaților, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara, instanța se va pronunțe separat asupra acestora, întrucât nu au existat cereri exprese in acest sens, aceste solicitări fiind formulate in momentul când au fost puse concluzii de către apărătorii inculpaților aflați in stare de deținere.

În raport de aceste considerente, tribunalul a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, G, și și menținut această măsură preventivă.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei și revocarea măsurii arestării preventive.

În motivarea recursului, inculpatul arată că la termenul din 09 septembrie 2009 depus la tribunal note scrise în care se face trimitere la probele din dosarul de urmărire penală și care nu au fost studiate de instanță, întrucât altfel nu s-ar fi dat soluția atacată. Din aceste note scrise rezultă că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Nu poate accepta punctul de vedere al tribunalului, în sensul că cercetarea judecătorească este la început, că au fost audiați doar trei inculpați, - că nu există garanții care să dovedească că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar influența buna desfășurare a procesului penal.

De asemenea, mai arată inculpatul că în jurisprudența CEDO privarea de libertate și menținerea ei se impune dacă aceasta este imperios necesară pentru prezența inculpaților în fața instanțelor, dar nu se referă la cercetarea judecătorească și buna desfășurare a procesului penal. tribunalul mai pune semnul egalității între pericolul social al infracțiunilor și pericolul concret pentru ordinea publică, ceea ce nu poate fi primit.

Declarația lui în calitate de inculpat dată la urmărirea penală se coroborează cu celelalte probe din dosarul cauzei și toate infracțiunile reținute în sarcina sa, se raportează la art.26 Cod penal.

În fine, se solicită a se ține seama și de circumstanțele sale personale, că a lucrat în industria tutunului de 22 ani, nu are antecedente penale, iar perioada ce i se reține ca activitate infracțională este iunie 2007 - iulie 2008.

Recurentul - inculpat arată prin apărătorul său, că instanța de fond face o motivare globală pentru toți inculpații cu privire la menținerea arestării preventive. Audierea tuturor inculpaților și a părților (un număr de aproximativ 24) dar și a martorilor (71 de persoane) ar putea mai mult de 2 ani și se încalcă dreptul intern precum și prezumția de nevinovăție.

Consideră că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat încă de la momentul reținerii sale, dar mai ales acum, după ce s-a scurs op bună perioadă de timp.

Declarația sa ca inculpat se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză având o poziție sinceră pe parcursul procesului penal, iar cea mai gravă dintre infracțiuni este cea de spălare de bani, cu limitele de pedeapsă de la 3 la 12 ani.

Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurenți, dar și din oficiu conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va constata că recursurile sunt nefondate.

Astfel, în mod corect tribunalul a reținut că există în continuare temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală) și acestea impun în continuare privarea inculpaților de libertate.

În ceea ce privește existența indiciilor, așa cum sunt acestea definite la art.68/1 Cod procedură penală, ele rezultă din probele administrate în cauză și mai ales din declarațiile inculpatlor recuren ți de recunoaștere a faptelor.

Aspectul că inculpatul este trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunile respective nu poate fi de natură a înlătura, de plano, luarea și menținerea arestării preventive. Acest aspect va fi avut în vedere la judecarea lui pentru infracțiunile imputate, contribuția sa la aceste infracțiuni, stabilirea unei eventuale pedepse, etc.

În momentul de față există începută cercetarea judecătorească, dar aceasta este abia la început și așa cum a considerat și tribunalul nu au fost audiați decât trei inculpați dintr-un număr de opt inculpați aflați în arest preventiv și un număr mare de inculpați aflați în stare de libertate (9 persoane), astfel că există suspiciunea influențării bunei desfășurări a procesului penal.

Faptul că a trecut o perioadă de timp de la momentul arestării preventive nu poate conduce, conform jurisprudenței în materie, la înlăturarea temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii în lipsă și a altor elemente din care să rezulte acest lucru.

În legătură cu pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că există în continuare cazul prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală.

Prin rechizitoriu au fost trimiși în judecată un număr de 17 inculpați pentru mai multe infracțiuni prevăzute de Legea nr.241/2005, Legea 71/2003, Legea 11/1991, Legea 84/1998, Legea 56/2002, art.297 Cod penal, Legea 39/2003, activități infracționale desfășurate pe o lungă perioadă de timp și în forma organizată prev.de art.7 din Legea 39/2003 privind crima organizată, fiecare cu o anumită participare la aceste infracțiuni.

După cum reiese din actul de sesizare, activitatea infracțională a inculpaților este amplă, desfășurată pe o perioadă lungă de timp, de către un număr mare de persoane ce au constituit un grup organizat în vederea obținerii pe căi ilicite a unor sume mari de bani.

Este adevărat că, așa cum s-a afirmat de apărătorii inculpaților, pericolul concret pentru ordinea publică nu este același cu pericolul social al infracțiunilor imputate, dar aceste două aspecte nu trebuie total disociate, faptele ce prezintă pericol social ridicat, reliefat de regulă prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege, conduc și la concluzia unei periculozități sporite a infractorilor și implicit la un pericol concret pentru ordinea publică lăsarea lor în libertate.

Pasivitatea organelor judiciare față de infractorii cu un pericol social ridicat conduce la indignarea cetățenilor ce nu s-ar mai simți apărați de stat, prin organele abilitate și ineficiența acestora ar fi o concluzie generală. autorităților față de o activitate infracțională așa de laborioasă și amplă, cum este cea prezentată în actul de sesizare, trebuie să fie pe măsură, ori o astfel de măsură promptă pentru restabilirea pe moment unui climat de securitate socială sunt și măsurile preventive.

Susținerea recurentului că a depus la dosar note scrise unde face trimitere la unele probe din dosarul de urmărire penală și din care ar rezulta că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu poate fi reținută în condițiile în care există indicii de săvârșire a infracțiunilor imputate (așa cum s-a arătat), iar de la momentul menținerii aceste măsuri preventive prin încheierile anterioare rămase definitive, nu s-a schimbat temeiurile în discuție.

În ceea ce privește jurisprudența CEDO, aceasta admite că măsura arestării preventive poate fui luată în cazul în care față de persoanele în cauză "există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune -" - art.5 alin.1 lit.c) și menținerea acesteia este imperios necesară pentru asigurarea prezenței în fața autorității competente.

Față de aceste aspecte, Curtea, va aprecia ca în mod corect a fost menținută măsura arerstării preventive, astfel că, în baza art.385/15 pct.1 li6t.b Cod procedură penală, va respinge recursurile celor doi inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - - fiul lui și, născut la data de 06 ianuarie 1969 și fiul lui și, născut la data de 11 ianuarie 1977, ambii deținuți în prezent în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 09 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.

Obligă recurenții - inculpați la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 septembrie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Ștefan

Grefier

Red.

Tehnored.EV

6 ex./18.09.209

dos.f- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

Președinte:Florentin Teișanu
Judecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Ștefan

#Judecator Florentin Teisanu

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Ploiesti