Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 603/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 3643/2/2009
925/2009
DECIZIA PENALĂ NR. NR. 603
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorismeste reprezentat prin procuror
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de recurenții inculpați și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 15 aprilie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de apărător ales cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul desemnat din oficiu se prezintă în fața instanței și solicită să se ia act de faptul că, prin prezentarea apărătorului ales, i-a încetat delegația pentru asistență judiciară obligatorie. Solicită să-i fie acordat onorariul stabilit prin protocol pentru activitatea prestată.
Părțile întrebate fiind de către președintele completului de judecată, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, în baza art. 38513Cod procedură penală, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestora.
Apărătorul ales al recurenților inculpați critică încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică. Susține că menținerea prevenției inculpaților nu mai este justificată întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că ambii inculpați sunt persoane fără antecedente penale. Făcând referiri la necesitatea respectării principiului prezumției de nevinovăție și la practica CEDO în materia arestării preventive, își încheie pledoaria solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond, continuarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate. În eventualitatea în care instanța de recurs va aprecia necesară instituirea unei măsuri preventive, solicită înlocuirea măsurii prevenției cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond în mod corect a stabilit că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că acestea impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă ipostaza în care se află și solicită să-i fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate. Solicită să se aibă în vedere faptul că nu este infractor iar fapta pe care a săvârșit-o s-a datorat unui caz de forță majoră, respectiv faptului că avea o datorie scadentă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât are trei copii în întreținere.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 15 aprilie 2009 de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-,în temeiul disp. art. 3001alin. 1 din Codul d e procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 12 decembrie 1971, în B, CNP -, arestat în baza nr.62//26 martie 2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală) și (fiul lui și, născut la data de 01 ianuarie 1989 în B, CNP -, arestat în baza nr.63//26 martie 2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală), iar în baza art. 3001alin. 3 din Codul d e procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că în speță se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, necesitatea menținerii acestora în stare de arest rezultând la acest moment și din faptul că probele administrate de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu au modificat în nici un fel presupunerea că aceștia ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Cu referire la inculpatul, Tribunalul a reținut că din actele depuse la dosar rezultă că acesta este cercetat și într-un alt dosar sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, fiind anterior condamnat la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, respectiv fals privind identitatea, aspect de natură a demonstra atât lipsa de rol educativ a pedepselor aplicate, dar și un ridicat grad de potențial criminogen al acestuia.
De asemenea, a apreciat instanța de fond că împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, precum și circumstanțele personale justifică concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și (ambii la data de 16 aprilie 2009), cele două recursuri, nemotivate în scris, fiind înaintate și înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală la data de 17 aprilie 2009.
Cu prilejul dezbaterilor orale ce s-au desfășurat în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, apărătorul ales al recurenților inculpați a învederat în susținerea recursurilor că menținerea stării de arest preventiv a celor doi, nu mai este justificată, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există probe din care să rezulte că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind faptul că ambii sunt persoane fără antecedente penale. Făcând referiri la necesitatea respectării principiului prezumției de nevinovăție și la practica CEDO în materia măsurilor preventive, apărătorul recurenților inculpați a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză, casarea încheierii atacate și pe fond, continuarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate, iar în eventualitatea în care instanța de recurs ar aprecia totuși necesară instituirea unei alte măsuri preventive, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile celor doi inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații și au fost arestați preventiv la data de 26 martie 2009, pe temeiul art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală prin încheierea pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-, în baza acestei încheieri pe numele celor doi inculpați fiind emise nr.62//26 03 2009 și respectiv nr.63//26 03 2009.
Ulterior, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 546/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, întocmit la data de 10 aprilie 2009, inculpatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.16 din Legea nr.143/2000 și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000, iar inculpatul fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 25 martie 2009 vândut martorului cu suma de 100 lei, două doze, conținând 0,34 grame heroină și a deținut pentru vânzare o doză mare conținând 7,56 grame heroină și 44 doze conținând 6,20 grame heroină.
Cu referire la inculpatul, prin același act de inculpare s-a reținut că pe data de 25 martie 2009 fost depistat deținând asupra sa, pentru vânzare, cantitatea de 26,08 grame de heroină.
Curtea, reevaluând din perspectiva disp. art. 3001din Codul d e procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații și, constată că aceasta a fost dispusă în fiecare caz în parte cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din, în sensul că inculpații au fost ascultați personal la luarea măsurii, acestora li s-a asigurat asistență juridică, li s-au adus la cunoștință învinuirile și motivele arestării și atât inculpații, cât și apărătorii lor au avut acces la lucrările din dosar, în baza principiului egalității armelor.
De asemenea, întocmai ca și instanța de fond, Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat și acestea impun în continuare privarea lor de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens Curtea observă că probatoriul administrat până în prezent relevă suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 și art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.
Sub acest aspect, se constată că pentru ilustrarea la nivel de bănuială legitimă, a activității infracționale a inculpaților sunt relevante următoarele mijloace de probă: denunțul și depozițiile martorului denunțător, care a precizat că este consumator de droguri și cumpără heroina cu 50 lei/doză de la numitul "" ( inculpatul ), care vinde droguri în zona Apărătorii Patriei, în locuința sa din strada panselelor, sector 4, descriind împrejurările în care, sub supravegherea organelor de poliție, s-a deplasat la locuința numitului "" și a înmânat acestuia suma de 100 lei înseriată, pentru a cumpăra două doze de heroină, acesta din urmă fiind de acord să-i vândă cele două doze de heroină, cu condiția de a și le administra în interiorul locuinței sale, astfel că a desfăcut una din cele două doze remise de inculpat și a introdus heroina într-o țigară, pe care însă nu a aprins-o, iar după ce a părăsit apartamentul inculpatului, a predat organelor de poliție doza de heroină și țigara în care se afla cantitatea de heroină din cealaltă doză, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de marcare a bancnotelor, procesul verbal de percheziție domiciliară, depozițiile martorilor asistenți, dovezile de predare-primire a drogurilor, toate coroborate cu declarațiile sincere și cooperante ale celor doi inculpați și cu declarațiile învinuitului.
De asemenea Curtea observă că se menține actual și pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Astfel, la evaluarea acestei condiții, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că trebuie avute în vedere gravitatea deosebită a faptelor de care acesta este acuzat, în special a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc pedepsită de lege cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptelor (fiind vorba despre o prezumtivă implicare activă și conștientă a inculpaților în activități ilicite având ca obiect comercializarea de substanțe interzise, preocupări de natură să le asigure în mod facil importante avantaje pecuniare, conduită dedusă în special în raport de cantitățile apreciabile de heroină pe care inculpații au fost depistați că le dețineau în vederea vânzării), puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile pe fondul afectării grave a însăși sănătății publice, dar nu în ultimul rând și datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
Sub acest din urmă aspect, al referințelor personale ale inculpaților, Curtea reține că nici unul dintre ei nu are o ocupație sau un loc de muncă, care să le permită obținerea în mod licit a disponibilităților financiare necesare asigurării subzistenței lor, sau după caz, a familiilor lor, împrejurare ce face să fie îndreptățită temerea că, aflați în libertate, acesta ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite având ca obiect drogurile, vulnerabilitatea inculpatului față de comiterea de noi acte antisociale fiind cu atât mai accentuată cu cât, fiind el însuși consumator de stupefiante, nu va ezita în a obține, fie și pe căi ilicite, veniturile necesare procurării drogurilor de care este dependent, mai ales că din datele existente în cauză rezultă că în paralel este cercetat și într-un alt dosar penal pentru același gen de infracțiuni cu cele ce fac obiectul judecății în cauza de față.
În raport cu aspectele anterior evidențiate, Curtea apreciază că datele personale favorabile invocate de cei doi inculpați (referitoare la atitudinea constant sinceră manifestată în timpul urmăririi penale, la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și la problemele familiale invocate de inculpatul ) nu sunt de natură a determina reconsiderarea necesității privării lor de libertate, aceste aspecte urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, evident în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva lor.
Nu în ultimul rând, Curtea constată că menținerea stării privative de libertate a inculpaților este impusă și de necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, în condițiile în care cercetarea judecătorească va debuta în curând.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea atacată, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică obligatorie a acestora până la prezentarea în instanță a apărătorului ales, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții inculpați și împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu, din data de 15 aprilie 2009, Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 și alin.4 Cod de procedură penală obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la plata a câte 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3
.-II.
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Raluca Moroșanu, Daniela Panioglu
