Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 130/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(974/2009)
ÎNCHEIEREA NR.130/
Ședința publică de la 28 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.13/C/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.28/27.04.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului inculpat, solicită a i se încuviința administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere în cadrul căreia dorește depune acte medicale în copie xerox.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord a se administra proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere și o constată administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Curtea, pune în vedere recurentului inculpat prev.art.140/3 alin.3 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, ascultat fiind, arată că nu el este cel care a aruncat cu țeava către autoturism ci, totodată arată că după ce mașina a fost lovită aceasta și- continuat drumul. Mai arată că a recunoscut comiterea faptei fiindu-i frică de familia numitului.
Arată că nu îl cunoștea pe șoferul autoturismului și nu are cunoștință dacă cunoștea cine conducea autoturismului. Întrebat fiind, arată că are 17 ani și 4 luni.
Ne mai fiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că formulat recurs împotriva încheierii de ședință nr.13/C/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Consideră că nu sunt îndeplinite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, teza a II a, în sensul că nu există probe că inculpatul aflat în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Arată că fapta s- petrecut în data de 2.12.208 iar inculpatul a fost arestat la 23.04.2009, or în toată această perioadă în care inculpat s-a aflat în libertate nu a prezentat nici un pericol public.
Menționează că față de inculpat și procurorul emis ordonanțe prin care aceștia au fost obligați să nu părăsească localitatea și țara, or inculpatul s-a prezentat la parchet, a cooperat pentru stabilirea situației de fapt.
Consideră că prezumția de nevinovăție operează în favoarea inculpatului, atât timp cât nu există probe certe de vinovăție în ceea ce-l privește pe acesta.
Mai mult din probele administrate în faza de urmărire penală, nu dovedesc vinovăția inculpatului, iar încercarea de reconstituire a producerii faptelor este neverosimilă.
Precizează că taxi-ul circula din direcția Z către A, inculpatul se afla pe partea dreaptă a drumului, inculpatul susține că a aruncat cu o țeavă, după ce a aruncat primul, consideră că din situația prezentată în planșele fotografice, este imposibil ca țeava să fi pătruns frontal și să fi lovit pe șofer.
Arată că a solicita la parchet efectuarea unei expertize traseologice, pentru lămurirea situației de fapt, însă nu s-a efectuat.
Consideră că în fapt a fost vorba de încăierare între două grupări de rromi, în care s-a tras cu un, astfel că o parte a grupului s-a deplasat la A pentru a veni cu întăriri, or inculpatul din boxă nu a participat la nici un conflict.
Arată că inculpatul nu a fost la locul încăierării ci la locul în care se presupune că a avut loc impactul cu țeava în parbrizul, taxi-ului, or din cercetările au fost dirijate spre și inculpatul din boxă.
Precizează că pe țeava găsită în autoturism nu există urme din care să reiasă că a aparținut lui.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, este bolnav astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, a cooperat cu organele de cercetare penală.
Arată că dacă inculpatul va fi găsit vinovat pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea prev.art.183 Cod penal este cuprinsă între 2 ani și J și 7 ani și J, consideră că în condițiile în care inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, este tânăr a recunoscut parțial comiterea faptei, există posibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendarea executării.
Totodată arată că la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă a inculpatului s-a susținut că nu poate fi arestat dat fiind că a fost supus testului poligraf și s-a constat că avut o atitudine sinceră, ori inculpatul, de față nu a fost testat cu poligraful, dacă se va constata că și acesta este sincer.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Consideră că luarea măsurii arestării preventive a fost luată, față de inculpatul minor, cu respectarea cerințelor legale.
Apreciază că din probatoriul administrat reiese că inculpatul se face vinovat de faptele ce i se rețin în sarcină, cea prev. de art.183 Cod penal.
Arată că declarația inculpatului se coroborează cu declarația martorului și consideră că față de modalitatea de comitere a faptelor, se constată că inculpatul a dat dovadă de o periculozitate sporită, motiv pentru care apreciază că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că avea o țeavă dar nu a aruncat cu ea și că a recunoscut fapta fiindu-i frică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu nr.13/C din 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția penală, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la 18.01.1992, CNP -, pe o perioadă de 19 de zile, de la 23.04. la 11.05.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f și 143 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, pe motiv că lăsarea sa în libertate nu creează pericol pentru ordinea publică și nu există probe temeinice din care să rezulte că este autorul faptei cercetate.
Curtea, analizând hotărârea atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art.183, art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.99 și urm. Cod penal, constând în aceea că în seara de2.12.2008, fiind sub influența băuturilor alcoolice, în timp ce se afla pe drumul public, aruncat cu o țeavă metalică spre autoturismul marca, care circula pe și deteriorând astfel parbrizul și cauzându-i conducătorului auto (de 28 ani, taximetrist) leziuni în zona capului în urma cărora acesta a decedat ulterior.
Prima instanță, în mod corect a reținut, în urma analizei coroborate a ansamblului probator administrat până în acest moment, că există indicii temeinice, în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind întrunite exigențele art.143 alin.1 Cod procedură penală.
În plus, prima instanță, considerat că sunt întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, urmarea produsă, pluralitatea de infracțiuni, lipsa unui mobil al faptelor.
La alegerea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile enumerate de art.136 alin. final Cod procedură penală și au fost respectate drepturile și garanțiile procesuale recunoscute de art.150 și 149/1 Cod procedură penală.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr.13/C din data de 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /Dact. 2 ex. /15.05.; 4.06.09
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Daniel Grădinaru, Niculina
