Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 604/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 604/
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 4757/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și revocarea măsurii arestării preventive. Solicită să se constate că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, are un domiciliu stabil și un loc de muncă. Inculpatul a fost arestat pe 15 aprilie 2009 astfel incât se poate susține că măsura a depășit un termen rezonabil.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsuri preventive. Solicită a se avea în vedere natura infracțiunii, modalitatea in care a fost săvârșită fapta, rezonanța socială negativă în rândul comunității din care provine inculpatul. Solicită să se constate că, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate, nu este vinovat în totalitate.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în temeiul art. 3002rap la art. 160 cod pr. penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată prin încheierea Tribunalului Constanța nr. 52 din 15 aprilie 2009, în temeiul prevederilor art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. a și f cod pr. penală.
Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită în condițiile legii, iar la data de 24 iulie 2009, tribunalul a fost sesizat cu rechizitoriu. Prin actul de sesizare al instanței, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 cod penal, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 al. 1 cod penal, tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 cod penal, furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 cod penal și ultraj, prev. de art. 239 al. 1 și 2 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
Din mijloacele de probă adminJ. în cursul urmăririi penale, rezultă presupunerea rezonabilă că, la data de 22.o7.2oo8, aflându-se cu turma de capre pe o solă de la marginea satului, comuna Comana, județul C, inculpatul a intrat în discuții contradictorii cu partea vătămată G - administratorul solei de teren - pe fondul cărora a asmuțit câinii pe acesta, care l-au imobilizat la sol, situație în care inculpatul i-a aplicat părții vătămate, mai multe lovituri, cauzându-i leziuni la nivel cranio-facia l, cervical și toracal stânga, ce i-au pus viața în primejdie, prin insuficiență respiratorie acută consecutivă hemopneumotoraxului stâng, necesitând din punct de vedere medico-legal, 4o-45 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul, după exercitarea violențelor fizice, a deposedat partea vătămată de bijuterii și alte bunuri, precum și un cu bile marca "".
La data de 17/18.o8.2oo7, pe timp de noapte, inculpatul ar fi sustras din curtea locuinței părții vătămate, un număr de 2o plăci internită și 12 scânduri, în valoare de 6oo lei.
La data de 12.o4.2oo9, în jurul orelor 15-16,3o inculpatul,aflându-se în barul SC SRL din același sat,comuna Comana, ar fi provocat scandal public în sensul că a săvârșit acte și gesturi și s-a dedat la manifestări prin care a adus atingere bunurilor moravuri și a tulburat liniștea publică, ocazie cu care a exercitat violențe asupra numiților și. Totodată, ar fi exercitat amenințări asupra agentului șef adj din cadrul Postului de Poliție Comana, care s-a deplasat la fața locului pentru aplanarea conflictului, însă l-a și lovit pe acesta, precum și autoturismul din dotarea postului de poliție.
Partea vătămată a sesizat lucrătorii de poliție ce s-au deplasat la fața locului, prin persoana agentului șef adj - ajutor șef Post Poliție Comana și a agentului șef principal - tehnician criminalist. În timp ce aceștia culegeau date privind comiterea faptei și intenționau să efectueze cercetarea la fața locului,au fost atacați de către inculpat. Acesta din urmă,la adresa celor doi lucrători de poliție,dar în special a agentului șef,a proferat cuvinte indecente, injurioase și amenințări cu moartea, pentru că și-au permis să efectueze cercetări, s-a năpustit asupra agentului șef, lovindu-l cu pumnii și picioarele în zona pieptului și a spatelui, interzicându-i să desfășoare activități de cercetare la fața locului.
Datorită atitudinii violente a inculpatului, lucrătorul de poliție a făcut uz de armă trăgând un foc în plan vertical cu respectarea prevederilor legale, ceea ce a făcut ca inculpatul să renunțe la acțiunea sa violentă, fiind de acord să-i însoțească pe cei doi polițiști la sediul postului de poliție.
Dar, imediat, se manifestă din nou violent, intenționând să smulgă o balustradă din apropierea barului, cu care să lovească pe cei doi polițiști.
De asemenea, a sărit cu picioarele pe mașinii cu care sosiseră lucrătorii de poliție și a lovit de mai multe ori cu pumnii în geamul autoturismului.
Astfel în raport de cele precizate anterior sunt subzistente disp. art. 143 după C.P.P. cum urmează:
Pentru fapta presupus comisă, din data de 22.07.2008, indiciile temeinice rezultă din declarațiile părții vătămate G - care l-a indicat pe inculpat drept autor - procesul verbal de recunoaștere a inculpatului de către partea vătămată, raportul de expertiză medico-legală nr. 53/LR/04.03.2008 emis de SML C din care rezultă că leziunile de la nivel cranio-facial, cervical și toracal stânga, i-au pus viața victimei în primejdie prin insuficiență respiratorie acută consecutivă hemopneumotoraxului stâng, necesitând din punct de vedere medico-legal 40-45 zile de îngrijiri medicale, depozițiile martorilor, care analizate coroborat,confirmă presupunerea rezonabilă,credibilă, că inculpatul a săvârșit acte materiale ce pot întruni conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor, partea vătămată fiind
Pentru faptele din data de 12.04.2009 indiciile temeinice rezultă din declarațiile părților vătămate, certificatul medico-legal nr. 562/T/15.04.2009 emis de SML C, conform căruia a suferit leziuni traumatice care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, rapoartele întocmite de agentul șef adjunct și agentul șef principal, procesul verbal de cercetare la fața locului, depozițiile martorilor Camer, a, Erdin.
Pentru fapta de furt din data de 17/18.08.2007, sunt relevante declarațiile părții vătămate și ale martorului Erdin, procesul verbal de percheziție domiciliară, din care rezultă că la locuința inculpatului au fost identificate plăci din internită asemănătoare celor sustrase de la partea vătămată.
De asemenea, în continuare rămâne incident cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f pr. Pen. întrucât infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate se creează un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de modul și circumstanțele comiterii faptelor, valorile sociale lezate, rezonanța socială a acestui gen de fapte, care sunt de natură să creeze în rândul comunității, un sentiment de temere și insecuritate, care impune organelor judiciare să reacționeze prompt, inclusiv prin mijloacele procesual penale, pentru a asigura respectarea imperativului ordinii publice.
Fapta de tentativă de omor a adus o atingere gravă valorilor sociale care ocrotesc dreptul oricărei persoane la integritate fizică, iar prin faptele din data de 12.04.2009, au fost lezate valorile sociale privind respectul față de autoritățile statului și cele care urmăresc păstrarea unui climat de liniște în societate. Chiar dacă unele din faptele presupus comise se situează la un moment îndepărtat,în timp, pericolul concret pentru ordinea publică este evident și actual, deoarece inculpatul, potrivit probatoriului, a continuat să manifeste o atitudine violentă în relațiile cu alte persoane, în locuri publice, să persiste în a exercita acte de violență, inclusiv asupra unor reprezentanții ai autorității statului, acte ce pot știrbi din autoritatea acestora, să repete activitatea infracțională.
Luarea măsurii arestării preventive corespunde și scopului acestei măsuri, astfel cum este reglementat de art. 136 Cod pr. penală, urmărindu-se asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal - printr-o bună administrare a probelor în acuzare și în apărare și a altor probe pe care instanța le va considera necesare-evitarea denaturării probelor - cunoscând poziția procesuală a inculpatului și faptul că acesta contestă depozițiile martorilor - împiedicarea sustragerii de la judecată ori executarea pedepsei, dacă că va fi găsit vinovat.
Tribunalul reține în raport de cele precizate anterior că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale și că temeiurile care au justificat arestarea subzistă, cel puțin la acest moment procesual când cercetarea judecătorească nefiind începută, nu au intervenit elemente noi în favoarea inculpatului și impun în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și va menține măsura arestării.
Împotriva încheierii de ședință din 14 octombrie 209 declarat recurs, în termen legal inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, inculpatul recurent a susținut că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de el nu mai subzistă, că este beneficiarul prezumției de nevinovăție, iar durata măsurii preventive a depășit termenul rezonabil.
Examinând încheierea recurată, în lumina criticilor din recursul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat pentru următoarele considerente:
În condițiile în care inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, indiciile temeinice, pe baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive, sunt susținute odată în plus, de probele adminJ. în cursul urmăririi penale, astfel că și în prezent subzistă temeiul prevăzut de art. 143 cod pr. penală.
Raportat la prevederile art. 148 lit. f cod pr. penală, curtea constată că, inculpatul recurent este trimis în judecată pentru infracțiunile de tâlhărie, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, tentativă de omor și furt calificat, infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind astfel îndeplinită una din cerințele textului de lege menționat.
Modalitatea concretă în care se pretinde prin rechizitoriu, că au fost săvârșite faptele ce fac obiectul trimiterii în judecată a inculpatului recurent și natura infracțiunilor pentru care este cercetat penal, evidențiază fără echivoc periculozitatea socială concretă pentru ordinea publică, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua cerință a articolului 148 lit. f cod pr. penală.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent.
Cercetarea judecătorească nefiind începută, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, cu atât mai mult cu cât acesta contestă depozițiile martorilor, existând temerea justificată că odată ce ar fi lăsat în libertate ar putea încerca să împiedice aflarea adevărului.
Constatând subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, dar și necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, curtea apreciază că este justificată menținerea măsurii respective, iar soluția instanței de fond este legală și temeinică.
temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, precum și stadiul în care se află procesul penal la momentul de față, contrazic în mod evident susținerea acestuia privind depășirea termenului rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, pentru argumentele deja expuse.
Prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul recurent până la eventuala sa condamnare definitivă, nu împiedică prin ea însăși luarea măsurii arestării preventive, dacă, în mod evident, se constată a fi îndeplinite cerințele legale pentru a lua o astfel de măsură.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând netemeinicia criticilor din recursul inculpatului dar și faptul că în urma examinării din oficiu a încheierii recurate nu s-au identificat alte motive de reformare a acesteia, va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și dispozițiile art. 189 cod pr. penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul în contul Baroului C pentru avocat.
În temeiul art. 192 al. 2 cod pr. penală, curtea îl va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 189 cod pr. penală,
Onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile in contul Baroului de Avocați C, pentru avocat.
În temeiul art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă pe recurent la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./20.10.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Zoița
