Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 61
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", formulat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 07.05.1978 - in prezent aflat in Penitenciarul I, impotriva incheierii penale din data de 08.09.2008 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de av.oficiu -, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Verificand actele si lucrarile dosarului si nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpatul.
-. - avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita admiterea recursului, casarea incheierii recurate si revocarea masurii arestarii preventive.
Inculpatul dorește sa fie judecat in stare de libertate, doreste sa munceasca, îi pare foarte rău pentru că a ajuns aici, s-a lăsat condus de catre alte persoane.
Pentru motivele pe care le-a arătat, in functie de dovezile dosarului, urmeaza ca instanta sa decidă. Oficiu neachitat.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, sustine că arestarea inculpatului a fost dispusa in cursul cercetarii judecatoresti prin incheierea din 8 septembrie 2008, urmare faptului ca ulterior sesizarii instantei, deși inculpatul a avut cunostinta de existenta acestui dosar, s-a sustras cercetarii judecatoresti, rezulta din actele de la dosar că in mod repetat s-ar fi ascuns tocmai pentru a se sustrage cercetarii judecatoresti, ceea ce a atras incidența dispozitiilor art.148 lit.a Cod procedura penala.
De altfel si la instanta de fond, inculpatul a sustinut că nu ar fi avut cunostinta de existența recursului, dovezile din dosar atestă insă contrariul și imprejurarea că acesta are un mod facil de abordare a obligatiilor care rezulta din calitatea pe care dumnealui o are in aceasta cauză.
Prin urmare, raportat nu numai la faptele pentru care a fost trimis in judecata si anume aceea de trafic de persoane si asociere in vederea savarsirii de infractiuni, ci si la conduita pe care a inteles sa o aibă in cursul cercetarii judecatoresti, apreciaza că incheierea instantei de fond pe care inculpatul recurent o contestă astăzi este legala si temeinica, recursul nefondat, solicita respingerea.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine ca achieseaza la concluziile puse de aparatorul său.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Prin încheierea de ședință din 8.09.2006 a Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:
În baza disp.art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații G. și .
În baza disp. art. 160 ind. b, alin.3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților G, fiul lui și, născut la 01.03.1953 în municipiul T, și zis "",fiul lui - și, născut la data de 07.05.1978 în comuna, județul I, domiciliat în comuna, sat, județul I, CNP -, în prezent deținuți în Penitenciarul Iași respectiv în Arestul IPJ
S-au respins cererile inculpatul privind revocarea măsurii arestării preventive, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea și cererea privind liberarea sub control judiciar.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 16.06.2008 instanța a dispus în temeiul disp.art.148 lit. a Cod procedură penală raportat la art.160 ind. și art.151 Cod procedură penală arestarea preventivă a inculpatului, constatând că acesta se ascunde, în mod repetat, în scopul de a sustrage de la judecată. Totodată s-au avut în vedere și îndeplinirea condițiilor impuse de disp.art.143 Cod procedură penală respectiv existența indiciilor temeinice sau a probelor că acesta ar fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată.
Având în vedere că cercetarea judecătorească nu este finalizată, atitudinea inculpatului atât până în momentul arestării cât și după (acesta nu a recunoscut că s-a sustras nici la momentul aducerii în fața instanței pentru ascultarea sa în procedura art.150 Cod procedură penală și nici la termenul de astăzi când a negat că ar fi avut cunoștință de procesul de față), tribunalul constată că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea acestuia din nou de la judecată se impune menținerea acestei măsuri care este temeinică și legală.
Cererile aceluiași inculpat de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de nu părăsi localitatea sunt, pentru aceleași considerente, nefondate.
Cât privește cererea inculpatului de liberare sub control judiciar se constată că aceasta este admisibilă în principiu fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii prev. de art.13 alin.2 din Legea 678/2001 dar, cererea nu este întemeiată având în vedere că există date că inculpatul s-a sustras de la judecată, iar, față de atitudinea nesinceră, sub acest aspect, din fața instanței, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar nu ar fi eficientă. Această măsură se dispune tocmai în cazul inculpaților în legătură cu care se constată că ar putea să respecte obligațiile prevăzute de art. 160 ind.2 alin.3 Cod procedură penală printre care și obligația de a se prezenta la judecată ori de câte ori este chemat.
Instanța, mai mult, nu poate verifica și condiția prevăzută de art. 160 ind.2 alin.2 Cod procedură penală, respectiv aceea că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, întrucât, la acest moment inculpatul nu a fost audiat și nu se cunoaște poziția procesuală a acestuia.
În temeiul prevăzut de art. 141 Cod procedură penală încheierea a fost recurată de inculpatul și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând oral recursul, prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul invocă circumstanțe personale și susține că dorește să muncească, regretă cale întâmplate, "s-a lăsat condus de alte persoane".
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, con stată că nu este fondat recursul inculpatului pentru considerentele ce urmează:
Constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanța de fond a dispus menținerea stării de arest a inculpatului recurent, arestat preventiv la data de 16.06.2008, în temeiul art. 148 lit. "a" Cod procedură penală cu referire la art. 143 Cod procedură penală.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul s-a ascuns în mod repetat în scopul de a se sustrage de la judecată, iar pentru buna desfășurare a procesului penal s-a impus luarea acestei măsuri preventive față de inculpat.
Probatoriul dosarului relevă elemente de participație a inculpatului recurent la ansamblul faptic infracțional incriminat. Susținerile acestuia privind regretul manifestat și dorința sa de a se reinsera în societate, sunt circumstanțe ce țin de persoana acestuia și nu au nici o relevanță pentru temeiurile arestării preventive neputând determina incidența art. 300 ind. 1 al. 2 Cod procedură penală.
Prin ele însele, argumentele prezentate de inculpat nu conduc la revocarea măsurii arestării preventive, ori la înlocuirea acesteia cu o măsură mai puțin severă, criteriile de la art. 136 Cod procedură penală fiind aplicate în mod corect de instanța de fond.
Constatând că nu sunt motive de casare a încheierii recurate, potrivit art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 192 al. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare, care vor include și onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 08.09.2008, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțata în ședință publica azi, 01.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
31.10.2008
Tribunalul Iași:
- -
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Maria Cenușă, Claudia Susanu
