Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 63/2007. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Penală Și Pentru Cauze Cu Minori
DECIZIA PENALĂ NR.63/ DOSAR PENAL NR-
Ședința publică din 30 ianuarie 2007
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind reprezentantul parchetului și apărătorul ales a inculpatului, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat ales pentru recurentul inculpat susține că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Consideră încheierea ca fiind nelegală în ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatului. Arată că scopurile măsurilor preventive avute în vedere de legiuitor în art. 136 Cod procedură penală sunt foarte clare. Dacă instanța de judecată odată cu verificarea măsurii arestării preventive a inculpatului constată că inculpatul a săvârșit o infracțiune golim de conținut scopul măsurilor preventive astfel cum au fost prevăzute de legiuitor în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești. Dacă la verificarea măsurilor preventive se procedează prin prisma principiilor care guvernează procesul penal, riscăm să transformăm măsurile preventive în sancțiune. Depozițiile martorilor și pericolul social al infracțiunii pot fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, nicidecum la verificarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Consideră că inculpatul până la acest moment beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar prin menținerea stării de arest preventiv o perioadă îndelungată, se tinde la transformarea ei într-o sancțiune penală. Trebuie avută în vedere starea de fapt reținută prin rechizitoriu și în ce conjunctură a avut loc. Inculpatul timp de 3 săptămâni a fost urmărit și încolțit pe o stradă din municipiul B de unul din "capii" lumii interlope din B, era supus unei terori adevărate atât el cât și familia acestuia, inculpatul a fost atacat, poate și-a depășit limitele legitimei apărări dar nu prezintă pericol pentru ordinea publică, dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală nu sunt aplicabile în faza de judecată, sintagma folosită de acest text făcând inutilă orice continuare a procesului penal, încălcând prezumția de nevinovăție. Menționează că instanțele de judecată interpretează măsurile preventive cu o anumită rigiditate. Legiuitorul a stabilit foarte clar scopurile măsurilor preventive și a tratat această măsură preventivă cu mai multă maleabilitate. Arată că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă, iar la dosar nu există elemente noi privind modificarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În opinia sa, în prezenta cauză există posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu respectarea unei sume de obligații din partea inculpatului, astfel cum sunt ele definitive de art. 1451Cod procedură penală. În concluzie, solicită admiterea recursului și nemenținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, menținerea încheierii de ședință din data de 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov ca legală și temeinică. Arată că infracțiunea comisă de inculpat, respectiv de a lovi o persoană cu un cuțit în plin centrul orașului, denotă o periculozitate și o temere în rândul opiniei publice. În prezenta cauză există acea presupunere rezonabilă că inculpatul a comis această faptă fizică, iar raportat la gravitatea infracțiunii, evoluția cercetării judecătorești, apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive, nefiind depășit termenul rezonabil și pune concluzii de respingere a recursului.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită a i se acorda o șansă de a se judeca în libertate. Menționează că nu s-a sustras, s-a prezentat de bună voie, a recunoscut fapta și datorită stării de temere pe care i-a provocat-o din Noua, fiind atacat în plin centrul orașului a trebuit să se apere, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, are o în întreținere și solicită a i se înlocui măsura arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea pentru a fi alături de familia sa.
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 09.10.1979 în localitatea Podu T, județul B, posesor al CI seria - nr.-, eliberat de B, CNP- -) privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în baza art.3002cu aplicarea art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, iar la dosar nu există elemente noi privind modificarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel în motivarea încheierii pronunțate s-a reținut, în esență, că nu poate fi ignorat gradul de pericol social generic, dar și concret al faptei imputate, îndreptată împotriva vieții persoanei; trebuie observate și circumstanțele reale în care se presupune că s-a săvârșit fapta (în centrul municipiului B, în prezența mai multor persoane, cu un cuțit deținut de inculpat la brâu, precum și cele personale, inculpatul acționând în termenul de încercare stabilit printr-o hotărâre judecătorească de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
Față de susținerile inculpatului în sensul că temeiul prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală nu poate fi incident în cauză întrucât sintagmainculpatul ar fi săvârșit o infracțiuneîncalcă prezumția de nevinovăție prev. de art.52Cod procedură penală, s-a apreciat că, prin interpretarea logică și sistematică a normelor procesuale, art.148 lit.f Cod procedură penală nu poate fi scos din contextul altor norme, precum art.148 alin. 1 Cod procedură penală, ce face trimitere la art.143 alin.1 Cod procedură penală, fiind avut în vedere și principiul fundamental potrivit căruia orice normă juridică se interpretează în sensul aplicării și nu al neaplicării sale.
S-a reținut că în cauză nu este incident nici termenul rezonabil vizat de art.5 par.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, pe motiv că art.148 lit.f Cod procedură penală nu este aplicabil în faza de judecată, sintagma folosită de acest text făcând inutilă orice continuare a procesului penal, încălcând prezumția de nevinovăție; motivarea judecătorului cauzei adaugă la lege întrucât folosește criterii neprevăzute privind lezarea sentimentului public.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 12/5.06.2007 a Tribunalului Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art.20 rap. la art. 174 alin 1, 175 lit. i Cod penal constând în aceea că la data de 15.05.2007, în jurul orei 14, pe strada - din Mun. B, la terasa restaurantului Coroana, a lovit de mai multe ori, cu un corp tăietor înțepător pe partea vătămată, producându-i leziuni care au necesitat 28-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit art.3002rap. la art.160 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este datoare să verifice, periodic, legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunând, după caz, revocarea acesteia (când măsura este nelegală sau când temeiurile care au determinat-o au încetat să existe sau nu există temeiuri noi) sau menținerea (când temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi).
Prin urmare, aprecierea asupra stării privative de libertate se face prin raportate la motivele care au determinat instituirea măsurii. Or, potrivit art.148 alin.1 Cod procedură penală, arestarea preventivă poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute la lit.a-f din articolul menționat. Așa fiind, aprecierea asupra subzistenței temeiului prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală făcută de instanța de judecată este legală, susținerile apărătorului ales al inculpatului fiind nefondate. Prezumția de nevinovăție nu este încălcată câtă vreme analiza făcută asupra dispozițiilor art.148 lit. f Cod procedură penală are în vedere probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către inculpat, nefiind reținută, în acest stadiu al procesului penal, comiterea unei infracțiuni.
Din nici unul din argumentele instanței de fond nu rezultă că aceasta ar reține în mod indubitabil săvârșirea unei infracțiuni de către inculpat, în cauză fiind respectată prezumția de nevinovăție.
Cât privește referirea pe care o face prima instanță la "sentimentul publice", se constată că nu reprezintă o "adăugare la lege", câtă vreme din dispozițiile Codului procedură penală nu reies criteriile în funcție de care se apreciază dacă lăsarea în libertate a inculpatului prezintăpericol concret pentru ordinea publică. Jurisprudența a fost cea care a conturat astfel de criterii, apreciindu-se că pericolul la care ne referim există atunci când se produce o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită, care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Analizând incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, Curtea constată că fapta reținută în sarcina acestuia este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă, pe de o parte, așa cum corect a apreciat și prima instanță, din circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, natura și gravitatea acesteia. Probele referitoare la existența acesteia și la identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe certe cu privire la pericolul pentru ordinea publică întrucât, prin natura ei, o astfel de faptă, îndreptată contra unei valori sociale deosebite (viața persoanei), produce rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
Văzând urmările produse de fapta inculpatului, modalitatea în care inculpatul a acționat - prin lovirea victimei de mai multe ori cu cuțitul într-un loc public - ecoul produs de această faptă în rândul comunității și care nu s-a stins până în prezent, împrejurarea că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, se constată că interesul societății în sensul privării de libertate a inculpatului există încă și are o pondere mai mare decât regula judecării acestuia în stare de libertate astfel încât, văzând și împrejurarea că nu există la dosar dovezi ale schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar durata arestării preventive a acestuia se circumscrie unui termen rezonabil - astfel cum este definit acesta în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - în mod corect a procedat prima instanță respingând cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și menținând arestarea preventivă.
În considerarea celor expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24.01.2008.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./30.01.2008
Ex.2/dact./04.02.2008
Jud.fond.:
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Constantin Epure, Nicoleta Țînț
