Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 63/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Marioara
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și inculpații:, și, toți deținuți în Arestul A, împotriva sentinței penale nr. 5 din 10 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest și asistați de avocat ales, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind părțile vătămate.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrare cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art.172 7 Cod procedură penală, curtea, permite apărătorului recurenților, să ia legătura cu aceștia, deoarece se află în stare de arest.
Apărătorul inculpaților și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul asupra recursului formulat de Ministerul Public, susține motivele de recurs așa cum au fost
Formulate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 5/CC/10 ianuarie 2008 și trimiterea cauzei la T IBUNALUL ARGEȘ pentru continuarea judecății, pentru primele două infracțiuni, reținute în sarcina inculpaților, respectiv infracțiunile prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a) din Legea nr. 678/2001 și art.329 al.1 Cod penal.
Avocat pentru inculpați, având cuvântul asupra recursului Parchetului solicită respingerea acestuia, deoarece nu există punere în mișcare a acțiunii penale și invocă chiar practica acestei curți privind restituirea cauzei la parchet.
Cu privire la recursurile formulate de inculpații, și, se opune menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților menționând că la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, astfel că nu se impune cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, neexistând pericolul ca inculpații să se sustragă, iar lăsarea în libertate acestora nu prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, arată că părțile vătămate din aceasta cauza nu mai pot fi găsite, majoritatea fiind plecate in străinătate. De asemenea se susține de către apărătorul inculpaților faptul că nu s-a dovedit participația la activitatea infracțională pentru fiecare dintre inculpați, în parte și nu au fost avute în vedere circumstanțele reale și personale al inculpaților: sunt la primul contact cu legea penală, există dubii cu privire la participația la săvârșirea infracțiunii, mama uneia dintre inculpate este grav bolnavă, declarațiile date în faza de urmărire penală conțin vădite contradicții, inculpatul este tatăl a doi copii minori și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților.
Cu privire la recursurile formulat de către inculpați, solicită respingerea acestora ca nefondate și menținerea măsurii arestării preventive. De asemenea, în cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod de procedură penală și art. 148 1 lit. f) Cod procedură penală, constând în aceea că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, proxenetism și constituire de grup infracțional organizat, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică datorită gravității faptei pentru care au fost trimiși în judecată.
Inculpații, având pe rând ultimul cuvânt, potrivit disp. art.38513ultim, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursurilor.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.5 din 10 ianuarie 2008, Tribunalul Argeș, în baza art.332 Cod procedură penală, a restituit cauza ce făcea obiectul dosarului -, la procuror pentru refacerea urmăririi penale și a menținut, în baza disp.art.332 3 Cod pr.penală, sechestrul asigurător instituit de procuror prin ordonanța din 16.10.2006.
Prin aceeași sentință s-a onstatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:, fiica lui și, născută la 16.01.1986, în Pitești, jud. A, domiciliată în Pitești, str. -,.7,.A,.1, jud. A, flotant în Pitești, Calea D,.44,.C,.1, jud. A, CNP -, fiul lui și, născut la 29 iulie 1966, în Pitești, jud. A, domiciliat în Pitești, str. - -, și flotant în Pitești, B-dul -, -.5, Căminul "",. III, cam. 10, jud. A, CNP - și, fiica lui G și, născută la 9.09.1967, în C, jud. C, domiciliată în Pitești, B-dul -, -.B,.6, jud. A sau.44,. C,.1, jud. A, CNP -, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, măsură pe care tribunalul menținut-
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin ordonanța din 28.09.2006 a fost în pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatelor, și inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.12 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic.art.41 2 Cod penal și art.329 l Cod penal cu aplic.art.41 2 cod penal în cond.art.33 lit.a Cod penal (în cazul lui cu aplic.art.37 lit.a Cod penal).
La data de 02.10.2006, prin ordonanță, s-a dispus extinderea cercetării penale față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.7 l din Legea 39/2003.
La datele de 17.10.2006, în cazul inculpaților și, și de 18.10.2006 în cazul inculpatului, s-a adus la cunoștință fiecărui inculpat, încheindu-se în fiecare caz în parte proces verbal, că este cercetat pentru comiterea infracțiunii prev.și ped.de art.7 l din Legea 39/2003, la aceleași date fiindu-le puse în vedere fiecăruia că au dreptul să ia cunoștință de materialul de urmărire penală de la dosar și arătându-li-se încadrarea juridică a faptelor săvârșite, întocmindu-se procesele verbale seria B nr.- -inculpata, seria B nr.- - inculpatul și seria B nr.- - inculpata, în care s-a consemnat că aceștia au "luat cunoștință de extinderea cercetărilor, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat în scop de a obține beneficii materiale și cu privire la această nouă încadrare juridică nu are de făcut nici o declarație atât declar, susțin și semnez în prezența apărătorilor aleși".
S-a constatat că pentru infracțiunea prev.și ped.de disp.art.7 l din Legea 39/2003 nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, față de nici un inculpat, aceștia având calitatea de învinuiți.
Făcându-se sesizarea instanței prin rechizitoriu în baza disp.art.262 l pct.l lit.b Cod pr.penală, fără ca prin acesta să fie pusă în mișcare acțiunea penală față de fiecare inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de disp.art.7 l din Legea 39/2003, sesizarea instanței s-a făcut prin trimiterea în judecată a inculpaților, deși pentru infracțiunea sus menționată aceștia aveau calitatea de învinuiți, pe care, în opinia tribunalului, o au și în continuare.
Cum prin aceasta au fost încălcate dispozițiile privind sesizarea instanței, s-a constatat că în cauză sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată, regăsindu-se în cazurile prev.de dis.art.197 2 Cod pr.penală, cu consecințele prev.de disp.3 al aceluiași articol, și, în baza disp.art.332 2 Cod pr.penală s-a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, tribunalul a constatat că această măsură a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că în cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod de procedură penală și art. 148 1 lit. f Cod de procedură penală, constând în aceea că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, de proxenetism și de constituire de grup infracțional organizat, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică datorită gravității faptei pentru care au fost trimiși în judecată.
Ținând cont și de faptul că s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică și se impune menținerea sa.
Sentința a fost recurată în termen legal de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ care a solicitat casarea sentinței penale nr. 5/CC/10 ianuarie 2008 și trimiterea cauzei la T IBUNALUL ARGEȘ pentru continuarea judecății, și de inculpații:, și care consideră nelegală și netemeinică menținerea măsurii arestării preventive deoarece la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, neexistând pericolul ca inculpații să se sustragă, iar lăsarea în libertate acestora nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursurile în prisma motivelor invocate și din oficiu conform art.385/6 3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul parchetului este fondat în parte, și urmează a fi admis în sensul că se va casa în parte sentința și se va înlătura dispoziția de restituire a cauzei la parchet pentru infracțiunile prev.de art.12 din Legea nr.678/2001 și art.329 Cod penal, pentru care există punere în mișcare a acțiunii penale, iar recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele care urmează:
În ceea ce privește dispoziția de restituire a cauzei la parchet criticată în recursul procurorului curtea constată că din perspectiva stabilirii momentelor procesuale parcurse înainte de sesizarea instanței, sunt relevante următoarele:
- la fila 111 se află rezoluția de începere a urmăririi penale pentru infr. prev. de art.12 din Legea nr.678/2001 și pentru art.329 Cod penal, rezoluție datată: 27.09.2006, iar a filele 113, 122, 134 se află procesul verbal de aducere la cunoștință a acestei învinuiri celor trei inculpați, care s-a întocmit la data de 28.09.2006.
- la filele 118, 128 și 139 există ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale pentru infr.prev.de art. 12.2 lit.a din Legea nr.678/2001 și art.329 1 Cod penal, cu aplic. art.41 2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal pentru inculpații, și respectiv, datate 28.09.2006 (la aceeași dată a fost înaintat Tribunalului Argeș referatul de arestare preventivă a celor trei inculpați pentru aceleași infracțiuni).
- la fila 188 din dosarul de urmărire penală există ordonanța din 2.10.2006 a procurorului de caz, prin care se dispune extinderea cercetării penale față de cei trei inculpați, iar la filele 190, 192 și 194, există procesele verbale de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare pentru infracțiunea prev.de art.7 1 din Legea nr.39/2003 față de cei trei inculpați (data de 17.10.2006).
- la data de 17 octombrie 2006, celor trei inculpați li se prezintă materialul de urmărire penală (filele 189, 191 și 193), pentru toate cele trei infracțiuni, iar la data de 23.10.2006, se emite rechizitoriul în baza disp.art.262 pct.1 lit. Cod procedură penală, prin care sunt trimiși în judecată inculpații pentru infracțiunile prevăzute de art.12 1 și 2 lit. din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 Cod penal, art.329 1 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003 în condițiile art.33 lit.a Cod penal ( pentru inculpata reținându-se și starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.a Cod penal).
Din enumerarea actelor expuse mai sus, rezultă că pentru infracțiunea prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 nu s-a pus în mișcare acțiunea penală în mod expres. Prin rechizitoriu s-a dispus doar trimiterea în judecată a inculpaților, în baza disp.art.262 pct.1 lit.b Cod pr.penală, fără a se dispune și punerea în mișcare a acțiunii penale, conform art.262 pct.1 lit.a Cod pr.penală.
Art.238 Cod procedură penală cu denumirea marginală "extinderea cercetării penale" reglementează această instituție, pentru situația în care organul de cercetare penală constată fapte noi în sarcina învinuitului ori inculpatului sau se impune schimbarea încadrării juridice și instituie obligația sesizării procurorului, prevăzând doar, în mod expres, că actul de dispoziție prin care procurorul hotărăște asupra extinderii este ordonanța.
O instituție asemănătoare există, pentru faza de judecată, prevăzută în art.336 Cod procedură penală, pentru situația în care, în cursul judecății se descoperă date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală având legătură cu infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată. Procurorul poate cere extinderea procesului penal, dar se procedează efectiv la extinderea acestuia și la judecarea cauzei cu privire la fapta descoperită, numai după punerea în mișcare a acțiunii penale (menționată expres atât de litera a), cât și de litera b) a art.336 1 Cod procedură penală).
Din această reglementare (mai largă pentru procedura din cursul judecății) rezultă cu claritate că instituția punerii în mișcare a acțiunii penale este distinctă de cea a extinderii procesului penal și nu poate fi "subînțeleasă" de aplicarea celei din urmă. În consecință, nici în cazul urmăririi penale nu se poate reține că extinderea cercetării penale dispusă de procuror prin ordonanță, constituie în același timp și punerea în mișcare a acțiunii penale, deoarece textele procedurale sunt coerente și consecvente în a reglementa punerea în mișcare a acțiunii penale ca reprezentând un act expres și care are și un caracter formal (se realizează prin ordonanța procurorului sau prin declarația sa publică în fața instanței de judecată sau prin încheierea judecătorului).
În cauză, nici unul dintre aceste acte, așa cum s-a mai arătat, nu există pentru infr.prev.de art.7 din Legea nr.39/2003.
Art.300 1 Cod pr.penală, prevede că "instanța este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare", iar 2 prevede că "în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia".
2 al articolului 332 Cod procedură penală, prevede că "instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la [.] sesizarea instanței", dispoziție care apare ca imperativă, indiferent de momentul procesual în care se descoperă această neregularitate și constituie o soluție impusă de incidența nulității absolute prevăzute de art.197 A 2 Cod pr. penală.
Prima instanță a considerat în mod corect că în cauză au fost încălcate prevederile privind legala sesizare a instanței, deoarece procurorul nu a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.38/2003, în una dintre modalitățile prevăzute de art.235 și 262 Cod pr.penală, respectiv printr-o ordonanță sau prin rechizitoriu.
In consecință, constatând că acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, considerând că nu poate exista proces penal în fața instanței fără acțiune penală pusă în mișcare și că, în cursul judecății, numai în situațiile expres prevăzute de art.335 și 336 Cod pr.penală, procesul penal se poate desfășura cu privire și la unele fapte sau acte materiale, pentru care, doar din cauză că au fost descoperite în cursul judecății, nu s-a pus în mișcare acțiunea penală în cursul urmăririi penale, curtea consideră legală soluția de restituire a cauzei la parchet pentru această infracțiune și o va menține.
În ceea ce privește însă celelalte două infracțiuni, respectiv art.329 Cod penal și art.12 1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, nu există nici o rațiune pentru care să se restituie cauza procurorului, așa cum corect s-a susținut în motivele de recurs ale parchetului.
Problema care trebuie analizată cu prioritate este posibilitatea disjungerii pe care trebuia să o dispună tribunalul. Conform art.37 3 Cod procedură penală, este obligatorie reunirea cauzelor numai în cazul de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.c Cod procedură penală, care se referă la situația în care se judecă o infracțiune continuată sau la orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune.
a contrario, în toate celelalte cazuri de indivizibilitate sau de conexitate, disjungerea este permisă și se poate proceda la judecarea separată a unora dintre infracțiuni. De altfel, infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, presupune desfășurarea de activități de organizare și planificare anterioare faptelor ce constituie "infracțiunea scop". Neexistând o suprapunere totală între actele prin care se realizează infracțiunile de proxenetism și trafic de persoane și cele de constituire a grupului criminal organizat, ci doar o legătură între ele, curtea consideră că în cauză infracțiunile sunt conexe, iar tribunalul trebuia să disjungă infracțiunea pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală și să restituie doar pentru aceasta cauza la parchet, urmând ca după refacerea urmăririi penale sub acest aspect, cauzele să fie reunite în fața primei instanțe.
În consecință, sub acest aspect va fi admis recursul parchetului și va fi casată în parte sentința, urmând ca pentru cele două infracțiuni pedepsite de art.329 Cod penal și art.12 1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală cu respectarea cerințelor procedurale, cauza să fie trimisă Tribunalului Argeș, pentru continuarea judecății.
În ceea ce privește recursurile inculpaților, curtea constată că aceștia sunt nemulțumiți doar de dispoziția de menține a stării de arest preventiv din dispozitivul sentinței, deoarece soluția de restituire a cauzei la parchet ar presupune punerea lor în libertate, la rămânerea definitivă a acestei dispoziții, dată fiind durata arestării preventive de până la acest moment.
Curtea consideră însă că, în cauză, există date în sensul că inculpații ar fi săvârșit faptele de care sunt acuzați și, față de multitudinea persoanelor vătămate, ținând seama și de aspectele ce fac obiectul cercetărilor în dosarul ce a fost instrumentat de DIICOT V, similare celor din prezenta cauză, de împrejurarea că activitatea lor s-a desfășurat pe teritoriul mai multor state, și că în mod corect prima instanță a menținut arestarea preventivă a inculpaților, care prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceleași considerente, curtea va menține măsura arestării preventive și prin prezenta decizie, apreciind că, chiar dacă inculpații sunt arestați de peste un an de zile, față de complexitatea cauzei și de dificultățile de administrare a probelor, de poziția inculpaților care au refuzat în repetate rânduri să dea declarații în legătură cu modalitatea de săvârșire a faptelor, arestarea nu a depășit un termen rezonabil.
Pentru toate aceste considerente, curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit. Cod procedură penală, va casa în parte sentința și va înlătura dispoziția de restituire a cauzei la parchet pentru infr.prev.de art.12 1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 și art.329 1 Cod penal, trimițând sub acest aspect cauza Tribunalului Argeș pentru continuarea judecății, dar va menține restituirea cauzei la procuror pentru infr.prev.de art.7 din Legea nr.39/2003.
Recursurile inculpaților vor fi respinse în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, iar în baza art.192 2 Cod procedură penală, aceștia vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ împotriva sentinței penale nr.5 din 10 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Argeș.
Casează în parte sentința, în sensul că înlătură dispoziția de restituire a cauzei la Parchet pentru infracțiunile prev. de art. 12 al.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 și art.329 al.1 Cod penal, în legătură cu care sunt judecați inculpații, și și trimite cauza Tribunalului Argeș pentru continuarea judecății.
Menține restituirea cauzei la procuror pentru infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cu privire la toți inculpații, precum și restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondate recursurile inculpaților, fiica lui și, născută la 16.01.1986, în Pitești, jud. A, domiciliată în Pitești, str. -,.7,.A,.1, jud. A, flotant în Pitești, Calea D,.44,.C,.1, jud. A, CNP -, fiul lui și, născut la 29 iulie 1966, în Pitești, jud. A, domiciliat în Pitești, str. - -, și flotant în Pitești, B-dul -, -.5, Căminul "",. III, cam. 10, jud. A, CNP - și, fiica lui G și, născută la 9.09.1967, în C, jud. C, domiciliată în Pitești, B-dul -, -.B,.6, jud. A sau.44,. C,.1, jud. A, CNP -, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași și menține măsura arestării preventive aplicată acestora.
Obligă pe inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
4 ex./ 01.02.2008
Jud. fond: -
01.02.2008.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Marius Gabriel Săndulescu, Marioara
