Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 636/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.636/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 6 octombrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev.și ped.de art.257 alin.1 penal cu aplicarea art.5 alin.1 și art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales al inculpatului, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul depune la dosar un memoriu care să fie avut în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că nu există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, acesta nu trebuie presupus generic ci trebuie dovedit. Nu există nici indicii care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, această măsură fiind exagerată și nejustificată. Față de declarațiile părții civile coroborate cu celelalte declarații în cauză, consideră că starea de fapt corectăe ste cea stabililtă la data de 16.08.2009. Inculpatul recunoaște că i-a acordat sprijin denunțătorului însă acest ajutor a fost dezinteresat., pe parcursul cercetării, a dat declarații contradictorii și nu s-a dovedit sinceritatea acestuia.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că există probe suficiente din care rezultă că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina acestuia. În speță, se mențin și temeiurile arestării, cele prev.de art.148 lit.c și f pr.pen. din fișa de cazier judiciar rezultând că inculpatul are numeroase condamnări anterioare iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și nu a recunoscut fapta. Având în vedere acest aspect, consideră că era obligatoriu o confruntare cu denunțătorul însă acest lucru nu s-a realizat. Solicită a se avea în vedere scrisorile denunțătorului depuse la dosar prin care acesta recunoaște că a fost constrâns de procuror să-l denunțe pe el, menționând totodată că există un conflict anterior cu denunțătorul. Susține că nu se face vinovat și solicită punerea lui în libertate întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
CURTEA
Prin încheierea penală din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art. 160/b pr.pen. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.03.1958, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Încheierea pen NR.22/C/2009 din 12 martie 2009, Judecatoria Cluj Na dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile cu începere din data de 13 martie 2009 și până la data de 10 aprilie 2009, arătând în motivare că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de acest inculpat, iar arestarea lui este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, reținându-se în esență, că în perioada noiembrie-decembrie 2007, pretins și primit de la denunțătorul, suma de 1000 Euro, în condițiile în care inculpatul i-a promis că va interveni pe lângă un ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita obținerea permisului de conducere, inculpatul căzând de mai multe ori la examen.
Arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. și art.148 alin.1 lit. c și f pr.pen. respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată indicii că pregătește săvârșirea unei noi infracțiunea iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Fiind trimis in judecată pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art.257 pen. raportat la art. 5 al 1 și 6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b pen. instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.300/2 pr.pen. la un interval de maxim 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Din materialul probator existent la dosar și din depoziția coinculpatului, rezultă că inculpatul a primit suma de 1000 euro lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unui ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita inculpatului obținerea permisului de conducere, inculpatul căzând de mai multe ori la examen.
Astfel, inculpatul a solicitat și primit suma de 1000 euro în scopul menționat mai sus.
Din lucrările dosarului rezultă că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acest inculpat a faptei descrise mai sus, în speță găsindu-și incidență dispozițiile art.68/1 pr.pen. aceste indicii fiind reliefate de declarația denunțătorului, a coinculpatului și din celelalte mijloace de probă existente la dosar.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit.c și f pr.pen. aceste temeiuri subzistă și în prezent, iar de la arestarea inculpatului, până în prezent, nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, anterior inculpatul suferind foarte multe condamnări (50-51) obiectul infracțiunilor pentru care a fost condamnat, așa cum rezultă din fișa de cazier, este foarte diversificat și nimeni nu poate garanta că ajuns în libertate se va abține de la comiterea de fapte antisociale si că nu va încerca să influențeze martorii și partea civilă.
Art.148 lit."f" teza a II-a pr.pen. referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege, existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitatea necesară preântâmpinării în viitor a unor fapte similare, a asigurării unui climat de securitate și liniște în rândul cetățenilor.
Totodată starea de pericol pentru ordinea publică spre deosebire de pericolul social al faptei respective presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică ce culminează cu o anumită stare de insecuritate socială și care sunt de natură a stârni oprobiul public, care în speță, în opinia tribunalului îl constituie faptul că inculpatul a comis o infracțiuni, iar pericolul social rezultă din însăși modalitatea de a acționa a inculpatului, punctele de întîlnire fiind fixate în apropierea sediului poliției, pentru a fi cât mai credibil.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția uropeană a drepturilor omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului în această cauză, motiv pentru care, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive serioase de bănuială în sensul convenției.
În acest sens este și punctul de vedere exprimat în recomandarea nr.R (80) 11 Comitetului de miniștrii ai Consiliului Europei potrivit căruia existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală independentă de temeiurile detenției provizorii, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune, ori în speța de față acestea există indubitabil și se regăsesc în cele menționate anterior.
Nimic nu îndreptățește instanța să concluzioneze că ajuns în libertate, inculpatul va pune capăt activității infracțională, iar conduita anterioară a inculpatului duce la concluzia că menținerea arestului preventiv se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
Chiar din relatările inculpatului rezultă că au început să fie cercetate penal și partea civilă și chiar soția inculpatului, aspecte confirmat de partea civilă și de către soția inculpatului, prezenți în instanță la termenul din 06.2009, infracțiunile pentru care s-a declanșat urmărirea penală având legătură cu persoana inculpatului și cu obiectul prezentului dosar.
Instanța, având în vedere infracțiunea de corupție pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, precum și persoana inculpatului și riscul influențării martorilor și a părții civile, s-a apreciat că se impune menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul.
Din probele administrate până la această dată, pe bună dreptate se poate spune că in speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1, art. 143 alin.1 și art.148 alin.1 lit. c și f pr.pen. în sensul că temeiurile care s-au avut in vedere la luarea măsurii arestării preventiv nu s-au schimbat și că nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, instanța a menținut în temeiul art.160/b pr.pen măsura arestului preventiv față de inculpatul apreciind că această menținere este impusă și de o mai bună desfășurare a procesului penal, chiar și ultima audiere a părții civile vine în sprijinul acestei idei.
Împotriva hotărârii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că nu există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, acesta nu trebuie presupus generic ci trebuie dovedit. Nu există nici indicii care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, această măsură fiind exagerată și nejustificată. Față de declarațiile părții civile coroborate cu celelalte declarații în cauză, consideră că starea de fapt corectăe ste cea stabililtă la data de 16.08.2009. Inculpatul recunoaște că i-a acordat sprijin denunțătorului însă acest ajutor a fost dezinteresat., pe parcursul cercetării, a dat declarații contradictorii și nu s-a dovedit sinceritatea acestuia.
Instanța de recurs reține următoarele:
Prin Încheierea pen NR.22/C/2009 din 12 martie 2009, Judecatoria Cluj Na dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile cu începere din data de 13 martie 2009 și până la data de 10 aprilie 2009, arătând în motivare că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de acest inculpat, iar arestarea lui este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, reținându-se în esență, că în perioada noiembrie-decembrie 2007, pretins și primit de la denunțătorul, suma de 1000 Euro, în condițiile în care inculpatul i-a promis că va interveni pe lângă un ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita obținerea permisului de conducere, inculpatul căzând de mai multe ori la examen.
Arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. și art.148 alin.1 lit. c și f pr.pen. respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată indicii că pregătește săvârșirea unei noi infracțiunea iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din materialul probator existent la dosar și din depoziția coinculpatului, rezultă că inculpatul a primit suma de 1000 euro lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unui ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita inculpatului obținerea permisului de conducere, inculpatul căzând de mai multe ori la examen.
Astfel, inculpatul a solicitat și primit suma de 1000 euro în scopul menționat mai sus.
Din lucrările dosarului rezultă că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acest inculpat a faptei descrise mai sus, în speță găsindu-și incidență dispozițiile art.68/1 pr.pen. aceste indicii fiind reliefate de declarația denunțătorului, a coinculpatului și din celelalte mijloace de probă existente la dosar.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit.c și f pr.pen. aceste temeiuri subzistă și în prezent, iar de la arestarea inculpatului, până în prezent, nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, anterior inculpatul suferind foarte multe condamnări (50-51) obiectul infracțiunilor pentru care a fost condamnat, așa cum rezultă din fișa de cazier, este foarte diversificat și nimeni nu poate garanta că ajuns în libertate se va abține de la comiterea de fapte antisociale si că nu va încerca să influențeze martorii și partea civilă.
Art.148 lit."f" teza a II-a pr.pen. referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege, existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitatea necesară preântâmpinării în viitor a unor fapte similare, a asigurării unui climat de securitate și liniște în rândul cetățenilor.
Nimic nu îndreptățește instanța să concluzioneze că ajuns în libertate, inculpatul va pune capăt activității infracțională, iar conduita anterioară a inculpatului duce la concluzia că menținerea arestului preventiv se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere infracțiunea de corupție pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, precum și persoana inculpatului și riscul influențării martorilor și a părții civile, s-a apreciat corect că se impune menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul.
Din probele administrate până la această dată, pe bună dreptate se poate spune că in speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1, art. 143 alin.1 și art.148 alin.1 lit. c și f pr.pen. în sensul că temeiurile care s-au avut in vedere la luarea măsurii arestării preventiv nu s-au schimbat și că nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, instanța a menținut în temeiul art.160/b pr.pen măsura arestului preventiv față de inculpatul apreciind că această menținere este impusă și de o mai bună desfășurare a procesului penal, chiar și ultima audiere a părții civile vine în sprijinul acestei idei.
Așadar recursul formulat nu are susținere urmând a fi respins ca nefundat pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen.
Văzând și disp. art. 192 al.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.03.1958, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.SM/MB
26.10.09/3 EX.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
