Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 627/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.627/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombtrie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă, împotriva deciziei penale nr.61/A/30.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița N, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.182 alin.1 și 2.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții civile, av., în substituirea av., din cadrul Baroului B N, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile, Spitalul Județean B N, Spitalul Clinic Județean de Urgență C, Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M și Spitalul de Clinic de Recuperare C
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul părții civile, depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând, să se dispună reevaluarea modului de soluționare a laturii civile a cauzei în sensul obligării inculpatului la plata de despăgubiri pentru daune morale în sumă de 200.000 lei; reevaluarea modului de stabilire a despăgubirilor civile pentru daunele materiale în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 25.000 lei precum și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depăuse la dosar. Astfel, pe latură penală, nu are obiecțiuni cu privire la starea de fapt. În ceea ce privește latura civilă, apreciază că hotărârea este în parte nelegală și netemeinică, aceasta neinterpretând just probele administrate în cauză. Deși partea vătămată a suferit leziuni corporale ireparabile, ceea ce a determinat încadrarea acestuia într-un grad de handicap precum și pierderea totală a capacității de muncă, instanța a redus daunele morale solicitate, nejustificând motivul pentru care a dispus reducerea lor. Pe lângă durerile fizice, partea vătămată este nevoită să îndure și alte prejudicii. Astfel, prejudiciul fiziologic constând în privarea de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement dat de efortul suplimentar pe care trebuie să-l facă pentru a suplini funcțiile organice, justifică acordarea unei compensații bănești corespunzătoare. Față de prejudiciul corporal ireversibil ce i-a fost cauzat, apreciază întemeiată cererea de acordare de despăgubiri civile pentru daunele morale. Apreciază că instanța avea obligația să dispună obligarea inculpatului la plata daunelor morale în suma solicitată, nefiind nici un motiv temeinic pentru a dispune altfel. Referitor la daunele materiale, instanța de apel a dispus obligarea inculpatului doar la plata sumei de 102,8 lei reprezentând cheltuieli de transport la unitățile sanitare. Instanța a luat în calcul doar biletele CFR, respingând ca tardiv formulate celelalte pretenții. Așa cum rezultă din cuprinsul dosarului, partea vătămată nu a mai formulat noi pretenții civile ulterior citirii actului de sesizare, ci au fost depuse chitanțe menite să justifice toate solicitările cuprinse în cererea de constituire de parte civilă. Instanța de apel a considerat ca fiind solicitate în termen despăgubirile pentru cheltuielile de transport. Cu toate acestea, instanța nu a luat în calcul toate chitanțele doveditoare apreciind că doar tichetele CFR se coroborează cu alte probe pentru a dovedi deplasările la instituțiile medicale. Apreciază că, în mod nejustificat instanța de apel nu a luat în considerare celelalte cheltuieli de transport, cu toate că necesitatea controlului medical regulat și necesitatea investigațiilor medicale efectuate constant, rezultă din diagnosticul medical grav probat prin întregul material administrat în cauză. Chiar dacă aceste înscrisuri au fost depuse ulterior citirii actului de sesizare, pretențiile civile referitoare la aceste cheltuieli au fost formulate anterior actului de sesizare, în termenul legal.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefundat, apreciind că fiind vorba despre o culpă comună, despăgubirile acordate sunt prea mari și mai mult decât suficiente. Solicită menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solciită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 96 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 2 iunie 1967 în B), pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 2 din Codul penal, la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, cu aplic.art.71 rap.la art. 64 lit. a, b Cod penal.
Conform art. 81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani și 2 luni și atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, suma de 72 lei lunar de la data comiterii faptei și până la încetarea stării de invaliditate, constatată la data pronunțării hotărârii de condamnare, suma de 50.000 lei cu titlul daune morale și suma de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere din constituirea de parte civilă având ca obiect obligarea inculpatului la plata beneficiului nerealizat și indemnizației de însoțitor, către partea vătămată.
S-au respins ca tardiv formulate, celelalte pretenții civile formulate de partea vătămată, ulterior citirii actului de sesizare a instanței.
Inculpatul a fost obligat să plătească: părții civile Spitalul Județean B-N, suma de 1.192 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 12 - 2006 și suma de 1.104 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 7-28 ianuarie 2008; părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență suma de 3.687,88 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 3 XI - 14 XI 2006; părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M suma de 1.104,54 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 12.02.2007 - 22.02.2007; părții civile Spitalul Clinic de Recuperare C-N suma de 1.087,79 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare pentru perioada 11 XI - 21 XII 2007.
In fine, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că inculpatul, lucrează ca șofer pe o mașină de taxi, ce aparține "- Diesel" B, al cărei administrator este martorul .
În după amiaza zilei de 2 noiembrie 2006, în jurul orelor 20-20,30, partea vătămată ce locuiește într-un bloc situat pe str. - din B, aflat fiind sub influența alcoolului, se deplasa pe strada unde își are sediul și firma de taximetrie a lui (fratele său), după care cu șurubelnița ce o avea asupra sa a zgâriat un autoturism ce aparținea patronului firmei, fiind văzut de martora, dispecera firmei de taxi. Văzând ce se întâmplă, dispecera l-a anunțat telefonic pe, acesta spunându-i martorei să încerce să-l rețină până va sosi el la fața locului. În acest interval de timp, a intrat în chioșcul din apropiere, unde a fost imobilizat. Între timp, s-a anunțat prin stație despre cele întâmplate la dispecerat, astfel că mai mulți taximetriști au apărut cu mașinile la sediul firmei de taximetrie, printre care martorii, și inculpatul, acesta sosind în momentul când ceilalți colegi ai săi și dispecera încercau să discute și s-o rețină pe partea vătămată până la sosirea patronului. Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și fără a întreba ce se întâmplă și motivul ce a generat acel incident, a lovit-o cu pumnul în partea a capului, după care partea vătămată s-a prăbușit. Așa cum rezultă din probele administrate, inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul în zona capului părții vătămate. Văzând ce se întâmplă, martora i-a telefonat din nou patronului, să telefoneze la poliție și la salvare explicându-i pe scurt ce s-a întâmplat. Acesta, într-adevăr a sunat la nr. 112, iar la fața locului au apărut atât organele de poliție cât și salvarea.
Așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, partea vătămată a prezentat hematom epidural temporoparietal cu multiple incluziuni aerice și cu efect de masă asupra, cu deplasarea liniei mediene cu 1,7 cm spre partea colaterală; colecție hemoragică la nivelul sinusului sfenoidal stâng și la nivelul celulelor mastoidiene în stânga, în fereastra osoasă apar multiple linii de fractură la nivelul aripii mari a sfenoidului, temporalului și parietal stâng; hematom epicranian parietal stâng. Din același raport, rezultă că leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, că au necesitat 60-80 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, că leziunile pot data din data de 3 noiembrie 2006 și că acestea au pus în primejdie viața victimei.
În cursul judecății, a fost întocmit un raport de expertiză medicală, concluziile fiind că, leziunile corporale suferite de partea vătămată au necesitat 105-110 zile îngrijiri medicale, determinând totodată pierderea totală a capacității de muncă.
Conform art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile, suma de 72 lei lunar de la data comiterii faptei și până la încetarea stării de invaliditate constatată la data pronunțării hotărârii de condamnare, suma de 50.000 lei cu titlu daune morale și suma de 600 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a apreciat că acordarea lor reprezintă o compensație pecuniară firească, iar la stabilirea cuantumului acestora, s-a avut în vedere suferințele fizice și psihice de excepție la care a fost supusă partea vătămată, intervențiile chirurgicale și tratamentele medicale efectuate în regiuni unde sunt amplasate organe de esența vieții, durata îndelungată de timp în care partea vătămată a fost privată de posibilitatea de a duce o viață normală corespunzătoare vârstei sale.
Referitor la despăgubirile periodice în cuantum de 72 lei lunar, stabilite în sarcina inculpatului, plecând de la premisa că întinderea răspunderii civile delictuale chiar și sub această formă trebuie să reprezinte o justă și completă acoperire a prejudiciului produs, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata prestației lunare, începând cu data comiterii infracțiunii și până la încetarea stării de invaliditate constatată la data pronunțării hotărârii de condamnare.
La calcularea cuantumului despăgubirilor periodice (rentă lunară de întreținere, cum s-a exprimat inculpatul), instanța a avut în vedere că în septembrie 2008, conform cuponului de pensie depus la dosar, inculpatul primea o pensie de invaliditate de 427 lei, o indemnizație de însoțitor de 500 lei și o indemnizație cuvenită gradului de handicap în care era încadrat de 217 lei. De asemenea, instanța a avut în vedere conform adeverinței existente la dosar, eliberată de " ", că suma cuvenită cu titlul de salariu lunar unui electrician angajat pe un post similar, este în prezent de 499 lei net, la care se poate adăuga 200 lei pentru ore suplimentare. Prin urmare, la calcularea despăgubirilor periodice s-a avut în vedere doar pensia de invaliditate de 427 lei (indemnizația de însoțitor și cea cuvenită gradului de handicap neputând fi luate în considerare, dat fiind destinația lor specială și totodată temporară) și salariul net și cert de 499 lei lunar, de care ar fi putut beneficia partea vătămată dacă nu ar fi făcut obiectul vătămării corporale grave (indemnizația pentru orele suplimentare fiind atribuită se pare în rare situații - în perioada anterioară incidentului, partea vătămată nu a beneficiat de așa ceva, conform adeverinței de la fila 238).
Totodată, s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere din constituirea de parte civilă, având ca obiect obligarea inculpatului la plata beneficiului nerealizat (nu s-a probat posibilitatea concretă de obținere a acestuia de către partea vătămată și implicit privarea sa de asemenea câștiguri), precum și a indemnizației de însoțitor, statul acordându-i lunar o sumă de bani cu acest titlu încă din ianuarie 2007, conform deciziei de la fila 215.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de partea vătămată, ulterior citirii actului de sesizare al instanței (contravaloare medicamente și costuri tratamente medicale alternative, etc.), potrivit art. 15 al. 2 Cod procedură penală, instanța de fond le-a respins ca tardiv formulate, ele putând face obiectul unei acțiuni civile separate.
Pentru a dispune astfel, s-a avut în vedere conținutul constituirii de parte civilă de la fila 92 și faptul că spre finele procesului, fără a le cere în prealabil, a depus la dosare acte din cuprinsul cărora reies o serie de cheltuieli materiale pretins suportate de parte vătămată.
Impotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpatul și partea civilă, ambele părți solicitând admiterea apelurilor promovate și desființarea hotărârii atacate.
Prin apelul său inculpatul a solicitat în principal, achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii, într-o primă variantă în baza dis.art.10 lit.c Cod procedură penală (fapta nu a fost comisă de inculpat), iar în cea de-a doua variantă, în baza disp.art 10 lit.e Cod procedură penală (există o cauză de înlăturare a răspunderii penale - legitima apărare, prev.de art.44 alin.2 sau alin.3 Cod penal).
În subsidiar, apelantul a solicitat condamnarea sa, dar cu reținerea scuzei provocării, prev.de art.73 lit.a și b Cod penal cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special, până la nivelul minimului general, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, făcându-se și aplic.art.74 lit.a și c Cod penal.
În latura civilă a cauzei s-a solicitat, în principal, respingerea cererii de despăgubiri civile, ca urmare a achitării inculpatului, iar în subsidiar, în caz de condamnare cu reținerea scuzei provocării, a se reține că victima are o culpă substanțială, de 99 %, și în consecință, a se dispune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în raport de această culpă.
În motivarea apelului inculpatului s-a relevat faptul că incidentul dintre părți s-a produs pe fondul comportamentului agresiv al părții vătămate care, în momentul în care inculpatul a ajuns la fața locului, s-a smuls din mâinile colegilor apelantului și s-a îndreptat amenințător înspre acesta, cu intenția vădită de a-l lovi, având asupra sa șurubelnița cu care zgâriase un autoturism, împrejurare asupra căreia inculpatul ar fi fost sesizat de unul dintre colegi, condiții în care inculpatul i-a aplicat o singură lovitură de pumn, care a determinat căderea victimei cu capul de o bordură.
Pe de altă parte, inculpatul a apreciat că partea vătămată fusese lovită anterior în zona capului cu o de baseball, de către unul dintre colegii săi, lovitura cu pumnul neexplicând gravitatea leziunilor suferite de victimă. În ceea ce privește lovitura dată de inculpat s-a precizat că aceasta a fost aplicată în condițiile legitimei apărări, pentru a respinge atacul material, direct, imediat și injust, declanșat de partea vătămată împotriva sa, inculpatul aflându-se sub imperiul unei puternice tulburări determinate de conduita victimei.
Sub aspectul laturii civile s-a arătat că, în situația achitării inculpatului, se impune respingerea cererii de despăgubiri civile formulată de partea vătămată, iar în situația condamnării sale trebuie să se țină seama de contribuția de 99% a victimei în producerea incidentului, cu consecința reducerii despăgubirilor astronomice pretinse de aceasta.
În fine, s-a reținut că despăgubirile pretinse pentru însoțitor nu pot fi acordate deoarece acesta are o activitate benevolă, nefiind obligatoriu ca această calitate să fie dobândită de soția victimei, astfel încât aceasta ar putea să realizeze aceleași venituri ca și înainte de producerea incidentului.
Prin apelul părții vătămate, hotărârea instanței de fond a fost criticată sub aspectul laturii civile apreciindu-se că, prin aceasta, au fost interpretate greșit probele administrate.
În motivarea apelului s-a relevat că prima instanță nu a motivat reducerea drastică despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale de la suma de 200.000 lei la 50.000 lei, cu toate că s-a reținut - în mod corect - că partea vătămată a avut de suportat suferințe fizice și psihice de excepție, intervenții chirurgicale și tratamente extrem de riscante și că aceasta va fi privată de tot ceea ce definește o viață normală.
În ceea ce privește despăgubirile periodice, s-a arătat că suma acordată cu acest titlu este infimă (72 lei/lună) și că, pentru compensarea satisfăcătoare a prejudiciului de agrement cauzat și a celui determinat prin pierderea capacității de muncă, se impune acordarea de despăgubiri periodice reprezentând cel puțin valoarea venitului minim pe economie.
Referitor la pretențiile pretinse cu titlu de beneficiu nerealizat și de indemnizație de însoțitor, pretenții respinse de prima instanță, s-a menționat faptul că acestea se cuveneau pentru perioada zilelor de îngrijiri medicale stabilite prin actul medico-legal, perioadă în care partea vătămată nu a beneficiat de salariul net de 499 lei lunar pe care l-ar fi obținut în condiții normale.
Cu referire la despăgubirile pretinse cu titlu de tratamente medicale, medicamente, etc. respinse ca tardiv cerute (respectiv după citirea actului de sesizare a instanței) s-a precizat că acestea au fost solicitate în termen legal, dar că probarea acestora - prin depunerea de înscrisuri - s-a efectuat ulterior citirii rechizitoriului, astfel încât prima instanță trebuia să le acorde.
În fine, partea vătămată apelantă a făcut aprecieri și asupra necesității împrocesuării societății comerciale la care era angajat inculpatul în calitate de parte responsabilă civilmente, susținând că aceasta trebuia să răspundă în solidar cu inculpatul pentru pagubele produse, deoarece, la momentul comiterii faptei, acesta se afla în raporturi comerciale de muncă cu firma, infracțiunea fiind săvârșită în timpul serviciului.
Prin decizia penală nr. 61/A/2009 din data de 30 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală s-au admis apelurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 96 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr-, s-a desființat în parte hotărârea atacată în latura penală și civilă a cauzei și rejudecând în aceste limite, s-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a teza a II Cod penal și lit. b Cod penal și s-au majorat despăgubirile civile acordate cu titlul de daune morale, la suma de 70.000 lei; sa obligat inculpatul la plata sumei de 102,80 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daunele materiale, reprezentând cheltuielile de transport la unitățile sanitare, sume pretinse prin constituirea de parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.304 lei cu titlul de despăgubire lunară pentru perioada cuprinsă între momentul săvârșirii faptei și cel al pronunțării prezentei decizii ( 72 lei/lună x 32 luni) și la 72 lei lunar, de la momentul pronunțării deciziei și până la încetarea stării de invaliditate.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Au fost compensate cheltuielile de judecată făcute de părți în apel, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că, în baza materialului probator administrat, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei dedusă judecății și a aplicat o pedeapsă legală, just individualizată.
Din examinarea probațiunii cauzei a rezultat fără echivoc faptul că, în condițiile descrise în actul de acuzare, în seara de 2.11.2006, pe fondul consumului de alcool, partea vătămată, a zgâriat cu o șurubelniță, unul din taximetrele aparținând firmei fratelui său vitreg; că din aceste motive, dispecera - a sesizat pe patronul firmei și pe taximetriștii aflați în serviciu; că aceasta împreună cu șoferii - și au imobilizat-o pe partea vătămată până la sosirea patronului și că, sosind la fața locului, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, după care, fără a fi provocat în vreun fel, fără să-i adreseze vreun cuvânt, i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în partea a capului, după care partea vătămată s-a prăbușit.
Sub acest aspect, susținerile inculpatului potrivit cărora ar fi acționat în legitimă apărare sau sub imperiul provocării sunt lipsite de temei, schimbarea de poziție a acestuia fiind motivată doar de intenția de a se sustrage răspunderii penale.
În context, în vederea stabilirii sincerității inculpatului, esențiale sunt depozițiile date de acesta imediat după săvârșirea faptei și apoi la scurtă vreme după acel moment.
Astfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale la 8.11.2006, la 5.02.2007 și respectiv la 20.03.2007, inculpatul a relevat faptul că a lovit-o pe partea vătămată deoarece aceasta îi îmbrâncea și amenința pe cei doi taximetriști care încercau să o rețină la fața locului (9-14).
În cele trei declarații inculpatul nu a invocat nici un moment vreo împrejurare care să justifice punerea în discuție a dispozițiilor art.44 sau art.73 Cod penal. Dimpotrivă, în declarația dată procurorului inculpatul a relatat că, văzând-o pe partea vătămată îmbrâncindu-i colegii, fără să discute cu aceasta sau cu colegii taximetriști, a lovit-o puternic cu pumnul, în partea a capului. Mai mult decât atât, inculpatul a relatat textual, următoarele: " față de mine, acea persoană nu a scos și nu m-a amenințat cu vreo șurubelniță, dar ulterior am auzit că pe colegii mei i-ar fi amenințat cu o șurubelniță" (13 dos.urm.penală).
De altfel, în context s-a menționat că, nici cu ocazia audierii sale în instanță, inculpatul nu a invocat faptul că ar fi lovit-o pe partea vătămată în momentul în care aceasta se îndrepta înspre el înarmată cu șurubelnița - împrejurare evocată pentru prima dată în motivele de apel - limitându-se la a spune că, în momentul în care se îndrepta înspre grupul în care se afla victima, unul dintre colegii săi l-a avertizat că aceasta este înarmată cu o șurubelniță (93 dos.instanță).
Așa fiind, inculpatul nu poate susține cu temei că ar fi acționat în legitimă apărare - împrejurare ce nici nu a fost invocată la fondul cauzei - sau în condițiile unei provocări, astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile art. 73 Cod penal.
Pe de altă parte, prima instanță a apreciat corect că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, lipsa antecedentelor penale neputând atrage automat aplicarea disp.art. 74 lit.a Cod penal.
În raport de condițiile concrete de săvârșire a faptei, inculpatul acționând deosebit de violent, în mod voluntar, dar fără să cunoască ce i se impută părții vătămate și fără să ceară explicații, deși raportul de forțe era evident în favoarea sa, dar și de poziția procesuală adoptată de inculpat în cursul judecății, când și-a nuanțat declarațiile în scopul vădit al diminuării răspunderii penale, reținerea circumstanțelor atenuante nu se justifică.
Cu toate acestea, apelul inculpatului a fost apreciat de tribunal ca fondat sub aspect penal, însă numai în ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii.
Astfel, reținându-se că - prin Decizia nr. LXXIV/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că dispozițiile art. 71 din Codul penal, referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-a Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal - iar prima instanță a făcut aplicarea disp.art.64 lit.a, b Cod penal, în mod automat, prin efectul legii, fără a efectua o apreciere asupra necesității aplicării disp.art. 64 lit. a teza I-a Cod penal, tribunalul a considerat că aplicarea pedepsei accesorii prev.de art. 64 lit. a teza I-a Cod penal (interzicerea dreptului de a alege) nu se justifică.
La stabilirea celor mai sus menționate, instanța de control judiciar a avut în vedere împrejurările concrete de comitere a faptei dedusă judecății, contribuția victimei la declanșarea incidentului, dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pe de altă parte însă, tribunalul a apreciat ca fondat și apelul părții civile sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, al neacordării daunelor materiale cu titlul de cheltuieli de transport la unitățile sanitare și al modalității de stabilire a despăgubirilor periodice datorate de inculpat.
În concret, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză prin scriptul depus la dosar pentru termenul de judecată din data de 8.05.2007 (92 dos.instanță), document prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în sumă totală de 225.000 lei, din care suma de 25.000 lei cu titlul de daune materiale - reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat în perioada zilelor de îngrijiri medicale, a investigațiilor medicale și a deplasărilor la instituțiile medicale - și suma de 200.000 lei cu titlul de daune morale.
Totodată, partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata unei rente lunare de întreținere și la plata unei indemnizații pentru însoțitorul permanent, de care are nevoie.
Prin hotărârea apelată, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata unei despăgubiri periodice de 72 lei lunar, începând cu data săvârșirii faptei și până la încetarea stării de invaliditate, la 50.000 lei cu titlul de daune morale și la 600 lei cheltuieli judiciare, respingând ca neîntemeiate, capetele de cerere referitoare la plata beneficiului nerealizat și a indemnizației de însoțitor și ca tardiv formulate celelalte pretenții emise de partea civilă (contravaloare medicamente și costuri tratamente medicale alternative).
Din analiza probelor cauzei, tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect cuantumul despăgubirilor periodice datorate de inculpat, de 72 lei lunar, în raport de nivelul pensiei de invaliditate stabilită, de 427 lei (240 dos.instanță) și de veniturile ce le-ar fi putut realiza în prezent, de 499 lei net, astfel cum rezultă din adeverința eliberată de " " B, depusă la dosar (250).
Pe de altă parte, prima instanță a procedat corect respingând ca tardive pretențiile emise cu titlul de costuri medicamente și tratamente medicale alternative, deoarece acestea nu au fost solicitate prin constituirea de parte civilă (92), fiind solicitate doar cu ocazia judecării fondului cauzei și ca neîntemeiate, cele referitoare la plata beneficiului nerealizat și a indemnizației de însoțitor.
Sub aceste ultime aspecte, s-a menționat că partea civilă nu a făcut dovada existenței unor beneficii nerealizate pe perioada zilelor de îngrijiri medicale, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru acea perioadă i s-au asigurat veniturile ce le realiza anterior incidentului.
Astfel, din adeverința nr.14/27.10.2008, emisă de " " B, angajatorul părții vătămate, rezultă că aceasta a beneficiat de venituri în luna noiembrie 2006 (agresiunea s-a produs la data de 2.11.2006) și de venituri parțiale în luna decembrie 2006 (133 lei - 238). Din data de 14.12.2006 a început însă plata pensiei de invaliditate, astfel cum rezultă din decizia nr.-/18.01.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B (215).
În plus, începând cu data de producerii incidentului, victima agresiunii a beneficiat de despăgubirile periodice acordate prin sentința atacată, de 72 lei lunar.
În fine, indemnizația de însoțitor, pretinsă de partea civilă, nu a putut fi acordată deoarece, prin deciziile de acordare a pensiei de invaliditate s-au stabilit și sumele acordate acesteia cu acest titlul, în prezent partea vătămată beneficiind de o indemnizație de însoțitor în cuantum de 500 lei/lună, astfel cum rezultă și din cuponul de pensie aferent lunii septembrie 2008, depus la dosarul cauzei (240).
În ceea ce privește însă daunele morale acordate, tribunalul a apreciat că, în raport de consecințele extrem de grave produse (pierderea totală a capacității de muncă, hemipareză dr.spastică avansată, afazie mixtă accentuată, epilepsie posttraumatică cu crize focale cu generalizare secundară, etc.) de suferințele fizice și psihice îndurate de partea vătămată și de împrejurarea că, începând cu vârsta de 44 de ani întreaga viață a părții vătămate se va înscrie pe alte coordonate, decât cele normale, cuantumul acestora este prea redus.
Pe același al raționamentului logico-juridic, instanța de control judiciar a apreciat că suma de 70.000 lei este în măsură să răspundă mai bine scopului acordării daunelor, acela de a acoperi - printr-o compensație materială - un prejudiciu imaterial.
Pe de altă parte, prima instanță nu s-a pronunțat asupra unora dintre despăgubirile pretinse, în termen, de partea vătămată.
Astfel, prin constituirea de parte civilă formulată în scris, partea vătămată a pretins - printre altele - și obligarea inculpatului la plata contravalorii transportului la unitățile sanitare (92).
În scopul dovedirii acestor cheltuieli partea civilă a depus la dosar o serie de bonuri fiscale (266) și tichete de călătorie pe CFR (267).
Dacă în ceea ce privește bonurile fiscale emise de firmele de taximetrie, depuse în plicul de la 266, partea vătămată nu a putut face dovada faptului că au fost eliberate în scopul pretins - existența acestor documente fiscale necoroborându-se cu alte probe - situația tichetelor CFR depuse este alta.
Din mențiunile efectuate în cuprinsul expertizei medico-legale efectuate în cauză, nr. 823/II/4/3/26.03.2008 rezultă că, în perioada 12.12.2006 - 12.02.2007 partea vătămată a fost internată în cadrul Secției Recuperare Complex de Servicii Sociale " " B (178 pct.4 dos.fond).
Tichetele CFR depuse la dosar fac dovada deplasării efectuate de soția victimei la unitatea sanitară mai sus menționată, biletele de tren fiind emise pe ruta B-B, în perioada precizată anterior.
În consecință, se cuvenea a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 102,80 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daunele materiale reprezentând cheltuielile de transport la unitatea sanitară, cheltuieli pretinse prin constituirea de parte civilă.
În fine, deși despăgubirile periodice acordate sunt corect stabilite, se impunea ca acestea să fie acordate într-o sumă globală, până la pronunțarea hotărârii.
În concret, în prezent, această sumă globală se ridică la suma de 2.304 lei reprezentând prestația periodică lunară de 72 lei, de la data incidentului și până la pronunțarea prezentei decizii, respectiv 32 luni calendaristice, urmând ca pe viitor inculpatul să achite suma stabilită de prima instanță până la încetarea stării de nevoie.
Așa fiind, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, apelurile declarate în cauză au fost admise, hotărârea atacată a fost desființată în parte, în latura penală și civilă a cauzei și rejudecând în aceste limite, s-a procedat potrivit celor reținute în considerentele deciziei.
Potrivit disp. art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a examinat întreaga cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, constatând că nu există și alte temeiuri pentru reformarea sentinței apelate.
În consecință, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute, iar cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel au fost compensate.
Împotriva deciziei penale nr. 61/A/30.06.2009 a Tibunalului B-N, în termen legal a declarat recurs partea civilă, solicitând casarea acesteia doar sub aspctul soluționării laturii civile a cauzei și, rejudecând în aceste limite, să fie admisă acțiunea civilă așa cum a fost formulată, în sensul obligării inculpatului la plata tuturor despăgubirilor solicitate și în cuantumul precizat - 200.000 lei daune morale și 25.000 lei daune materiale.
În drept, a fost invocat cazul de casare prev. de art.385/9 pct.9 pr.pen. iar motivele de fapt ale recursului au fost, în esență, aceleași care au motivat și apelul.
Astfel, s-a criticat hotărârea pronunțată în apel ca fiind în parte nelegală și netemeinică, deoarece aceasta nu a interpretat just probele administrate în cauză. Deși partea vătămată a suferit leziuni corporale ireparabile, ceea ce a determinat încadrarea acestuia într-un grad de handicap precum și pierderea totală a capacității de muncă, instanța a redus daunele morale solicitate, nejustificând motivul pentru care a dispus reducerea lor. Pe lângă durerile fizice, partea vătămată este nevoită să îndure și alte prejudicii. Prejudiciul fiziologic, constând în privarea de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement dat de efortul suplimentar, pe care trebuie să-l facă pentru a suplini funcțiile organice, justifică acordarea unei compensații bănești corespunzătoare. Față de prejudiciul corporal ireversibil ce i-a fost cauzat, nu există nici un motiv temeinic pentru a dispune altfel, în sensul de a nu se acorda întreaga sumă cerută cu acest titlu.
Referitor la daunele materiale, instanța de apel a dispus obligarea inculpatului doar la plata sumei de 102,8 lei reprezentând cheltuieli de transport la unitățile sanitare. Instanța a luat în calcul doar biletele CFR, respingând ca tardiv formulate celelalte pretenții. Așa cum rezultă din cuprinsul dosarului, partea vătămată nu a mai formulat noi pretenții civile ulterior citirii actului de sesizare, ci au fost depuse chitanțe menite să justifice toate solicitările cuprinse în cererea de constituire de parte civilă. Instanța de apel a considerat ca fiind solicitate în termen despăgubirile pentru cheltuielile de transport. Cu toate acestea, instanța nu a luat în calcul toate chitanțele doveditoare apreciind că doar tichetele CFR se coroborează cu alte probe pentru a dovedi deplasările la instituțiile medicale. În mod nejustificat instanța de apel nu a luat în considerare celelalte cheltuieli de transport, cu toate că necesitatea controlului medical regulat și necesitatea investigațiilor medicale efectuate constant, rezultă din diagnosticul medical grav probat prin întregul material administrat în cauză. Chiar dacă aceste înscrisuri au fost depuse ulterior citirii actului de sesizare, pretențiile civile referitoare la aceste cheltuieli au fost formulate anterior actului de sesizare, în termenul legal.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză.
Astfel, instanța de apel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, a soluționat în mod corect apelul părții civile, dând o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe în latura civilă a cauzei, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate, arătând care sunt motivele pe care și-a întemeiat soluția, făcând trimitere, de fiecare dată, la probele care sprijină punctul de vedere exprimat.
Fără a relua întreaga argumentație a instanței de apel, pe care Curtea și-o însușește în totalitate, vom face referire doar la aspectele care interesează și motivele de recurs.
Sub aspectul daunelor morale solicitate, se constată că instanța de apelnu a reduscuantumul acestora, cum greșit s-a invocat în recurs, ci dimpotrivă, le-a majorat în raport cu suma acordată de prima instanță, argumentând concis, dar judicios, de ce s-a apreciat că suma de 70.000 lei poate fi în măsură a acoperi prejudiciul afectiv produs în cauză părții vărtămate, nefiind necesar a se motiva, de ce nu s-a acordat suma solicitată, ci doar rațiunea pentru care s-a stabilit o anumită sumă cu acest titlu. Faptul că partea vătămată solicită acordarea unei anumite sume, iar instanța stabilește o altă sumă, nu înseamnă reducerea cuantumului acesteia și nu necesită o explicație din partea instanței, ci semnifică punctul de vedere al instanței, care a găsit corespunzător un alt cuantum al sumei, acesta din urmă, trebuind a fi motivat, cum de altfel s-a și întâmplat în cauză.
În privința despăgubirilor materiale, corect a astabilit instanța de apel că despăgubirile periodice acordate de prima instanță au fost corect stabilite, dar că se impunea ca acestea să fie acordate într-o sumă globală, până la pronunțarea hotărârii, astfel că a stabilit o sumă globală - 2.304 lei - reprezentând prestația periodică lunară de 72 lei, de la data incidentului și până la pronunțarea deciziei din apel, respectiv 32 luni calendaristice, urmând ca pe viitor inculpatul să achite suma stabilită de prima instanță până la încetarea stării de nevoie.
S-a pronunțat instanța de apel în mod corespunzător și cu privire la cheltuielile de transport ale părții vătămate la unitățile sanitare, ce nu au fost acordate de prima instanță.
S-au avut în vedere pentru stabilirea sumei de 102, 80 lei cu acest titlu, tichetele CFR depuse la dosar, care fac dovada deplasărilor efectuate de soția victimei la unitatățile sanitare, în perioadele în care s-a dovedit că partea vătămată s-a aflat la acele unități, biletele de tren fiind emise pe ruta corespunzătoare. Corect însă, Tribunalul nu a luat în considerare bonurile fiscale emise de firmele de taximetrie, în cauză nefăcându-se dovada că acestea au fost eliberate în scopul pretins, conținutul acestor documente fiscale necoroborându-se cu alte probe.
De asemenea, instanța de control judiciar a confirmat în mod întemeiat că, nu puteau fi acordate despăgubirile reprezentând contravaloarea medicamentelor și tratamentelor medicale alternative, deoarece acestea nu au fost solicitate prin constituirea de parte civilă (92 dosar fond), fiind solicitate, nu expres, ci implicit prin depunerea la dosar de înscrisuri referitoare al acese cheltuieli, doar ulterior citirii actului de sesizare și cu privire la care inculaptul nu a achiesat, așa cum rezultă din concluziile scrise depuse la dosar și din cuvântul acestuia cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei.
În privința despăgubirilor reprezentând beneficiului nerealizat și indemnizația de însoțitor, s-a stabilit corect că partea civilă nu a făcut dovada existenței unor beneficii nerealizate pe perioada zilelor de îngrijiri medicale, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru acea perioadă i s-au asigurat veniturile ce le realiza anterior incidentului, iar indemnizația de însoțitor nu se impune a fi acordată deoarece, prin deciziile de acordare a pensiei de invaliditate s-au stabilit și sumele acordate părții civile cu acest titlu, în prezent beneficiind de o indemnizație de însoțitor în cuantum de 500 lei/lună, astfel cum rezultă și din cuponul de pensie aferent lunii septembrie 2008.
Pentru toate aceste considerente, hotărârea atacată se constată a fi legală și temeinică și, nefiind incidente în cauză alte cazuri de casare care să fie luate în considerare din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul în cauză, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.193 alin.6 pr.pen. se va respinge cererea părții civile recurente de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare în recurs, reprezentând onorariu apărător, dat fiind soluția de respingere a recursului formulat de aceasta.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligată partea civila recurentă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă, domiciliat în B,-,. A,. 19, jud. B N, împotriva deciziei penale nr. 61/A din 30 iunie 2009 Tribunalului Bistrița -
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Respinge cererea părții civile recurente de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare.
Obligă partea civilă recurentă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
9 ex./ 06.11.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
