Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 638/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 638/
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 5.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul nemaiprezentând pericol pentru ordinea publică. A mai susținut că în cauză au fost audiați doi martori ale căror declarații confirmă cele susținute de inculpat cu privire la faptul că ar fi fost provocat, și în cazul în care ar fi lăsat în libertate, fostul său patron îl primește înapoi la locul de muncă.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat și arată că nu sunt dovezi care să infirme motivele care au dus la luarea măsurii arestării preventive, fiind întrunite condițiile pentru menținerea acestei măsuri, iar declarațiile martorilor audiați în instanță nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului.
Inculpatul recurent se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales și regretă cele întâmplate.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 5.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în baza art. 3002rap. la art. 160 s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că fapta pentru care este cercetat inculpatul este prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, și a considerat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât, raportat la natura faptei comise, la împrejurările în care au fost săvârșite actele materiale ce alcătuiesc activitatea infracțională și la mijloacele folosite pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, se poate observa faptul că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul ales al acestuia, care a solicitat judecarea inculpatului în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul nemaiprezentând pericol pentru ordinea publică. S-a mai susținut că în cauză au fost audiați doi martori, ale căror declarații confirmă cele susținute de inculpat cu privire la faptul că ar fi fost provocat și în cazul în care ar fi lăsat în libertate, fostul său patron îl primește înapoi la locul de muncă.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de inculpatul este nefondat, încheierea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Curtea constată că în speța de față sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 143.C.P.P. și art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul ar fi comis infracțiunea reținută în sarcina sa de către organul de urmărire penală, pentru care fost trimis în judecată prin rechizitoriu, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, această faptă fiind pedepsită de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului de către organele statului, respectiv aceea că ar fi încercat să suprime viața unei persoane prin tăierea acesteia cu un cuțit în zona gâtului, faptă care a pus în primejdie viața acesteia.
Instanța de recurs consideră că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului deoarece nu au intervenit elemente noi în favoarea acestuia, care să conducă la punerea sa în libertate.
Invocarea faptului că există posibilitatea reținerii în favoarea inculpatului a scuzei provocării, nu poate avea efecte asupra stării de arest preventiv în momentul de față, acest lucru urmând să fie stabilit de instanța de fond.
Până la momentul pronunțării încheierii recurate, nu a intervenit nici un element nou care să conducă la modificarea situației inculpatului din punctul de vedere al arestului preventiv, astfel că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a acestuia, neimpunându-se astfel punerea sa în libertate, așa cum a solicitat.
Instanța trebuie să vegheze la un just echilibru între interesul general al societății de apărare a cetățenilor împotriva manifestărilor cu caracter infracțional și care pun în pericol viața și integritatea fizică a acestora, în raport cu interesul particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, apreciindu-se că interesul general este cel prioritar, deoarece organele statului trebuie să manifeste fermitate față de comiterea unor infracțiuni de o gravitate deosebită.
Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind.15 pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 5.06.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./18.06.2009
Tehnored./2 ex./19.06.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 638/
Ședința publică din 15 iunie 2009
În baza art. 385 ind.15 pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 5.06.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
