Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 637/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 637/
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 121/A din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent și partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, și nu se impune reducerea pedepsei.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 9 din 04.02.2009, pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr-, în baza art. 239 alin. 2.Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. a și b și Cod Penal art. 63 alin. 3 teza II Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, recidivist, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71.Cod Penal i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 61 alin. 1.Cod Penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate în privința restului de pedeapsă neexecutat de 657 zile din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința nr. 44/05.03.2004 a Judecătoriei Lipova.
În baza art. 61 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 34 lit. b Cod Penal, au fost contopite cele două pedepse, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, fără adăugarea vreunui spor, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 14 și 346 alin. 1.C.P.P. s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 29/30.05.2007, în jurul orei 01,00, s-a primit un apel telefonic de la Poliția orașului L, prin care se solicita intervenția unui echipaj de poliție la barul "" din L, unde inculpatul a provocat un scandal. Acesta a lovit un tânăr în fața barului, și după reintrarea în bar, a luat din frigiderul barului o sticlă cu bere, fără a mai aștepta să fie servit de barmană, fapt ce a determinat-o pe aceasta, speriată de ceea ce se petrecuse în fața barului, să-l anunțe pe patronul barului, iar acesta din urmă a alertat poliția.
Ca urmare a apelului primit, a fost direcționat spre bar un echipaj, format din agentul principal și partea vătămată, agentul șef adjunct.
La intrarea în bar, cei doi polițiști au întrebat-o pe barmană ce s-a întâmplat, iar aceasta, vizibil speriată, le-a spus că nu s-a petrecut nimic grav.
Cei doi polițiști intenționau să plece, însă în acel moment inculpatul a început să o înjure pe barmana de serviciu, martora, și fiind în picioare, a luat o farfurioară cu sare care se afla pe pult, și a aruncat-o în direcția barmanei, farfuria spărgându-se.
Deoarece inculpatul a devenit agresiv și pentru a preveni acte de violență din partea acestuia la adresa barmanei, cei doi agenți de poliție l-au încadrat pe inculpat în fața pultului, agentul principal poziționându-se în partea a inculpatului, iar agentul șef adjunct poziționându-se în partea dreaptă a acestuia, fiind pregătiți să-l imobilizeze în caz de necesitate. În acest timp, barmana de serviciu se afla față în față cu inculpatul, ea fiind în spatele pultului.
Inculpatul o înjura și amenința pe barmană, și, la un moment dat, ridicându-se pe treapta din fața pultului, a încercat să o lovească pe barmană cu pumnul drept. În acel moment, agentul șef a intervenit pentru a-l bloca pe inculpat și a-l împiedica să o lovească pe barmană.
Agentul șef adjunct s-a interpus între inculpatul și barmană, întinzând mâna în fața inculpatului, însă acesta l-a lovit peste mâna pe agentul, după care a răsucit mâna acestuia, încercând să imobilizeze polițistul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului și aplicarea unei sancțiuni constând în amendă penală. În motivele de apel s-a arătat că, urmare a rejudecării cauzei, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă mai grea, respectiv cea a închisorii, încălcându-se astfel dispozițiile art. 385 alin. 1.C.P.P. respectiv limitele rejudecării cauzei.
Prin decizia penală nr. 121/A din 21 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelul inculpatului, pe care l-a obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt în conformitate cu probele administrate în cauză și căreia i-a dat o încadrare juridică corectă.
Astfel, fapta inculpatului, constând în a lovi un agent de poliție în misiune, și care încerca să-l împiedice pe inculpat să lovească o altă persoană, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. de art. 329 alin. 2.Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. a, b și Cod Penal art. 63 alin. 3 teza II
Cod PenalPedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, cu respectarea disp. art. 72.Cod Penal, inculpatul fiind recidivist.
Susținerile inculpatului din apel în sensul că au fost încălcate disp. art. 385 alin. 1.C.P.P. nu sunt întemeiate.
Astfel, prin decizia penală nr. 130/2008 a Tribunalului Arad, s-a dispus admiterea apelului declarat de parchet și făcut în defavoarea inculpatului, dar pe considerentul că procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită. Instanța de trimitere a fost obligată să procedeze la citarea legală a inculpatului, având libertatea de a pronunța o nouă soluție asupra fondului cauzei. Nu se poate pune problema nerespectării principiului "non reformatio in pejus", dar fiind că în apelul procurorului făcut în defavoarea unei părți, în speță a inculpatului, situația acestuia poate fi agravată și ca urmare a rejudecării cauzei de către prima instanță.
Împotriva deciziei penale nr. 121/A din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare să se aplice o pedeapsă cu amenda.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate de inculpat în scris și din oficiu, în condițiile prev. de art. 3859alin. 3.C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
În motivele scrise depuse la dosar, inculpatul invocă în mod greșit încălcarea principiului "non reformatio in pejus", deoarece într-o judecată anterioară Tribunalul Arada admis apelul parchetului declarat în defavoarea inculpatului, și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, constatându-se și un viciu de procedură.
În situația apelului declarat de parchet în defavoarea inculpatului, solicitându-se o pedeapsă mai aspră, este posibilă agravarea situației sancționatorii a inculpatului ca urmare a rejudecării cauzei de către prima instanță.
Referitor la pedeapsa aplicată, de 2 ani închisoare, se constată că aceasta este o pedeapsă care reflectă pericolul social al faptei săvârșite și are în vedere și faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, acesta fiind recidivist în condițiile prev. de art. 37 lit. a și b
Cod PenalAșa fiind, se apreciază că pedeapsa este corect individualizată, în raport cu dispozițiile art. 72.Cod Penal, iar cuantumul stabilit este de natură a conduce la realizarea scopului prevăzut de art. 52.
Cod PenalÎn consecință, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b recursul C.P.P. declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 121/A din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /24.06.2009
Tehnored./2 ex./24.06.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 637/
Ședința publică din 15 iunie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 121/A din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
