Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 640/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 640/R/2009
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secție Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimininalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea din oficiu a inculpatei solicită admiterea recursului declarat de inculpată, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatei. Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, iar instanța de fond, atunci când a menținut măsura arestului preventiv a avut în vedere aspectul că sunt fapte foarte grave. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se menține starea de arest. De mare importanță este aspectul că inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Probe certe care să susțintă învinuirea nu există. Apreciază că în condițiile în care inculpata nu recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa, iar declarațiile martorilor audiați în cauză conțin elemente contradictorii, se poate dispune cercetarea inculpatei în stare de libertate. Nu ar fi în măsură să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Nu ar avea niciun motiv de a se sustrage de la cercetarea judecătorească.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpata, cu consecința punerii de îndată în libertate.
Apărătorul din oficiu al inculpatului depune un memoriu din partea inculpatului. Solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale prin care s-a menținut măsura arestului preventiv față de acesta. Solicită, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii. S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, avându-se în vedere disp. art.136, art. 143 și art. 148 lit. f proc.pen. La momentul luării măsurii arestului preventiv se credea că inculpatul s-ar putea sustrage de la urmărire penală sau ar putea împieta asupra bunei desfășurări a procesului penal. La acest moment procesual nu se mai pune problema influențării bunului mers al procesului penal. Potrivit art. 143 proc.pen. ar trebui să existe probe certe și nu doar indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. S-a arătat că se impune menținerea arestului preventiv față de aspectul că inculpatul nu recunoaște faptele reținute în sarcină. Acest aspect nu poate constitui un motiv pentru menținerea măsurii arestului preventiv. Nu crede că lăsat în libertate inculpatul s-ar putea sustrage de la cercetare sau ar putea să se dedea la același gen de acțiuni sau să încerce influențarea bunului mers al procesului penal.
În concluzie, apreciază că se poate dispune față de inculpat o altă măsură neprivativă de libertate. Cu onorar.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate. Apreciază că menținerea măsurii arestului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale. Inculpații sunt cercetați pentru fapte deosebit de grave, respectiv trafic de minori, pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 10 la 20 de ani. Raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei se poate spune că lăsați în libertate inculpații ar putea relua activitatea infracțională. Instanța de fond a apreciat că menținerea stării de arest preventiv corespunde scopului prevăzut de legea penală.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, se consideră nevinovată de infracțiunea reținută în sarcina sa. Are 12 copii și nu i-a pus niciodată să cerșească. Nu a comis trafic de minori.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa. Lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Prin încheierea din 8 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.3002rap. la art.160 al. 1 și 3.pr.pen. s-a conwstatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații fiica lui G și, născută la data de 06.03.1975 și, fiul lui și, născut la 06.07.1978, ambii aflați în Penitenciarul Gherla, măsură pe care a menținut-
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații și, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.l, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că cei doi inculpați, concubini, în cursul anului 2008, în baza unei înțelegeri prealabile, le-a racolat și găzduit pe părțile vătămate, în vârstă de 17 ani și Șancar, în vârstă de 12 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, și prin amenințare, violență și abuz de autoritate le-a obligat să practice prostituția și respectiv cerșetoria în beneficiul lor personal.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 2 iulie 2009, fiind înregistrat sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 30 iulie 2009.
La data de 09 iulie 2009 fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, prin Încheierea penală din acea dată, în conformitate cu prevederile art.3001Cod Procedură Penală, starea de arest fost menținută.
Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art.3002Cod Procedură Penală, prin Încheierea penală nr. din data de 30 iulie 2009 instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații și, respectiv cele prev. de art. 143 Cod Procedură Penală, art. 148 lit. f pr.pen., starea de arest preventiv fiind menținută în continuare.
De reținut că împotriva acestor încheieri penale inculpații au declara recurs, instanța de control judiciar respingând recursurile declarate.
Potrivit art.3002raportat la art.160 pr.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și s-au menținut și s-a dispus în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 pr.pen. măsura arestării preventive inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.pr.pen și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că săvârșit faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.681pr.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire, instanța a constatat că față de inculpați există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art. 143.pr.pen. coroborat cu art. 681pr.pen. că aceștia au săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți. În acest sens sunt declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile părților vătămate, procese verbale de constatare a contravențiilor întocmite pe numele părții vătămate Șancar, procese verbale de constatare a contravențiilor comise de partea vătămată, declarațiile martorilor, G și. În cauză la acest termen de judecată s- procedat la cercetare judecătorească iar inculpații au adoptat o atitudine procesuală de nerecunoaștere învinuirii aduse astfel că și din acest motiv menținerea stării de arest preventiv se impune fi luată, judecarea în stare de libertate a inculpaților punând în pericol buna administrare a probatoriului încuviințat și care urmează fi administrat.
De asemenea temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f pr.pen. subzistă în continuare, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.Pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, cea de-a doua condiție impusă de lit. art.148 pr.pen. rezidă din natura activității infracționale desfășurate și consecințele faptelor comise asupra părților vătămate, acestea minore fiind, precum și gradul foarte ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților, ținând seama de amploarea fenomenului infracțional de acest gen, când pe fondul unei situații economico-financiare și a unor aspecte ce concretizează vulnerabilitatea unor persoane, altele socotesc de cuviință, ca prin diverse metode să le exploateze, într-un mod ce afectează însăși demnitatea umană a celor exploatați. Situația este cu atât mai tragică în cazul în care victimele exploatării sunt proprii copii ai exploatatorilor, cum este cazul de față, partea vătămată Șancar fiind fiul inculpatei. Fără se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților și pericol social al infracțiunilor comise, acestea fiind noțiuni diferite, instanța a reținut că nu se putea realiza o analiză corectă celui dintâi fără se ținea seama și de cel de-al doilea.
Totodată, instanța a reținut că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate inculpatului trebuie avut în vedere și rezonanța socială faptelor comise în rândul comunității în care inculpații locuiesc, sentimentul de insecuritate inerent creat precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor infracțiuni deosebit de grave, organele statului nu acționează eficient.
În cauză la acest termen de judecată s- procedat la cercetare judecătorească iar inculpații au adoptat atitudine procesuală de nerecunoaștere învinuirii aduse astfel că și din acest motiv menținerea stării de arest preventiv se impune fi luată, judecarea în stare de libertate a inculpaților punând în pericol buna administrare a probatoriului încuviințat și care urmează fi administrat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termanul legal inculpații și.
În motivarea recursului se arată că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, iar instanța de fond, atunci când a menținut măsura arestului preventiv a avut în vedere aspectul că sunt fapte foarte grave, iar în prezent nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se menține starea de arest. Probe certe care să susțintă învinuirea nu există și în condițiile în care inculpata nu recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa, iar declarațiile martorilor audiați în cauză conțin elemente contradictorii, se poate dispune cercetarea inculpatei în stare de libertate care nu ar fi în măsură să influențeze buna desfășurare a procesului penal și nu ar avea niciun motiv de a se sustrage de la cercetarea judecătorească.
În concluzie,se solicită admiterea recursului declarat de inculpata și în consecința punerea de îndată în libertate a cesteia
În motivarea recursului inculpatului se arată că că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii. S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, avându-se în vedere disp. art.136, art. 143 și art. 148 lit. f proc.pen, iar la momentul luării măsurii arestului preventiv se credea că inculpatul s-ar putea sustrage de la urmărire penală sau ar putea împieta asupra bunei desfășurări a procesului penal. În acest moment procesual nu se mai pune problema influențării bunului mers al procesului penal. S-a arătat că se impune menținerea arestului preventiv față de aspectul că inculpatul nu recunoaște faptele reținute în sarcină, aspect care nu poate constitui un motiv pentru menținerea măsurii arestului preventiv.
Ca atare se solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale prin care s-a menținut măsura arestului preventiv și în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Cluj rezultă că, inculpații au fost trimiși în judecată săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art.13 alin.1,2,3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 pen. constând în aceea că în cursul anului 2008, respectiv în perioada aprilie-decembrie 2008, prin violență, amenințare și abuz de autoritate, i-au exploatat pe minorii în vârstă de 17 ani și, ( fiul inculpatei ) în vârstă de 12 ani, pe care i-au găzduit, prin determinarea acestora să practice prostituția și respectiv cerșetoria, în beneficiul lor, luându-se față de aceasta încă din cursul urmăririi penale măsura arestării.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpațiilor fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice ale inculpatei care a declarat recurs, respectiv, situația familială a acesteia care are 12 copii dintre care trei sunt în întrținerea inculpatei, absența antecedentelor penale a acesteia, vor fi relevante într-un moment procesual ulterior cînd instanța va adopta o soluție în concordanță cu disp. art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, este inoportună luarea măsurii preventive obligării de a nu părasi localitatea sau țara raportat și la disp. art. 145 Cp.p. și art. 145 indice 1.C.P.P. buna desfășurare a procesului penal fiind asigurată doar prin luarea măsurii arestării preventive a inculpatei.
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) Cp.va p. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata (fiica lui G și născută la 6 martie 1975 în C-N) ) și (fiul lui și născut la 6 iulie 1978) arestați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 8 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-.
. În baza art 189.va C.P.P. stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin2 va C.P.P. obliga pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiica lui G și, născută la data de 6 martie 1975) și (fiul lui și născut la 6 iulie 1978) arestați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 8 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatii recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
5 ex./ 03.11.2009
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
