Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 642/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 642/R/2008
Ședința publică de la 18 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul B, născut la data de 01.04.1976, fiul lui G și al, din Arestul IPJ B împotriva încheierii penale din 12.12.2008, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul recurent B, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat în substituire, în baza delegației de substituire nr. 220 din 17.12.2008, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul DIICOT
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus,precum și învederându-se că în 17.12.2008 s-au depus motive de recurs, un memoriu și practică judiciară, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive în principal iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu interzicerea de a părăsi țara. Arată că inculpatului i s-a menținut măsura arestării preventive pentru pericolul concret pe care îl reprezintă și s-a invocat reacția opiniei publice în cazul lăsării în libertate a inculpatului. Acesta a fost trimis în judecată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, reducerea pedepsei la autorității a fost promptă iar faza de urmărire s-a încheiat. Nu există motive pentru ca în rândul opiniei publice să se creeze starea de insecuritate. Dosarul se referă la 5 gr de cocaină și este cunoscută practica instanței în astfel de cazuri. Inculpatul a crezut că este mai bine dacă declară că a adus drogurile din Spania, țară mai permisivă. Arată că în rechizitoriu se face referire la supoziții și prezumții.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și arată că prima instanță în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 300 ind. 1 Cod procedură penală. Chiar dacă în rechizitoriu s-au reținut circumstanțe atenuante legale, instanța a apreciat că există pericol social.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a făcut trafic de droguri, a consumat ocazional, a greșit și se va prezenta când va fi necesar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Prin încheierea din 12 decembrie 2008 Tribunalul Bihor, în baza art.300/2 Cod procedură penală, a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpatului B, fiul lui G și, născut la 1 aprilie 1976 în B, jud. B, cetățenie română, domiciliat în O,-,.3 jud. B, CNP - -, arestat preventiv în baza încheierii penale nr. 37/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 50/29.10.2008 și a dispus menținerea acestei măsuri.
A respins cererea de înlocuire a măsuri arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
A constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la această instanță la data de 11.11.2008, a fost trimis în judecată inculpatul B în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004; art. 3 al.2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 și art. 4 al.2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, toate cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 33 lit. a Cod penal.
Verificând din oficiu potrivit art. 300/1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, instanța a constatat că arestarea preventivă a acestuia s-a dispus în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri, constând în săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și crearea unui pericol public pentru lăsarea lui în libertate, subzistă în continuare.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004; art. 3 al.2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 și art. 4 al.2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, toate cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că inculpatul, în data de 28 octombrie 2008 introdus din Spania, în România prin Foc antitate de 5 gr de cocaină pe care a transportat-o pe relația O - - O și care, la aceeași dată, în jurul orelor 15 - 15,30 fost depistată asupra sa, acesta susținând că a deținut-o în scopul consumului propriu.
În faza de urmărire penală au fost administrate probe, iar la dosarul cauzei există date din care rezultă fără echivoc pericolul pentru ordinea publică ce s-ar putea agrava prin lăsarea inculpatului în libertate, pericol dedus atât din gravitatea faptei săvârșite de inculpat, cât și din reacția colectivității la cercetarea inculpatului în stare de libertate, reacție ce poate produce perturbări în disciplina publică și în respectul față de lege și ca urmare, instanța a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare, nu au o reacție promptă, creând astfel o senzație de insecuritate socială.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța, în baza art. 300/1 Cod procedură penală, a dispus menținerea arestului preventiv a inculpatului B și a respins cererea subsidiară privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul B, solicitând instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive în principal iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu interzicerea de a părăsi țara.
În motivarea recursului, inculpatul arată că a fost trimis în judecată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, reducerea pedepsei la J, iar reacția autorității a fost promptă și faza de urmărire s-a încheiat. Nu există motive pentru ca în rândul opiniei publice să se creeze starea de insecuritate.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a stabilit că menținerea măsurii arestării preventive se justifică prin prisma naturii infracțiunii săvârșite și că în cauză nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive.
Prima instanță a procedat legal și motivat la arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 al.2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004; art. 3 al.2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 și art. 4 al.2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004
Sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani.
Cum nu au intervenit elemente noi care să modifice temeiurile care au stat la baza arestării preventive, în mod just s-a păstrat inculpatul în stare de arest.
Totodată măsura corespunde exigențelor art.5 paragraf I lit.c din CEDO ratificată de România prin Legea nr.30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute in sarcina sa, mijloacele materiale de probă existente la dosarul cauzei dovedind fără dubii acest lucru; precum și cele prevăzute de art.148 alin.l lit.d și f Cod procedura penală, în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa in libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, deoarece astfel s-ar crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o insecuritate socială, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală.
Totodată, instanța are în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, iar pentru păstrarea ordinii și liniștii publice și pentru a nu se aduce atingere în mod repetat valorilor sociale ocrotite de legiuitor, a apreciat că este necesar ca inculpatul să fie menținut în stare de arest preventiv și pe cale de consecință se cuvine a fi respinsă cererea privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Față de cele menționate mai sus, curtea, în conf. cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 192 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat B, fiul lui G și al lui, născut la 01 aprilie 1976, din Arestul IPJ, împotriva încheierii penale din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie- /06.01.2009
Judec. fond:
/2 ex./06.01.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Crișan Marinela, Groza Gheorghe
