Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 650/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4023/2/2009
1029/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 650
Ședința publică din data de 06 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*******************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenta-inculpată împotriva Încheierii de ședință din data de 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-inculpată personal, în stare de arest și asistată de apărător din oficiu cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentei-condamnate solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-, casarea în parte a încheierii recurate și punerea de îndată în libertate a inculpatei, având în vedere că este arestată din data de 03 octombrie 2008, are un copil minor în întreținere, părinții decedați, starea sa de sănătate este precară, iar la dosarul cauzei nu există indicii și probe care să ducă la concluzia că se face vinovată pentru infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina sa, de asemenea nu există probe că lăsată în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, considerând că se impune menținerea inculpatei în stare de arest față de gravitatea faptei reținută în sarcina sa și față de împrejurarea că a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind anterior condamnată tot pentru o infracțiune de furt.
Recurenta-inculpată, personal, solicită admiterea recursului, având în vedere că era doar consumatoare de droguri, nu traficantă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor arestării preventive luate față de inculpații, și, menținându-se această măsură pentru fiecare inculpat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
S-a reținut în sarcina inculpatei că, în cursul anului 2008, a vândut mai multe cantități de heroină la doză, către diverse persoane, împrejurare în care, a data de 10.04.2008, a vândut o doză mare de heroină, în schimbul sumei de 150 lei, colaboratorului sub acoperire " " - nume de cod.
În primul rând, inculpata, prin apărător, a susținut că nu există indicii și probe care să demonstreze că se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
Această critică, însă, nu poate fi primită, câtă vreme în cauză a fost deja întocmit rechizitoriul de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fundamentându-se pe o serie de probe ce au fost deja administrate, respectiv procese verbale de investigație întocmite de lucrătorii de poliție judiciară, procese verbale de efectuare a perchezițiilor, declarații martori asistenți, declarații martori, declarații martor cu identitate protejată, declarații de învinuiți și inculpați, procese verbale cu notele de redare a convorbirilor în mediul ambiental, procese verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, declarații colaboratori, fișe de cazier judiciar, rapoarte de constatare tehnico științifică privind drogurile, planșe fotografice și procese verbale de constituire a acestora, procese verbale de recunoaștere de pe planșe foto, extras din rechizitoriul Parchetului nr.471/D/P/2007, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, toate aflate la dosarul cauzei.
Este adevărat că, în acest cadru procesual, analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv presupune doar antamarea faptelor principale (sau a probatoriilor), în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deci fără a proceda la o analiză a probelor enumerate, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora, Curtea nu poate să nu observe că, totuși, respectivele probe creează presupunerea rezonabilă că această inculpată a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri și consum, ce i-au fost reținute în sarcină.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l prezintă inculpata, acest pericol este pus în evidență, în primul rând, de gravitatea și natura faptelor săvârșite, cât și de caracterul de repetabilitate al vânzării de heroină către diverse persoane; tot în acest context nu poate fi ignorată nici împrejurarea că inculpata este cunoscută cu antecedente penale și că este consumatoare de droguri, în condițiile în care nu a produs nicio dovadă din care să rezulte că ar avea un loc de muncă, care să-i asigure veniturile necesare traiului.
Toate aceste elemente, împreună cu bănuiala că - fiind dependentă de droguri, are nevoie permanentă de surse financiare pentru a și le procura - demonstrează că inculpata ar fi în stare să-și reia activitatea infracțională, dacă ar fi lăsată în libertate, devenind astfel și mai periculoasă pentru ordinea publică; tocmai activitatea, fie ea și măruntă, a acestor traficanți, distribuitori - cum este inculpata - reprezintă în lanțul infracțional ce a dat naștere flagelului consumului de droguri, o verigă se susținere și perpetuare a acestui flagel și a viciului în sine, așa încât se poate cu ușurință presupune că dacă ar fi lăsată în libertate, inculpata ar spori sentimentul de nesiguranță ce-l creează în rândul societății civile, precum și pericolul ca starea de sănătate a populației să fie afectată.
Cât privește starea de sănătate a inculpatei, Curtea notează că nu s-au produs dovezi certe sub acest aspect, iar împrejurarea că inculpata are un copil minor în întreținere, că are părinții decedați, urmează a fi luate în calcul atunci când - dacă va fi găsită vinovată - instanța va pronunța o hotărâre de condamnare.
Referitor la termenul de arest preventiv, Curtea observă că acesta nu a depășit limitele rezonabile, la care fac trimitere dispozițiile legale în materie; în plus, complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați, justifică o perioadă de arest preventiv suficientă, pentru a se crea posibilitatea organelor judiciare de a efectua toate cercetările, în vederea stabilirii adevărului judiciar.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce o privește pe inculpata recurentă, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de aceasta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acesteia, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
