Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 651/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 3992/2/2009
1010/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 651
Ședința publică din data de 7 MAI 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 13 aprilie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Părțile întrebate fiind de către președintele completului de judecată, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat,în baza art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât menținerea prevenției inculpatului nu este necesară, nu se justifică și nu mai este legală întrucât, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Recurentul a fost plecat din țară din anul 2001, emigrând în Canada, țară în care a desfășurat afaceri legale. Nu a avut cunoștință de dosarul penal de față și nu s-a sustras urmăririi penale. Cercetarea penală demarat în anul 2004. Inculpatul a revenit în țară pentru a lua parte la înmormântarea surorii sale. Solicită să se aibă în vedere faptul că toi ceilalți inculpați, din dosarul penal de fond, sunt judecați în stare de libertate. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond corect apreciind că, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, este necesară și se impune menținerea prevenției. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt solicită să-i fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 13.o4. 2009 Tribunalului București - Secția a II a Penală, constată:
Prin încheierea din 13.o4. 2009, în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II a Penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală și următoarele s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.171/P/2003 al Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - a dispus trimiterea în judecată în lipsă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea săvârșii de infracțiuni și spălare de în formă continuată, prevăzute de art.26 rap. la art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, art.323 alin.1 și 2 Cod penal și art.23 lit. a din Legea nr.656/2002 cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal și art.33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în perioada martie 2000 - ianuarie 2002 inculpatul, a săvârșit infracțiunea de complicitate evaziune fiscală, prevăzută de art.26 raportat Ia art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 și 41 al.2 Cod penal, constând în aceea că mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de drept al petrol SRL B, BE-COM-BE SRL B și SRL B a coordonat și încheiat, în mod fictiv documente justificative de achiziții produse petroliere, emise către se SRL B, care au fost înregistrate în contabilitatea acestei societăți, având drept urmare modificarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, cauzând un prejudiciu de 1.018.271.266.111 lei vechi (prin emiterea de documente cuprinzând date false, care au justificat cheltuieli având la bază operațiuni nereale) și de asemenea, în aceeași calitate nu a înregistrat în documentele contabile primare ale societății veniturile realizate. Acest fapt a permis ca activitatea infracțională realizată la nivelul SRL B să se realizeze în mod repetat în decursul a patru ani. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit. a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, se reține că ar consta în aceea că urmare a operațiunilor comerciale fictive pe care le-a inițiat și derulat, împreună cu inculpații, a determinat și derulat operațiuni financiare ce nu aveau la bază operațiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de proveniență a acestora. Cu privire la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.323 alin. 1 și 2 Cod penal, tribunalul a reținut că ar consta în aceea că împreună cu inculpații, și a inițiat asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale și financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere luarea măsurii arestării preventive.
În părarea a susțin ut că inculpatul a recunoscut fapta astfel încât lăsat în libertate, s-ar prezenta la instanța și nu ar influenta aflarea adevărului. Având în vedere dispozițiile legale, interne și internaționale, privind termenul rezonabil și întrucât beneficiază de prezumția de nevinovăție, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, revocând măsura arestării preventive să fie continuată judecata cauzei penale, cu inculpatul în stare de libertate. Recurentul învederează instanței faptul ca nu s-a sustras de la urmărirea penala sau cercetarea judecătoreasca.
De asemenea, se consideră a nu fi îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, inculpatul neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea prin care s-a menținut arestarea preventivă. Examinarea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege diferă în cazul mențineri măsurii preventive, față de cererea de punere în libertate sub control judiciar sau pe cauțiune (aceste din urma masuri fiind posibile in special după audierea inculpatului).
Din analiza dosarului de urmărire penala rezultă că recurentul din prezenta cauza este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și evaziune fiscală. Apărarea inculpatului în sensul că lăsat în libertate, s-ar prezenta la instanța și nu ar influenta aflarea adevărului nu se susține, având în vedere că la momentul menținerii arestării preventive, acesta nu a fost audiat de către instanța de fond.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat,fie daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun in continuare privarea de libertate, fie daca exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus de către Tribunalului București fiind prelungita ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, față inculpat, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală - În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit. f Cod procedură penală)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 Cod procedură penală), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 Cod procedură penală).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate, având în vedere că nu există declarații ale inculpatului sau ale martorilor, în faza cercetării judecătorești, care să susțină concluziile sale din recurs(contribuția minoră la comiterea faptei).
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
În aceste condiții, împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută,astfel încât, in consecința,Curtea va respinge recursul și menține arestarea preventiva a inculpatului.
Văzând și art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Conform art 385/15 pct 1 lit b Cpp
Respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii din 13.04.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - - - -
GREFIER
Red. -
Dact./22.05.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
