Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 1097/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.666/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, rejudecându-se cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, sens în care arată că inculpatul a manifestat o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite și, de asemenea, nu s-a sustras urmăririi penale. Totodată, susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului recurent ca fiind legală și temeinică, arătând că acesta este judecat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, între care înșelăciune și fals și a fost condamnat definitiv anterior pentru alte infracțiuni similare, în antecedentele sale penale existând două condamnări pentru infracțiuni de înșelăciune și trei condamnări pentru infracțiuni de fals, fiind dovedită astfel perseverența lui infracțională, împrejurare în raport cu care apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat în prezenta cauză.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită să se constate că, în prezent, se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, fiind astfel arestat și în altă cauză, motiv pentru care apreciază că menținerea stării sale de arest preventiv în prezenta cauză este nejustificată și fără obiect.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 26 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, în temeiul art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 17 octombrie 1969 în B, CNP -, arestat în baza nr.169/UP/11.09.2008 emis de Tribunalul București - Secția a I-a Penală) și a respins, ca neîntemeiată, cererea acestuia de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, reținând ca relevante în acest sens următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor audiați, cartea de identitate și contractul de vânzare-cumpărare falsificate, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/26.10.2008, procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare și înseși declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea acelor fapte.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit. din Codul d e procedură penală, ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, din modalitatea concretă și circumstanțele reale de comitere a acestora, din împrejurarea că securitatea relațiilor sociale a fost în mod vădit periclitată prin comiterea acelor infracțiuni, dar și din faptul că inculpatul este recidivist, suferind anterior mai multe condamnări.
În sfârșit, analizând măsura arestării preventive și din perspectiva dispozițiilor art.5 CEDO, Tribunalul a considerat că menținerea acesteia este în continuare justificată, pentru a nu se stânjeni administrarea probelor și buna desfășurare a procesului penal (citând în acest sens decizia pronunțată în cauzaTonasi vs. Franța).
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 07 aprilie 2009)inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 08 mai 2009.
În dezbaterile asupra recursului și în cuvântul personal, inculpatul recurent, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea, în ceea ce îl privește, a măsurii preventive, contestând numai îndeplinirea condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală, referitoare la existența unui pericol concret pentru ordinea publică, a învederat atitudinea procesuală sinceră pe care a manifestat-o pe parcursul procesului penal și împrejurarea că nu s-a sustras urmăririi penale și, de asemenea, a susținut că, în condițiile în care el este arestat și într-o altă cauză, în executarea unei pedepse definitive de 8 ani închisoare, menținerea stării sale de arest preventiv în cauza de față este nejustificată și lipsită de obiect.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra subzistenței temeiurilor de fapt și de drept ( art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului (la data de 11 septembrie 2008), precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia, cu caracter preventiv.
Astfel, inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de înșelăciune, uz de fals și fals în declarații, prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 și 5, art.291 și art.292 din Codul penal, toate cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.a și art.33 lit.a din Codul penal ( pedepsite cu închisoare de până la 20 de ani), fiind acuzat că, în perioada 01-10 septembrie 2008, folosind o carte de identitate și un contract de vânzare-cumpărare false și, de asemenea, declinându-și o identitate falsă a indus în eroare pe funcționarii Credit Europe Bank, extrăgând din contul unei alte persoane (martorul ) suma totală de 170.500 de euro, pe care și-a însușit-o în interes personal.
Probatoriul cauzei, inclusiv cel administrat nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, justifică presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptelor penale astfel reținute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată întocmit la data de 04 noiembrie 2008, fapte pe care, de altfel, și acesta le-a recunoscut în mod constant, chiar și cu ocazia audierii lui de către prima instanță (fila 40, dosar de fond) și pe care nu le-a contestat nici în prezentul recurs.
De asemenea, este justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere că, începând cu anul 2002, acesta a suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni similare cu cele care fac obiectul judecății în prezenta cauză (înșelăciune, fals în înscrisuri, uz de fals, fals în declarații și fals privind identitatea) și, deși a beneficiat de clemență, fie prin grațierea unor pedepse, fie prin liberarea sa condiționată din executarea altor pedepse, nu a ezitat ca, după punerea în libertate, să-și reia rapid acțiunile infracționale, aducătoare de importante venituri materiale ilicite, în condițiile în care el nu are ocupație și nici vreun loc de muncă din care să se întrețină în mod legal.
Toate aceste împrejurări justifică în mod obiectiv aprecierea că, aflat din nou în libertate, inculpatul prezintă un risc ridicat de a comite oricând alte asemenea fapte, ordinea de drept fiind astfel în mod serios amenințată.
În acest context, Curtea apreciază că circumstanțele favorabile invocate de inculpat (îndeosebi atitudinea procesuală sinceră) nu sunt de natură a determina reconsiderarea privării lui de libertate, acestea urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în privința sa.
Faptul că inculpatul execută în prezent și o pedeapsă definitivă privativă de libertate (8 ani închisoare), de la care s-a sustras mai multă vreme, fiind încarcerat doar ca urmare a depistării sale în urma cercetărilor efectuate în cauza de față, nu lipsește de temei sau de obiect măsura arestării preventive, astfel cum a susținut acesta, câtă vreme se mențin motivele care au determinat măsura respectivă și, în plus, există posibilitatea legală că, din executarea pedepsei anterior menționate, inculpatul să beneficieze de o formă anticipată de liberare.
În sfârșit, Curtea constată că durata arestării preventive a inculpatului (dispusă la data de 11 septembrie 2008) se încadrează în limitele unui termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească în primă instanță este la acest moment procesual deja finalizată, urmând a mai fi realizată doar atașarea la dosarul cauzei a hotărârilor anterioare de condamnare a inculpatului, pentru deplina lămurire a situației sale juridice.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu - desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia - fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 27.05.2009
- II.
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile
