Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 673
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate deinculpatii:, fiul lui si, nascut la 28.04.1958, fiul lui si, nascut la 23.11.1967, fiul lui G si, nĂscut la 16.01.1980 și, fiul lui si, născut la 13.03. deținuți in Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut in sedinta publica, se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, și G asistați de av. - apărător desemnat din și oficiu, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
fiind, inculpații recurenți precizează că mențin recursurile formulate, că sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu și că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in susținerea recursurilor formulate de inculpați.
Av. solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii de arest preventiv, având în vedere că din probatoriul administrat nu rezultă indicii temeinice de săvârșire a faptei care să justifice menținerea măsurii. Inculpatul a susținut în permanență că este nevinovat, iar măsura preventivă a depășit termenul rezonabil prevăzut de lege.
Avocat pentru inculpații și G solicita admiterea recursurilor formulate și revocarea măsurii arestării preventive luata față de aceștia. în libertate inculpații ar avea posibilitatea de a-și administra probe în apărare și nu există indicii că aceștia ar putea influența în vreun fel cursul cercetării judecătorești, mai ales că majoritatea probelor au fost administrate.Starea normală este cea de libertate, motiv pentru care în subsidiar, solicită admiterea recursurilor în sensul înlocuirii măsurii de arest preventiv cu una dintre măsurile preventive prev. de art. 145 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că instanța de fond in mod corect a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, constatând ca subzista temeiurile prevăzute de disp. art.143, 148 lit.f Cod procedura penala, temeiuri ce au fost analizate pe larg atât la arestare, prelungire cat si la menținerea arestării. Împrejurarea că a trecut o perioadă de timp de la luarea măsurii preventive, nu poate fi primită și nu este de natură să influențeze având in vedere complexitatea cauzei și numărul mare de părți vătămate. Solicita respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicita admiterea recursului și judecarea sa in stare de libertate pentru a avea posibilitatea să și administreze probe în apărare si in dovedirea nevinovăției. Arată că patru dintre coinculpații din prezenta cauză au fost puși în libertate și solicită, pentru egalitate de tratament, să beneficieze de același regim. Starea de arest durează de un an și trei luni și a fost în imposibilitate de propune proba cu martori deoarece nu cunoaște numele acestora.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, consideră că de la momentul arestării preventive au intervenit probe noi, care demonstrează nevinovăția sa. Solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru a avea posibilitatea să și administreze probe în apărare.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că se va prezenta la toate termenele de judecată. Solicită a se avea în vedere că are trei copii și că alți inculpați din prezenta cauză au fost puși în libertate.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, pentru egalitate de tratament cu ceilalți inculpați care sânt judecați în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza in pronunțare.
Ulterior deliberării:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 21 octombrie 2009, Tribunalul Vaslui, în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații, - și G, și în baza dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că subzistă în continuare condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, întrucât există probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, legea prevede pentru infracțiunile reținute în sarcina lor pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la inculpatul, tribunalul a reținut că este incident, în continuare, cazul prevăzut de lit. "d" a art. 148 Cod procedură penală având în vedere că, din fișa de cazier judiciar aflată la fila 113 din vol. IV al dosarului de instanță, rezultă că acesta este cercetat într-un alt dosar pentru comiterea unor fapte similare celor din cauza de față.
Cu privire la pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților - condiție a arestării preventive prevăzută de disp. art. 148 lit. "f" Cod procedură penală - prima instanță apreciat că acest pericol derivă din natura infracțiunilor cercetate, din multitudinea de acte materiale, din numărul mare de părți vătămate și cuantumul prejudiciului, din tactica minuțioasă in care a fost închegat grupul infracțional.
sau lezarea ordinii publice există și atunci când se primejduiește nu numai viața sau integritatea corporală, sănătatea unei persoane, ci și atunci când se pun in pericol drepturi ale acesteia, precum dreptul de proprietate, întrucât infracțiunea de înșelăciune este una îndreptată contra patrimoniului
De asemenea, pericolul social potențial se apreciază în raport de natura faptelor presupus a fi săvârșite de către acești inculpați, caracterul continuat al faptelor, perioada mare de timp în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților este de actualitate și la acest moment procesual, fiind relevat de gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea în care se reține că ar fi acționat, importanța valorilor sociale ocrotite de lege, impactul negativ pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpaților - este vorba despre sentimentul de insecuritate socială cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii în sensul respectului față de aceasta, pe de o parte, și al fermității aplicării ei, pe de altă parte.
În considerarea celor arătate nu se poate aprecia că măsura arestării preventive a depășit termenul rezonabil sau că impactul social negativ al faptelor presupus a fi comise de către cei cinci inculpați s-ar fi atenuat odată cu timpul scurs de la arestarea inculpaților. Instanța are în vedere în acest sens și faptul că prezenta cauză are un grad ridicat de complexitate - tocmai în raport de natura faptelor reținute în sarcina inculpaților, de numărul inculpaților și al părților civile, de necesitatea de a lămuri cauza sub toate aspectele de fapt și de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă pe care le consideră necesare - și apreciază că nu au existat perioade de stagnare a cercetării judecătorești.
Cu privire la apărările inculpaților în sensul că prin judecarea lor în stare de arest preventiv nu au posibilitatea de a se apăra sau de a-și propune probe, tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este o restrângere a libertății persoanei recunoscută de în scopul bunei desfășurări a procesului penal, subsumată însă respectării riguroase a garanțiilor procesuale recunoscute persoanei acuzate. Luarea unei astfel de măsuri față de o persoană nu este echivalentă cu încălcarea prezumției de nevinovăție, persoana arestată având aceleași drepturi procesuale ca și o persoană cercetată în stare de libertate, nefiindu-i încălcat în nici un fel dreptul la apărare, având posibilitatea de a-și administra probe în dovedirea nevinovăției chiar dacă se află în stare de arest preventiv. În jurisprudența Curții (, 28 octombrie 1994, Murray c- ), se apreciază că faptele ce au dat naștere la bănuielile în legătură cu săvârșirea unei fapte incriminate de normele interne nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație. De altfel, inculpații au invocat permanent imposibilitatea lor de a se apăra în stare de arest preventiv însă, pentru motivele mai sus arătate, instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpaților urmează a se face, desigur, numai în urma efectuării cercetării judecătorești, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, dar și în faza cercetării judecătorești (audierea unor martori din lucrări) pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații, - și
Problemele familiale invocate în apărare de inculpați sau cele de sănătate invocate de inculpatul G nu pot conduce la punerea în libertate a acestora. În ipoteza în care s-ar constata, pe baza actelor medicale, că inculpatul G suferă de o boală ce nu poate fi tratată în rețeaua, acesta are posibilitatea de a se adresa administrației locului de detenție pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 139 ind. 1 Cod procedură penală.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului solid al indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală sau că lăsarea în libertate a inculpaților, - și G nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică și apreciind că în interesul bunei desfășurări a procesului penal este necesară în continuare privarea de libertate a susnumiților, tribunalul a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpații, - și G, măsură pe care menținut-o și care va fi verificată, sub aspectul legalității și al temeiniciei, în termenul prevăzut de disp. art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală. Pentru aceleași motive au fost respinse cererile formulate de acești inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În termen legal încheierea primei instanțe a fost recurată de inculpații, - și G și criticată ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursurile declarate, inculpații au invocat faptul că nu există indicii temeinice sau probe care să demonstreze că au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
Au susținut că punerea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar scopul instituit de art. 136 Cod procedură penală poate fi atins și prin aplicarea unei măsuri preventive mai blânde, având astfel posibilitatea de a-și propune probe și pregăti apărările în cauză.
Recurenții - și G au invocat și circumstanțe de natură personală - copii minori în întreținere, vârsta și starea de sănătate precară - solicitând și în raport de aceste elemente cercetarea în stare de libertate.
Curtea, verificând încheierii recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6/IP/2008 întocmit de - Biroul Teritorial Vasluis -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
-,pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, spălare de bani și înșelăciune prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal.
-,pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, instigare la înșelăciune și spălare de bani prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal.
--,pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune și spălare de bani prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. "a" Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal.
-G,pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune, spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002 și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 33 lit. "a" Cod penal și art. 37 lit. "a" Cod penal; reținându-se în fapt, că ar fi constituit o grupare infracțională organizată, bine structurată care se ocupă de preluarea unor societăți comerciale folosite ulterior pentru inducerea în eroare a părților vătămate, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, folosind identități false cu ocazia încheierii de contracte de vânzare-cumpărare sau cu prilejul executării acestora și prin emiterea de file cec, știind că pentru valorificarea lor nu există acoperirea necesară, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, pricinuindu-se astfel pagube cu consecințe deosebit de grave părților vătămate, obținerea de bunuri sau sume de bani rezultate din valorificarea bunurilor ca urmare a comiterii de infracțiuni.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților conform art. 3002Cod procedură penală, Tribunalul Vasluia apreciat corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora.
În cadrul acestei verificări instanța nu analizează vinovăția celor arestați, ci, doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis faptele prevăzute de legea penală ce fac obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Arestarea preventivă a inculpaților, -, G, a fost dispusă de Tribunalul Vaslui prin încheierea nr. 31 din 14 august 2008, reținându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală pentru inculpații, -, G, iar pentru inculpatul s-au reținut dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. "d" și "f" Cod procedură penală.
Cu prilejul analizei menținerii stării de arest preventiv, instanța nu poate proceda la o argumentație în concret a temeiniciei și legalității fiecăreia dintre probele administrate în această cauză, însă, probatoriul administrat până la acest moment oferă indicii temeinice în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală.
În același timp, în cauză se mențin cazurile de arestare preventivă a inculpaților - art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, respectiv art. 148 lit. "d și f" Cod procedură penală pentru inculpatul, fiind întrunite cerințele prevăzute de textele invocate.
Lăsarea în libertate a inculpaților, -, G și continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din analiza tuturor datelor oferite de probele administrate în cauzănatura și importanța valorilor lezate prin presupusa comitere a faptelor, circumstanțele în care se reține că ar fi acționat inculpații, numărul mare al părților vătămate, valoarea prejudiciului și tulburarea socială cauzată prin săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, fiind necesară apărarea ordinii publice.
Cu privire la justificarea măsurii arestării preventive pe motivul necesității protejării ordinii publice, a admis că anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, dată fiind gravitatea deosebită a unor fapte și reacția particulară a opiniei publice în anumite situații".
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și nu poate fi prelungită dincolo de limitele rezonabile, însă jurisprudența constantă a aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
În speță, inculpații sunt cercetați sub aspectul comiterii unor infracțiuni deosebit de grave ce aduc atingere relațiilor sociale referitoare la securitatea raporturilor juridice comerciale și la încrederea în partenerii economici și metodele și mijloacele de plată folosite de aceștia, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar induce percepția periculoasă pentru statul de drept că autoritățile judiciare sunt lipsite de reacții în fața unor fapte prin care s-a atentat asupra valorilor de natură patrimonială ocrotite de legea penală.
În raport de cele menționate mai sus, se constată că în condițiile speței interesul public impune măsura privării de libertate pentru a se asigura protecția împotriva comiterii unor astfel de fapte, în scopul prevenirii unor alte acte asemănătoare și a descurajării persoanelor tentate să abordeze conduite similare celor prefigurate în speță.
De asemenea, pentru inculpatul s-a reținut corect că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. "d" Cod procedură penală, având în vedere că acesta este trimis în judecată într-o altă cauză pentru comiterea unor fapte similare.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile de arestare preventivă nu au dispărut și nici nu s-au modificat, ci sunt actuale, menținerea arestării preventive a inculpaților fiind justificată atât de faptul că temeiurile inițiale sunt operante, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Apărările inculpaților-recurenți privind nevinovăția exced cadrului procesul - împrejurarea că inculpații susțin că sunt nevinovați de comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați reprezintă, o prezumție legală, respectată de autorități care subzistă până la momentul unei hotărâri judecătorești definitive, iar, prin menținerea arestării preventive nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prev. de art. 148 și urm. Cod procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a procesului penal.
În ce privește circumstanțele personale invocate de recurenți, instanța constată că acestea nu pot fi privite izolat, ci în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării și subzistenței măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate anterior și justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Ca urmare,legalitatea și temeinicia încheierii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, - și G împotriva încheierii de ședință din 21 octombrie 2009 Tribunalului Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații-recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, - și -. G împotriva Încheierii penale din 21.10.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
06.11.2009
2 ex.
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Mihaela Chirilă, Gabriela Scripcariu
