Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 681/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4208/2/2009
1084/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 681
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul- inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegație de substituire depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-, considerând Încheierea Tribunalului București ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, neexistând probe sau indicii că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Să se aibă în vedere că declarațiile inculpatului au fost constante, având o atitudine sinceră.
Să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care avea un loc de muncă, are un copil minor, fiind singurul întreținător al familiei.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea recursului, și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, considerând soluția Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu s-au schimbat, iar instanța în mod corect a făcut aplicarea art. 3001alin. 1 și 3 Cod procedură penală, având în vedere probele aflate la dosarul cauzei, încadrarea juridică dată faptei, din aceste elemente rezultând pericolul concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3001Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, măsură ce a fost menținută.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsat în libertate nu va împieta desfășurarea procesului penal, solicitând să se aibă în vedere că avea un loc de muncă, are un minor în întreținere și este singurul întreținător al familiei.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin.1 teza 10 și alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art.37 lit. a Cod penal și deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. și ped. de art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cp.
În fapt, s-a reținut că, la data de 31.03.2009, a vândut martorului denunțător 3 (trei) doze tip bilă, cu masa de 0,30 grame de heroină și cafeină, pentru suma de 150 lei; la data de 29.03.2009, a vândut martorului o doză de heroină, tip bilă, pentru suma de 50 lei, iar la data de 31.03.2009, a deținut 4,32 grame de heroină cu cafeină, o seringă conținând 70 unități lichid, în care s-a pus în evidență heroină cu cafeină, 144 comprimate care conțin, ca substanță activă, de și un comprimat de, toate acestea în vederea consumului propriu, fără drept.
Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri, avute în vedere la data de 1 aprilie 2009, când față de inculpat a fost luată cea mai gravă măsură preventivă - subzistă și în prezent, astfel cum corect a apreciat și instanța de fond.
Astfel, îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei este neîndoielnică, iar pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat, în principal, de natura și gravitatea faptei, precum și datele personale ale inculpatului (fără ocupație și loc de muncă), care lăsat în libertate, ar putea relua activitatea infracțională, pentru a obține venituri necesare traiului de zi cu zi, creând, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
În plus, în condițiile în care există indicii temeinice că recurentul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și având în vedere împrejurarea că fenomenul infracțional, în general, și faptele de genul celor pentru care este cercetat recurentul-inculpat, în special, cunosc o creștere îngrijorătoare, apărările invocate de inculpat nu pot fi primite.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță, corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicația dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 28.04.2009 a Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica
