Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 686/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 686/R/2008
Ședința publică din 19 noiembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 04.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și traducătorul de limba rusă, d-na, cu autorizație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care traducătorul de limba rusă a depus jurământul conform art.128 alin.1,3 rap. la art.85 alin.1 pr.pen.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Solicită să i se comunice hotărârea prin care se va da soluția în cauză, în formă scrisă.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În speță, starea de arest s-a transformat în pedeapsă, aspect care încalcă dispozițiile comunitare și naționale în materia arestului preventiv. Inculpatul este arestat de circa 4 ani de zile, din 25.12.2004 în condițiile în care nu există suficiente indicii temeinice la dosar că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat și nu există nici indicii că judecarea acestuia în stare de libertate ar prezenta riscul săvârșirii de alte fapte penale de către inculpat. Jurisprudența CEDO conchide spre ideea arestării preventive într-un termen rezonabil, însă în speță există o flagrantă disproporționalitate între durata arestării preventive a inculpatului și jurisprudența CEDO. Având în vedere că s-a luat de cele mai multe ori măsura arestului preventiv și s-a menținut în continuare, fără ca inculpatul să fie asistat de un traducător autorizat, apreciază că acest lucru nu-i poate fi imputat inculpatului și că de fapt, s-a menținut arestul preventiv într-un mod ilegal, în condițiile în care prima încheiere, care s-a dat fără asistarea inculpatului de către un traducător autorizat, a fost lovită de nulitate absolută. La această dată nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului și nici nu există alte indicii sau temeiuri noi, care să justifice judecarea lui în stare de arest preventiv. Având în vedere că la această dată este reglementată și în legislația națională extrădarea, acest aspect este un argument în plus că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect, s-a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare. Raportat la probele administrate până în acest moment procesual, din care rezultă că sunt îndeplinite prevederile art.143 pr.pen. și în continuare, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceasta raportat la gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care este cercetat și consideră că termenul rezonabil impus de jurisprudența CEDO nu a fost depășit. Solicită a se avea în vedere că durata procesului penal a fost prelungită și de atitudinea celor doi inculpați, care în mod repetat au formulat excepții de neconstituționalitate sau au solicitat recuzarea instanței, cereri care au dus la amânarea cauzei și care în final au fost respinse ca nefondate. În ceea ce privește termenul rezonabil al detenției preventive, trebuie avută în vedere nu doar gravitatea faptei, ci și pericolul ca prin lăsarea inculpatului în libertate, să comită alte infracțiuni. In speță, inculpatul nu are domiciliul în România, fiind cetățean, a fost prins după o perioadă îndelungată de la comiterea infracțiunii, când intra în țară, având asupra lor alte arme și unelte, probabil pentru comiterea de noi infracțiuni. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că prelungirea măsurii arestului preventiv a oricărui inculpat trebuie să fie determinată de alte aspecte, decât că inculpații au ridicat excepții de neconstituționalitate. Aceștia și-au exercitat drepturile procesuale, iar ridicarea excepțiilor nu poate justifica prelungirea arestului preventiv.
Reprezentanta Parchetului în replică, arată că este vorba de prelungirea procesului penal și nu a arestului preventiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, pe motiv că s-a emis mandatul de arestare fără traducător autorizat, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, solicită a se reține că se află în stare de arest preventiv din 2004, fiind depășit termenul rezonabil la care face referire Convenția. Curtea de APEL CLUJ, într-o cauză similară, a dispus punerea în libertate a inculpatului. Arată că are domiciliul stabil în C N, astfel că nu este reală susținerea reprezentantei Parchetului că nu ar avea domiciliul in România. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură prevăzută de lege.
CURTEA
Prin încheierea penală din 4 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților ( fiul lui și, născut la data de 22.08.1967 în Sadova - Republica M) și (fiul lui și, născut la data de 11.11.1974 în Chișinău - Republica M) ambii deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă și în prezent, și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
S-a reținut în primul rând, că în cauză există indicii temeinice că inculpații și au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, respectiv că în noaptea de 30 decembrie 2000, în jurul orelor 4,30, aceștia s-au deplasat la casa de schimb valutar "Prima " situată pe--4 din municipiul C-N, unde inculpatul a tras două focuri de armă asupra părții vătămate, casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care au pătruns în interior și au sustras din seif diferite sume de bani în lei și în valută.
cestei stări de fapt sunt relevate de probatoriul administrat până în prezent: procesul-verbal de cercetare la fața locului; raportul de expertiză balistică și suplimentul la acest raport; declarațiile părții vătămate, precum și recunoașterea de către aceasta a inculpatului de pe planșele foto, respectiv recunoașterea vocii inculpatului de pe caseta audio; procesul-verbal de recunoaștere din grup, recunoaștere efectuată de către partea vătămată asupra inculpatului; declarațiile martorilor, -, -, și -; raportul de expertiză criminalistică - poligraf al martorului; procesele-verbale de confruntare dintre martorul și cei doi inculpați; raportul de expertiză medico-legală privind leziunile cauzate părții vătămate, data producerii acestora și punerea în primejdie a vieții victimei; adresele efectuate și procesele-verbale cuprinzând activitățile desfășurate pentru verificarea apărărilor inculpaților.
În al doilea rând, instanța a reținut că inculpații sunt acuzați că au comis două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică. Referitor la probele din care rezultă acest pericol, s-a făcut referire la gravitatea deosebită a faptelor imputate (îndreptate, în mod premeditat, atât împotriva vieții cât și împotriva patrimoniului persoanei), din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpații venind din Republica M în municipiul C-N, înarmați cu un, în scopul de a săvârși jaful la casa de schimb valutar), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unor persoane care au comis astfel de infracțiuni, ce au ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ (prin trecerea timpului nestingându-se rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea acestor fapte), ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului, în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
Susținerile inculpaților, conform cărora încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de aceștia, ar fi lovită de nulitate absolută, întrucât cei doi inculpați, cetățeni moldoveni, nu au fost asistați de un interpret pentru limba rusă -au fost găsite neîntemeiate de către instanță întrucât, pe de o parte: în considerentele deciziei penale nr.2045/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, nu se arată care sunt actele procedurale și procesuale lovite de nulitate absolută, precizându-se doar la modul general că au fost încălcate în cauză dispozițiile art.128 pr.pen. art.64 alin.2 pr.pen. precum și cele ale art.322-325.pr.pen. și Iăsând practic în sarcina instanței de fond, să stabilească care acte sunt lovite de nulitate absolută, în funcție de atingerea adusă dreptului la apărare al inculpaților în fiecare caz în parte (dreptul de a fi asistat de un interpret fiind de natură să garanteze exercitarea dreptului la apărare). Că este așa o dovedește fără putință de tăgadă împrejurarea că instanța supremă nu a indicat, astfel cum era obligată potrivit dispozițiilor art.385 alin.3 pr.pen. care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul și, mai ales, faptul că dispunând rejudecarea, a menținut starea de arest a inculpaților, ceea ce înseamnă implicit, că a constatat atât legalitatea măsurii preventive cât și faptul că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea lor de libertate, conform prevederilor art.160/b alin.3 pr.pen. Este de la sine înțeles că, în situația în care instanța supremă ar fi constatat nulitatea absolută a încheierii de arestare, pe motivul neasistării inculpaților de către un interpret pentru limba rusă, ar fi dispus punerea de îndată în libertate a inculpați lor, ceea ce însă nu s-a întâmplat, instanța supremă constatând în repetate rânduri legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, pe care a menținut-o de fiecare.
Pe de altă parte, este adevărat că inculpații nu au fost asistați de un interpret, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, dar acest lucru s-a făcut în condițiile în care inculpații nu au solicitat să fie asistați de interpret pentru limba rusă, exprimându-se în fața instanței în limba română și dând declarații în limba română cu privire la acuzațiile care li s-au adus, lucru care este până la urmă perfect normal și plauzibil, având în vedere că inculpații sunt cetățeni moldoveni, de naționalitate moldovenească (și nu rusă), având ca limbă maternă limba moldovenească, care este o doar o denumire alternativă pentru limba română, fiind practic identică cu aceasta.
Instanța a concluzionat deci, că inculpații au înțeles foarte bine natura procedurilor desfășurate de organele judiciare împotriva lor, au avut în mod real posibilitatea de a lua cunoștință de acuzațiile care li se aduc și a răspunde la acestea, cu atât mai mult cu cât au fost asistați de către un apărător desemnat din oficiu (care nici el nu a reclamat necesitatea asistării inculpaților de un interpret pentru limba rusă), neputându-se astfel pune problema încălcării dreptului la apărare al acestora (mai cu seamă că, din momentul în care inculpații au solicitat să fie asistați de un interpret de limba rusă, pentru o mai bună înțelegere a unor termeni și expresii juridice, li s-a asigurat acest drept de către organele judiciare, inculpații beneficiind de traducere simultană în limba rusă și de traducerea corespunzătoare a actelor de la dosar începând cu data de 6 ianuarie 2005 și până în prezent).
Referitor la împrejurarea că inculpații sunt arestați în cauză de la data de 25.12.2004, s-a arătat de către instanță că, la prelungirea duratei procesului penal au contribuit și inculpații prin atitudinea obstrucționistă avută pe tot parcursul procesului, concretizată în exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, respectiv formularea repetată a unor cereri de recuzare și excepții de neconstituționalitate, toate respinse ca neîntemeiate. Totodată, trebuie avut în vedere că, potrivit jurisprudenței CEDO, la aprecierea caracterului rezonabil a duratei arestării preventive, se iau în considerare, în afară de gravitatea infracțiunilor comise și existența unor indicii serioase cu privire la vinovăția inculpaților, și alte criterii cum ar fi: pericolul ca inculpații să se sustragă procedurilor sau riscul de a săvârși noi infracțiuni, aceste două criterii, fiind evident incidente în speță și justificând cercetarea inculpaților în continuare în stare de arest preventiv, raportat la natura infracțiunilor de care sunt acuzați, faptul că sunt cetățeni moldoveni, fără domiciliu sau reședință în România, precum și dificultatea și circumstanțele prinderii acestora de către organele de urmărire penală - la aproape patru ani de la comiterea faptelor, respectiv la data de 25.12.2004, în vama de la frontiera cu Republica M, având asupra lor unelte și instrumente, care relevă faptul că au intrat în România pregătiți pentru comiterea unor noi fapte prevăzute de legea penală.
Împotriva încheierii mai sus arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a solicitat casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Motivele recursului au fost identice cu apărările inculpatului din fața instanței de fond, respectiv nulitatea încheierii prin care s-a dispus arestarea sa preventivă, deoarece nu a fost asistat de un traducător autorizat, așa cum a confirmat și ÎCCJ, precum și depășirea termenului rezonabil a unei detenții preventive, în accepțiunea jurisprudenței CEDO. De asemenea, au fost invocate cu titlu de precedent, hotărâri ale instanței sau ale altor instanțe ( Curtea de APEL CLUJ, Curtea de Apel București, Tribunalul București ), prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă, în cauze similare.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursul în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente.
În mod corect constatat instanța de fond că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive inculpatului subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.
Aceasta, deoarece, din lucrările dosarului, respectiv probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, precum și în faza de judecată, rezultă că există în continuare indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. ale comiterii faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - tentativă la omor deosebit de grav prev. de art.20 pen. rap. la art.174,176 lit.d pen. și tâlhărie prev. de art. 211 alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și b pen. constând în aceea că în noaptea de 30.12.2000, în jurul orelor 4,30 inculpatul recurent împreună cu coinculpatul, s-au deplasat la casa de schimb valutar "Prima " situată pe--4 din C N, unde inculpatul a tras două focuri de armă asupra părții vătămate casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care au pătruns în incinta casei de schimb și dintr-un seif au sustras diferite sume de bani în lei și valută. acestei stări de fapt rezultă din mijloacele de probă indicate de prima instanță și aflate la dosarul cauzei.
Totodată, în mod întemeiat, instanța fondului a constatat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. de art.148 lit. f pr.pen. respectiv, faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce derivă din gravitatea deosebită a faptelor, din modalitatea de comitere a acestora, împrejurările în care acestea au fost comise (inculpații venind din Republica M în CNî narmați cu un în scopul de a săvârși jaful de la casa de schimb valutar) precum și din rezonanța socială negativă produsă în rândul comunității, de presupusa săvârșire a unor astfel de fapte grave.
Apărările inculpatului relativ la sancțiunea nulității absolute a încheierii de arestare și, implicit, a actelor procedurale ulterioare, precum și cu privire la depășirea termenului rezonabil a unei detenții preventive - în mod corect au fost înlăturate de prima instanță, cu o motivare pertinentă, detaliat și bine argumentată, pe care instanța de recurs și-o însușește, neconsiderând necesar a fi reiterată.
Așa fiind, pentru că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.139 alin.1 pr.pen. nu se poate dispune înlocuirea măsurii preventive a arestării cu o altă măsură preventivă, așa cum a solicitat inculpatul.
Soluțiile invocate de inculpat cu titlu de precedent în cauze similare, sunt irelevante în cauză, instanța fondului fiind cea care apreciază, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( care implică analiza mai multor factori) și de îndeplinirea condițiilor legale, când se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă sau când se impune revocarea acesteia.
Față de toate aceste considerente, recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, sumă care se va plăti din.
În baza art.189 și 190.pr.pen. art.7 din Legea nr.178/1997 și art.1 din Ordinul Ministerului Justiției nr.1341/2005 se va stabili în favoarea interpretului autorizat de limbă rusă sumele de 120 lei - onorariu pentru traducere simultană în regim de urgență din /în limba română/limba rusă - 2 ore și, respectiv 65,25 lei - onorariu pentru traducere în regim de urgență din limba rusă în limba română a 3 ( trei ) pagini format A4, redactat la 2 rânduri, sume ce se vor plăti din.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E I D
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.11.1974 în Chișinău - Republica M, deținut preventiv în Penitenciarul Gherla, împotriva Încheierii penale din 4 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorar pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va plăti din.
În baza art.189, 190.pr.pen. art.7 din Legea 178/1997 și art.1 din Ordinul Ministerului Justiției nr.1341/2005 stabilește sumele de 120 lei - onorariu pentru traducere simultană, în regim de urgență (2 ore) și respectiv 65,25 lei - onorariu pentru traducere în regim de urgență din limba rusă în limba română a trei pagini format A4, redactat la 2 rânduri - în favoarea interpretului autorizat, sume ce se vor plăti din.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. A/
4 ex./24.11.2008
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
