Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1050/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 698
Ședința publică de la 11 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpațiși, ambii în stare de arest și asistați de apărător din oficiu,avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpațiarată că recursul vizează încheierea de ședință din data de 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive. Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și pe fond, judecarea inculpaților în stare de libertate, arătând că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi, care să justifice menținerea recurenților în stare de arest. De asemenea, solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a recurenților pe parcursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, precum și faptul că nu există probe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații dacă ar fi lăsați în libertate.
Concluzionând, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond, punerea în libertate a recurenților.
Reprezentantul parchetuluiconsideră că în mod corect Tribunalul Bucureștia menținut măsura arestării preventive în ceea ce-i privește pe inculpați,făcând o justă aprecierea a materialului probator aflat la dosar și în baza acestuia a apreciat, în consecință, că sunt realizate cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv art. 143 și art. 68/1 Cod procedură penală. Solicită a fi avute în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea de săvârșire, probele aflate la dosar.
Concluzionând, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea încheierii recurate pe care o apreciază legală și temeinică.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că este nevinovat și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurenta inculpatăavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că este nevinovată și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 23.03.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. și art. 160 C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpațilorși.
S-au respins ca neîntemeiate cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal(și a dispozițiilor art. 37 lit. a, b pentru Cod Penal inculpatul ), iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată,în acest sens fiind procesele-verbale de sesizare din oficiu și de investigații, declarațiile martorilor din acte, declarațiile martorului denunțător, declarațiile inculpaților și alte acte de urmărire penală.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală fără a se mai face referire, în mod special, la condiția privind împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4ani, în pronunțarea soluției tribunalul a avut în vedere cea de-a doua condiție impusă de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv prezența în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților.
Astfel, în aprecierea acestei condiții, tribunalul a luat în considerare gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, raportat la natura și gravitatea acestora, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor. De asemenea, la reținerea pericolului social pentru ordinea publică, tribunalul a avut în vedere și rezonanța negativă pe care o are săvârșirea faptelor de acest gen asupra mediului social, securitatea societății civile fiind periclitată în mod evident.
S-a considerat, de asemenea că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste motive, tribunalul a apreciat că cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de cei doi inculpați sunt neîntemeiate, impunându-se menținerea stării de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal,inculpații și,care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, arătând, în esență, că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
Astfel, recurenții au susținut că sunt nevinovați, iar din probele administrate până la acest moment nu rezultă că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. existând indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că, la data de 26.03.2008, cei doi inculpați au vândut martorului denunțător 4 doze de heroină în schimbul sumei de 200 lei, au deținut 27 de comprimate de sintalgon destinate consumului lor propriu și, cu știință, au pus la dispoziție locuința din B,-, sector 2 numiților și în vederea consumului ilicit de droguri. Totodată, inculpata a deținut alte 8 doze de heroină destinate comercializării, dar și consumului său și al coinculpatului.
Curtea apreciază că probatoriul administrat până la acest moment, inclusiv în primul ciclu procesual, justifică în continuare, în mod rezonabil, presupunerea că ambii inculpați au săvârșit fapte ce intră sub incidența legii penale, contribuția concretă a fiecărui recurent inculpat la consumarea acestora urmând a fi stabilită prin hotărârea ce va fi pronunțată asupra fondului cauzei.
Susținerile inculpaților sub aspectul nevinovăției lor sunt nerelevante în actuala procedură, în care instanța nu are abilitarea de a statua asupra acestui aspect, ci doar de a verifica dacă datele cauzei pot forma unui observator independent și imparțial presupunerea temeinică că inculpații au comis fapte penale. Or, declarațiile denunțătorului și ale martorilor audiați în cauză, procesele verbale întocmite de către organele de poliție, rapoartele de constatare tehnico-științifică și chiar declarațiile succesive și coroborate ale celor doi recurenți evidențiază suficiente indicii în sensul dispozițiilor art. 681.C.P.P. critica inculpaților fiind neîntemeiată.
Pe de altă parte, Curtea constată sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor ce fac obiectul judecății, împrejurările concrete în care se presupune că inculpații au vândut sau deținut droguri de mare risc și au pus la dispoziție locuința lor în scopul consumării unor astfel de substanțe, amploarea acestui fenomen infracțional și consecințele sale pregnant negative asupra sănătații publice, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, care evidențiază perseverența lor în comiterea unor fapte de același gen și capacitatea redusă de rezistență la tentația obținerii facile a unor venituri ilicite.
Astfel, ambii recurenți-inculpați au fost condamnați anterior pentru infracțiuni de trafic de droguri ( și pentru infracțiuni de furt) și nu au ocupație stabilă care să le asigure obținerea licită a mijloacelor de trai, justificându-se astfel aprecierea că principala sursă de venit o constituie săvârșirea unor fapte penale.
acestor elemente de fapt se constituie în probe că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și relevă caracterul justificat și necesar al menținerii stării de arest preventiv în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Totodată, Curtea apreciază că cele aproximativ 14 luni de detenție preventivă nu sunt de natură a aduce atingere, la acest moment, rezonabilității ce trebuie să caracterizeze durata unei atare măsuri, având în vedere natura și complexitatea cauzei, dar și comportamentul autorităților judiciare, în activitatea cărora nu se constată întârzieri nejustificate.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive este justificată de motive pertinente și suficiente, iar o altă măsură restrictivă de libertate nu are aptitudinea de a asigura realizarea scopului său legal.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 23.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurent-inculpat la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 100 lei, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 23.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpat - onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red. /26.05.2009
Dact. 2 ex./27.05.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Niculina Alexandru, Nicoleta Grigorescu
