Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1061/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 699
Ședința publică de la 11 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu,avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul inculpatdepune la dosar certificatul de naștere al minorei - în xerocopie.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul vizează încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi, care să justifice menținerea recurentului în stare de arest. De asemenea, solicită a se avea în vedere că acesta nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele comise și are un copil minor în întreținere. Mai arată că nu există probe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond, punerea în libertate a recurentului.
Reprezentantul parchetuluiconsideră că în mod corect Tribunalul Teleormana menținut măsura arestării preventive a inculpatului,având în vedere concursul de infracțiuni, probele de la dosar și pedepsele prevăzute de textul incriminator pentru fiecare faptă reținută în sa și a apreciat că sunt realizate condițiile cumulative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, art. 143 și respectiv art. 68/1 Cod procedură penală.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate pe care o apreciază legală și temeinică.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că are în întreținere un copil minor.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 21.04.2009 în baza art.300/2 corob.cu art.160/b pr. pen. Tribunalul Teleormana constata legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art.174 cod penal, art. 192 alin.2 cod penal și art.181 cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit.a cod penal constând în aceea că în data de 09.07.2008, fiind sub influența băuturilor alcoolice împreună cu tatăl său, au exercitat acte de violență asupra părților vătămate și și au pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate, pe care l-au lovit cu pumnii și picioarele.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art.143, 149/1 și 148 lit.f pr. pen și a apreciat că subszistă temeiurile de fapt și de drept ale arestării inițiale. Față de modalitatea de comitere a faptelor și de gravitatea acestora, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o ca nelegală și netemeinică. În motivarea recursului inculpatul a susținut că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi, care să justifice menținerea sa în stare de arest. A mai arătat inculpatul că are o stare de sănătate precară, a recunoscut și regretat faptele comise și are un copil minor în întreținere și că nu există probe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpat dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3002cu ref. la art. 160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, temeiurile care au determinat arestarea inițială menținându-se și impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului nr.18/UP/18 iulie 2008 emis de Tribunalul Teleorman pentru săvârșirea în concurs real a trei infracțiuni: tentativă de omor, vătămare corporală și violare de domiciliu, prevăzute de art. 20 rap. la art.174, art. 181 și art.192 alin.2 cod penal.
În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 9 iulie 2008, fiind sub influența băuturilor alcoolice, împreună cu tatăl său, inculpatul a exercitat acte de violență cu pumnii, picioarele și corpuri dure (ciomag, arac, piatră) asupra victimelor (în vârstă de 78 de ani), (69 de ani) și (62 de ani).
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr.192/P/din 23 octombrie 2008 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor susmenționate.
Curtea constată că probele administrate în cauză până la acest moment procesual confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, relevante fiind declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște săvârșirea faptelor, expertizele medico-legale, fiind îndeplinite cerințele art. 143. pr. pen.
De asemenea, în cauză este incident și cazul prev de art. 148 lit.f C.P.P. pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul fiind mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul ca trăsătură esențială a infracțiunii, nu se poate face abstracție de natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, de împrejurările și modalitatea în care se reține că a acționat, acesta neezitând să exercite violențe asupra unor persoane în vârstă, lipsite de apărare, producându-le leziuni grave, aspect ce pune în evidență potențialul violent al inculpatului și lipsa respectului față de valorile sociale apărate de lege.
Fapte de natura celor de care este acuzat inculpatul - atentarea cu mare ușurință la integritatea corporală și chiar la viața unei persoane provoacă o stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, ceea ce justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului constituie un pericol pentru ordinea publică.
În privința circumstanțelor personale favorabile invocate de inculpat (lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră,), Curtea constată că acestea au fost cunoscute la momentul luării măsurii arestării preventive și nu pot fi evaluate, decât în contextul gravității concrete a faptelor și a scopului urmărit prin luarea unei astfel de măsuri, după cum prevăd disp. art. 136 alin.8 pr. pen.
Or, în speță, faptele inculpatului - îndreptate împotriva vieții, integrității corporale și sănătății persoanei - prezintă, în concret, o gravitate sporită și au puternică rezonanță negativă în rândul opiniei publice, reclamând o reacție fermă din partea organelor judiciare.
Pentru aceste considerente, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, menținerea măsurii arestării preventive fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Conform art. 192 alin.2 pr. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care se va include și plata onorariului apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex/2.06.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Niculina Alexandru, Nicoleta Grigorescu
