Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTOR 2: Chirilă Mihaela
JUDECĂTOR 3: Dublea Aurel
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Sedinta publica din data de 06.02.2008
DECIZIA PENALĂ Nr. 70
La ordine soluționarea recursului penal, având ca obiect "menținere de arestare preventiva", promovat de catre inculpatul, fiul lui și, nascut la 26.01.1956, deținut în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii penale din data de 30.01.2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in ședință publica, se prezinta inculpatul recurent, aflat în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat, inculpatul precizează că își menține recursul promovat.
Avocat depune la dosar un memoriu al inculpatului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului promovat de inculpatul.
-., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În cauză nu existe probe suficiente care să conducă instanța la concluzia că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt reținută în sarcina sa.
În concluzie, av. solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, faptele inculpatului, cercetat nu numai pentru săvârșirea infracțiunii de furt, dar și pentru faptele prev. la art.180 alin. 1, art.193, art.217 alin. 1, art.321 alin. 2 și art. 192 alin. 1 Cod penale, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, au fost demonstrate, în cauză sunt îndeplinite în continuare, cumulativ disp. art. 136,143 și 148 lit. e Cod proc. penală, și solicită respingerea recursului promovat de inculpat, ca nefondat.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANTA DE JUDECATA
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Vaslui prin încheierea penală din 30.01.2008 verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului, urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând din oficiu, în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive ce a fost luată față de inculpatul, instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală subzistă, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a sus-numitului. Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală ce i se rețin în sarcină, pentru care sunt prevăzute pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura infracțiunilor, gravitatea acestora, numărul mare de părți vătămate, dar și perseverența infracțională manifestată de către inculpat, acesta mai fiind sancționat pentru comiterea unor fapte similare celor din prezenta cauză. Față de acestea, tribunalul apreciază că judecarea în stare de libertate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate în comunitatea din care inculpatul face parte și de neîncredere în aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate împotriva persoanelor asupra cărora planează bănuiala săvârșirii unor fapte de natură penală. Pentru aceste motive urmează a se menține ca legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă în cauză, măsură ce va fi verificată sub aspectul legalității și al temeiniciei în termenul prevăzut de dispozițiile art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală;
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că nu există probe suficiente care să conducă instanța la concluzia că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt reținută în sarcina sa.
De aceea solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat până în această fază instanța de fond a reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului și acestea impun în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Astfel inculpatul este cercetat și condamnat nedefinitiv pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv lovire, prevăzută cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 192 Cod penal, 193 Cod penal, 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. "e" Cod penal, art. 321 Cod penal, iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de probele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că în mod corect s-a menținut starea de arest a inculpatului prin lăsarea în libertate a acestuia, creându-se un pericol concret pentru ordinea publică, față de natura infracțiunilor reținute în sarcină, numărul mare de părți vătămate și nu în ultimul rând, persistența infracțională de care a dat dovadă acesta.
Fiind respectate toate criteriile prevăzute de normele penale și reglementările internaționale în domeniu privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului, instanța constată că încheierea Tribunalului Vaslui este temeinică și legală.
Examinând cauza din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, nu se constată motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 30.01.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul-recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 februarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
11.02.2008
2 ex.-
Președinte:Ghideanu Anca
Judecători:Ghideanu Anca, Chirilă Mihaela, Dublea Aurel
