Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 702/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 702
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 15.12.2008 dată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. arată că recursul declarat vizează încheierea de ședință prin care a fost soluționată cererea de liberare provizorie sub control judiciar și a fost menținută măsura de arest preventiv față de inculpatul.
În ceea ce privește menținerea măsurii preventive față de inculpat, solicită a se constata că limita rezonabilității a fost depășită, că ceilalți doi coinculpați din prezenta cauză sunt judecați în stare de libertate și că pentru respectarea principiului egalității se impune a nu se mai menține măsura preventivă față de inculpatul, care se află în stare de arest preventiv de aproape un an.
În motivarea încheierii recurate, instanța de fond s- a aflat în eroare atunci când a trecut în revistă faptele pentru care este cercetat inculpatul, reținând că acesta a folosit arme albe, în împrejurarea în care inculpatul este trimis în judecată pentru această faptă.Această eroare este în defavoarea inculpatului, deoarece situația de fapt reală este mai puțin gravă decât cea reținută în încheierea recurată.
La menținerea măsurii preventive instanța de fond a reținut în special disp. art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența indiciilor de comitere a unei fapte grave, dar a făcut mențiuni vagi cu privire la condițiile prev. de art, 148 Cod procedură penală, deoarece nu aceste premise nu există.
S-a mai reținut că în cauză urmează a fi administrate probe și că se impune menținerea măsurii preventive pentru a-l împiedica pe inculpat să influențeze administrarea acestora, dar probele ce urmează a fi administrate au fost solicitate de inculpat în apărare.
Nu dorește să invoce spiritul sărbătorilor deoarece procedura penală nu prevede aceste aspecte, dar înțelege să sublinieze că în această perioadă a anului familiile se reunesc, petrec împreună mai mult timp, situația care are un impact fericit asupra tuturor și solicită să i se dea și inculpatului șansa de petrece sărbătorile cu familia sa, fiind cunoscut faptul că reinserția socială este mai dificilă cu cât separarea de familie este mai îndelungată.
În ceea ce privește soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul apreciază că, textele de lege în materie sunt doar cuvinte scrise într o carte atâta timp cât nu sunt respectate. Admiterea acestei cereri ar fi o soluție de compromis, inculpatul ar putea beneficia de libertate și ar fi în același timp constrâns de anumite condiții, existând la orice moment posibilitatea de a reveni la situația anterioară în cazul în care regulile impuse nu sunt respectate. Scopul măsurii preventive a fost îndeplinit, iar inculpatul are dreptul să beneficieze și de principiul umanismului legii penale nu doar de rigorile legii.
Solicită admiterea recursului măcar în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea recurată ca fiind legală și temeinică și că instanța de fond a analizat temeinic toate probele administrate. În ceea ce privește termenul rezonabil al măsurii preventive impus de dispozițiile CEDO, acesta se referă la perioadă urmăririi penale, ori în cauza de față instanța a fost sesizată la data de 28.07.2008.
Av. solicitând cuvântul în replică arată că este adevărat că dispozițiile europene se referă în primul rând, dar nu exclusiv la perioada urmăririi penale, dar dosarul a stat la procuror aproape până la limita maximă de 180 de zile și nicăieri nu se face distincție între perioada urmăririi penală și cea a cercetării judecătorești.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 15 2008 dată de Tribunalul Iași în dosarul nr- - în baza disp. art. 3002Cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art. 160 alineat 1 Cod procedură penală a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 01.08.1977 în I, în prezent aflat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I, măsură luată împotriva inculpatului prin încheierea de ședință nr. 9 din 09.02.2008 a Tribunalului Iași, ( mandat de arestare preventivă nr. 5/U/2008).
În baza disp. art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a constat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului - și, în consecință s-a menținut starea de arest a acestuia.
În baza disp. art. 1608alin.6 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel - Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 3002și 160 alin. 1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța are obligația să verifice periodic, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului.
În speță, arestarea preventivă inculpatului a fost dispusă prin încheierea de ședință din data de 09.02.2008 și a fost ulterior prelungită cu respectarea dispozițiilor legale, temeiuri care au stat la baza luării acestei măsuri fiind cele înscrise la art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Examinând aplicabilitatea acestor dispoziții la datele prezentei spețe, prin prisma materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale, instanța a apreciat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s- au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive.Astfel, instanțele care au dispus luarea măsurii, prelungirea și ulterior menținerea acesteia au constatat că materialul probator poate fi apreciat ca relevând indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi bănuit de de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv lipsirea de libertate în mod nelegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, viol, prev. de art. 197 alin. 2 Cod penal, folosire în locurile și împrejurările în care s-ar primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar tulbura liniștea publică a armelor albe, prev. de art. 11pct. 1 din legea 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a și a art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reținut că în speță, pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate inculpatului, care a mai fost cercetat și condamnat pentru săvârșirea de fapte penale, se conturează atât prin prisma gravității faptelor sub aspectul cărora acesta a fost trimis în judecată, a importanței relațiilor sociale pretins a fi lezate prin activitatea infracțională presupus desfășurată de inculpat, dar și de urmările grave ale acestor prezumate fapte care au constat, în principal în îngrădirea libertății individuale, a inviolabilității sexuale și periclitarea integrității și siguranței personale, de natură să conducă la tulburare socială însemnată ce poate justifica luarea și menținerea de către autorități a măsurii preventive celei mai aspre.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat și admisă în principiu de instanța de fond la termenul din 03.12.2008, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată și a fost respinsă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că deși cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, întrunește condițiile de admisibilitate în principiu întrucât respectă condițiile de formă, iar infracțiunea pentru care acesta este cercetat este sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii de până la maxim 18 ani, nefiind deci depășită limita prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, acesta nu este întemeiată.
La aprecierea lipsei de temeinicie a cererii, instanța de fond făcut trimitere la argumentele avute în vedere cu ocazia verificării temeiniciei măsurii arestării preventive, în mod concret la constatarea asupra pericolului concret pentru ordinea publică prezentat la acest moment procesual, prin lăsarea în libertate a inculpatului. De asemenea s-a apreciat, de către instanța de fond, că la examinarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar este necesar se examina și oportunitatea luării acestei măsuri, raportat la buna desfășurare a procesului penal, strâns legat de stadiul cercetărilor efectuate în cauză, care în speță nu a depășit stadiul constatării legalității actului de sesizare a instanței.
Față de toate aceste aspecte, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului, chiar și sub control judiciar, prezintă în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, în baza disp. art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, arătând că este singurul dintre inculpații din cauză pentru care măsura arestării preventive durează de aproximativ 10 luni, solicitând a i se acorda aceleași șanse cu ale celorlalți inculpați.
Motivând oral recursul, prin apărător, - susține că nu se mai justifică arestarea preventivă și că acesta nu va încerca să influențeze probele ce urmează a fi administrate în cauză și solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Iași din 26 iulie 2008, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 Cod penal, art. 197 alineat 2 Cod penal, art. 4 din Legea nr. 143/2000 și art. 1 indice 1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 litera " a" și art. 37 litera "a" Cod penal. În fapt el este acuzat că în noaptea de 4 spre 5 februarie 2008 întreținut raporturi sexuale prin violență cu victima, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "viol". Se mai presupune că în aceeași noapte, împreună cu inculpatul, inculpatul a închis ușa de la intrarea clubului în care se găseau, pentru a putea controla eventualele plecări ale victimelor din acea seară, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de " lipsire de libertate în mod nelegal". Inculpatul mai este acuzat că în aceiași noapte a folosit un cuțit de tip briceag pentru a intimida pe partea vătămată și că la domiciliu deținea substanțe stupefiante ( rezină de canabis ).
Împotriva inculpatului s-a luat măsura reținerii preventive la 8 februarie 2008 și la 9 februarie 2008 Tribunalul Iașia dispus arestarea preventivă, constatând îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 și 148 lit. "f" Cod procedură penală. Măsura arestării preventive a fost prelungită și ulterior menținută cu respectarea prevederilor legale. La acest moment Curtea de Apel constată că este judicioasă concluzia tribunalului, potrivit căreia este aplicabil alineatul (3) al articolului 160 indice b Cod procedură penală, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impunând în continuare privarea lui de libertate. Se observă, astfel, că există în cauză indicii temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală, condiția de la art. 143 Cod procedură penală fiind îndeplinită. În același timp inculpatul se află în cazul de arestare preventivă de la litera "f" a art. 148 Cod procedură penală, cele două cerințe cumulative ale acestui text legal fiind întrunite. Tribunalul a explicitat în amănunt pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, considerentele încheierii fiind pe deplin judicioase. Calitatea morală a victimei violului, contestată în motivarea recursului, nu are relevanță, legea penală ocrotind libertatea și inviolabilitatea sexuală a tuturor persoanelor.
În mod riguros s-a analizat și pericolul social concret al judecării inculpatului în stare de libertate raportat la impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorii sociale ocrotite prin textul incriminator și a limitelor de pedeapsă, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere.
Menținerea stării de arest preventiv nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să determine pierderea caracterului preventiv și provizoriu al măsurii.
Complexitatea cauzei care va necesita o cercetare judecătorească îndelungată și laborioasă, multitudinea de persoane implicate în derularea faptelor deduse judecății, ca și diversitatea mijloacelor de probă ce se impun a fi administrate nemijlocit nu justifică judecarea în stare de libertate a inculpatului, întrucât temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării nu s-au modificat și nu s-a depășit termenul rezonabil al judecății și al arestării preventive.
Fiind întrunite atât condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, cât și ale art.148 lit. f Cod procedură penală - sancțiunea prevăzută de textul incriminator și pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericol dat de natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat, de modalitatea concretă de acționare, de urmările produse -, precum și raportat la actele procesual-penale ce urmează a fi efectuate, în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Tratamentul aplicat celorlalți inculpați din dosar nu este un argument în favoarea inculpatului recurent, știut fiind că măsurile preventive se aleg de instanță, când se constată aplicabilitatea art. 136 (1) Cod procedură penală, în considerarea criteriilor arătate în alineatul (8) al articolului 136 Cod procedură penală.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii, urmează ca în baza art. 38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefundat recursul promovat de inculpatul, menținând încheierea Tribunalului Iași și obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 192 (2) Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 15.12.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași
5.01.2009 -2 ex.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Aurel Dublea, Dan Anton
