Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 4353/2/2009
1122/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.703
Ședința publică din data de 19 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Stan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință a răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, avându-se în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat, în sensul că în cauză nu există date sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat raportat la declarațiile martorilor audiați de instanța de fond, (despre care se apreciază că au fost martori oculari) și martorul, venit ulterior la locul faptei, în care afirmă că cel care le-a fost prezentat la parchet în mai multe fotografii nu este aceeași persoană cu victima infracțiunii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, existând probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat. Precizează că doar ultimul martor audiat în cauză susține că cel care i-a fost prezentat la parchet în mai multe fotografii nu este aceeași persoană cu victima infracțiunii, ceilalți martori recunoscând victima. De asemenea, din înregistrările efectuate în urma apelării serviciului de urgență rezultă că victima și-a precizat în mod clar identitatea, de altfel, datele privind ora și locul desfășurării evenimentelor conduc la concluzia că inculpatul este cel care a aplicat victimei o lovitură în urma căreia aceasta a decedat.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului, subliniind că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat, în sensul că în cauză nu există date sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat raportat la declarațiile martorilor audiați de instanța de fond, (despre care se apreciază că au fost martori oculari) și martorul, venit ulterior la locul faptei, în care afirmă că cel care le-a fost prezentat.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, existând probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat. Precizează că doar ultimul martor audiat în cauză susține că cel care i-a fost prezentat la parchet în mai multe fotografii nu este aceeași persoană cu victima infracțiunii, ceilalți martori recunoscând victima. De asemenea, din înregistrările efectuate în urma apelării serviciului de urgență rezultă că victima și-a precizat în mod clar identitatea, de altfel, datele privind ora și locul desfășurării evenimentelor conduc la concluzia că inculpatul este cel care a aplicat victimei o lovitură în urma căreia aceasta a decedat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, reținându-se că în noaptea de 31.07.2008/01.08.2008, pe Calea, din B, sector 4, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu piciorul victimei G, lovitură în urm căreia acesta a căzut, suferind astfel leziuni grave, acesta decedând la data de 01.08.2008 la Spitalul Clinic de Urgență
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /08.06.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Stan
