Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 704/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1065/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 704
Ședința publică de la 11 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta inculpată în stare de arest și asistată din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurenta inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentei inculpatearată că recursul vizează încheierea de ședință din data de 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, judecarea inculpatei în stare de libertate, arătând că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi, care să justifice menținerea recurentei în stare de arest. De asemenea, solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a celei pe care o apără, în sensul că a recunoscut că deținea droguri pentru consumul propriu, dar nu pentru trafic, precum și faptul că nu există probe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpata dacă ar fi lăsată în libertate.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond, punerea în libertate a recurentei.
Reprezentantul parchetuluiconsideră că raportat la încadrarea juridică dată faptei și la modalitatea de comitere, față de cantitatea de droguri găsită la percheziția domiciliară și limitele de pedeapsă, încheierea pronunțată de Tribunalul București este legală și temeinică.
Pe cale de consecință,solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurenta inculpatăavând ultimul cuvânt,regretă fapta comisă, arată că a consumat droguri timp de 8 ani și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 30.04.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală, s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. și art. 160 alin. 3.C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpaților, și.
S-au respins ca neîntemeiate cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 14 lit. d din Legea nr. 143/2000, iar inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 (cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie sau postexecutorie), iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, în privința fiecărui inculpat, raportându-se la mijloacele de probă existente în cauză și detaliate în cuprinsul încheierii, instanța de fond a reținut că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele de care sunt acuzați.
Totodată, tribunalul a apreciat că și la acest moment procesual în privința fiecăruia dintre inculpații trimiși în judecată în stare de arest preventiv se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii arestării preventive împotriva acestora, prevăzute de art. 148 lit. Cod procedură penală, fiind întrunite condițiile cumulativ prevăzute de acest text de lege, atât condiția limitei de pedeapsă, mai mare de 4 ani în privința fiecăreia dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cât și condiția pericolului social pe care îl reprezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a acestor inculpați.
Pentru a aprecia ca îndeplinită această din urmă condiție, Tribunalul a remarcat mai întâi gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, (în cazul inculpaților, și fiind reținută în concurs real și infracțiunea prevăzută de art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000), iar în cazul inculpaților și infracțiunea de folosire a minorilor în săvârșirea traficului de droguri de mare risc prevăzută de art. 14 lit.d din Legea nr. 143/2000, reflectată în limitele de pedeapsă stabilite de legea specială.
Au fost menținute considerentele expuse în încheierile precedente în care fost analizată această condiție, referitoare la frecvența infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc comise în Municipiul B și urmarea pe care o produce asupra fiecărui consumator drogul de mare risc în discuție (heroina), aspecte ce reclamă un tratament juridic care să descurajeze potențialii traficanți.
Amploarea fenomenului infracțional la care au participat inculpații impune o intervenție promptă din partea autorităților judiciare în scopul diminuării acestei activități ce are dimensiunea unui adevărat flagel infracțional, cel puțin în municipiul
Tribunalul a apreciat această condiție ca întrunită și prin prisma datelor personale ale inculpaților, inculpații, și fiind recidiviști, aspect ce întărește concluzia pericolului social concret cert pe care aceștia îl reprezintă.
In privința inculpaților și, chiar în lipsa antecedentelor penale, remarcă faptul că aceștia s-au folosit la săvârșirea faptei de un minor, și au avut până la acest moment o poziție procesuală nesinceră, aspecte de natură a evidenția periculozitatea socială a acestora. Au fost înlăturate susținerile acestora în sensul că nu s-au folosit de minor la săvârșirea faptei, întrucât probele administrate în cursul urmăririi penale și care nu au fost răsturnate nu relevă o altă concluzie.
Având ca atare în vedere pericolul social concret al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, necesitatea combaterii eficiente a acestui fenomen infracțional, ce aduce atingere unor valori esențiale pentru ordinea publică și de drept, sens în care, Tribunalul a reținut că lăsarea în libertate a celor cinci inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu are aptitudinea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, activitatea infracțională a inculpaților impunând, prin amploarea, gravitatea și consecințele ei, privarea de libertate în continuare a acestora.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpata,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, arătând, în esență, că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
Astfel, recurenta a susținut că nu a traficat droguri de mare risc și față de atitudinea sa sinceră, probele administrate până la acest moment nu relevă pericolul concret pe care lăsarea sa în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă și impun în continuare privarea acesteia de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. existând indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că, la data de 27.08.2008, împreună cu și, inculpata a intermediat vânzarea către colaborator a unei doze de heroină în schimbul sumei de 50 lei, iar la data de 27.11.2008 a deținut 27 de doze de heroină destinate comercializării, dar și 70 de comprimate methadonă și ale obiecte pe care s-a pus în evidență heroină în urma consumului.
Curtea apreciază că probatoriul administrat până la acest moment procesual justifică în continuare, în mod rezonabil, presupunerea că inculpata a săvârșit acte de intermediare a vânzării de heroină și de deținere a unor astfel de substanțe în vederea consumului propriu, relevante în acest sens fiind declarațiile denunțătorului, ale colaboratorului sub acoperire " ", procesele verbale de transcriere a înregistrărilor audio în mediul ambiental efectuate cu ocazia tranzacțiilor și procesul verbal de percheziție domiciliară, probe avute în vedere și de către instanța de fond.
Susținerea inculpatei sub aspectul nevinovăției sale la săvârșirea traficului de droguri este nerelevantă în actuala procedură, în care instanța nu are abilitarea de a statua asupra acestui aspect, ci doar de a verifica dacă datele cauzei pot forma unui observator independent și imparțial presupunerea temeinică că inculpata a comis fapte penale. Or, probele existente în cauză, astfel cum au fost menționate anterior, evidențiază suficiente indicii în sensul dispozițiilor art. 681.C.P.P. critica inculpatei fiind neîntemeiată.
Pe de altă parte, Curtea constată sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor ce fac obiectul judecății, împrejurările concrete în care se presupune că inculpata a intermediat vânzarea drogurilor de mare risc sau a deținut astfel de substanțe în vederea consumului propriu, cantitatea semnificativă de droguri deținută, amploarea acestui fenomen infracțional și consecințele sale pregnant negative asupra sănătății publice, dar și circumstanțele personale ale inculpatei, care evidențiază vulnerabilitatea acesteia la presiunile mediului infracțional din care face parte și capacitatea redusă de rezistență la aceste presiuni.
Astfel, inculpata a fost condamnată anterior pentru infracțiunea de furt, nu are o ocupație stabilă care să îi asigure obținerea licită a mijloacelor de trai și este consumatoare de droguri de 8 ani, elemente ce justifică temerea că principala sa sursă de venit o constituie săvârșirea unor fapte penale iar, pusă în libertate, aceasta și-ar putea relua activitatea infracțională în vederea obținerii sumelor necesare satisfacerii propriei dependețe.
acestor elemente de fapt se constituie în probe că lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și relevă caracterul justificat și necesar al menținerii stării de arest preventiv în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
În acest context, poziția procesuală a inculpatei este lipsită de relevanță asupra temeiniciei măsurii arestării preventive și nu are, prin ea însăși, valoarea unei împrejurări noi, care să releve schimbarea temeiurilor ce au legitimat detenția sa preventivă.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 30.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /26.05.2009
Dact. 2 ex./27.05.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Niculina Alexandru, Nicoleta Grigorescu
