Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 706/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr. 706
Ședința publică din data de 05 2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
- -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații A, fiul lui și al lui, născut la 04 1980, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești,fiul lui G și al lui, născut la 05 Aprilie 1984, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești și, fiul lui și al lui a, născut la 08 1986, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii din 26.08.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în temeiul art. 3002.pr.pen. rap. la art.160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a fost menținută măsura arestării preventive, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților A, și, iar în temeiul disp. art. 139.pr.pen. au fost respinse, ca neântemeiate cererile de revocare a arestării preventive și înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu, formulate de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns, inculpatul A, personal aflat în stare de detenție și asistat de apărător ales, avocat, personal aflat în stare de deținere și asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales Stasie și inculpatul și inculpatul, personal aflat în stare de detenție și asistat de apărător ales, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat cu acordul instanței, a luat legătura cu inculpații A și și arată că alte cereri nu are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Avocat, de asemenea cu acordul instanței ia legătura cu inculpatul, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvândul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat și analizând actele dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvândul în dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat A și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință din data de 26.08.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Apreciază că, potrivit art.300/2 rap. la art.160/2 teza finală instanța în mod greșit a menținut starea de arest pe considerentele existenței în continuare a temeiurilor ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
În cauză nu sunt îndeplinite disp. art.4 din Legea 143, deși s-au efectuat interceptări telefonice, nu s-a constatat existența unor aspecte care să conducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de trafic de stupefiante.
Menținerea stării de arest a inculpaților nu poate fi menținută numai pe motiv că în cauză sunt îndeplinite condiții prevăzute de art.148 lit.f cod proc.penală întrucât infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani.
În urma percheziției efectuată la domiciliul inculpatului nu s-a găsit nici o cantitate de droguri, încălcându-se în mod flagrant principiile prezumției de nevinovăție. Nu se poate ca inculpații să fie privați de libertate de mai bine de 17 luni, încălcându-se astfel disp. art.5/2 și art.6 paragratul 2 din CEDO și disp.art.23 din Constituția României.
Consideră că nu se mai impune menținerea stării de arest iar starea de normalitate este judecarea în stare de libertate a inculpaților A și, consfințită de disp.art.23 din Constituția României, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 26.08 2008 și pe fond aplicarea disp.art.300/2 rap. la art.160/b alin.2, teza finală cod proc.penală.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită de asemenea admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 26.08. 2008 și pe fond aplicarea disp.art.300/2 rap. la art.160/b alin.2, teza finală cod proc.penală, apreciază că acesta este cel mai îndreptățit să beneficieze de clemeță din partea instanței de recurs, având în vedere poziția sinceră a acestuia încă de la început, menținându-și această poziție pe parcusrul cercetării judecătorești, gradul ridicat de pericol pentru ordinea publică nu mai este același ca și la momentul luării măsurii arestării preventive, astfel că solicită înlocuirea acestei măscuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a celor 3 recursuri ca nefondate.
În mod corect s-a menținut starea de arest preventiv, întrucât din cercetarea judecătorească nu rezultă că temeiurile avute în vedere de instanță la momentul privării de libertate al inculpaților s-ar fi schimbat, fiind îndeplinite în continuare cele două condiții prevăzute de art.148 lit.f cod proc.penală, astfel că se impune menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Recurentul, personal având ultimul cuvânt declară că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său ales și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat personal, având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său și se declară nevinovat întrucât nu a comis nici o faptă, urmând a se revoca măsura arestării preventive, precizând totodată că este arestat de 17 luni.
Recurentul inculpat, personal având cuvântul solicită clemență din partea instanței.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.08.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, în baza disp.art.300/2 rap.la art. 160/b pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților:, fiul lui G și, ns.la 5.04.1984, fiul lui și a, ns.la data de 8.09.1986, A, fiul lui și, ns.la data de 4.11.1980, în prezent aflați în Penitenciarul Ploiești și, fiica lui și, ns.la data de 20.01.1985, în prezent află în Penitenciarul.
Prin aceeași încheiere de ședință, în temeiul art. 139 pr.penală, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de revocare a arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu, formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, fiind îndeplinite condițiile prev.de art. 143 pr.penală, în sensul că sunt indicii temeinice și probe verosimile pentru a considera că inculpații au comis infracțiunile prev.și ped.de Legea nr. 143/2000, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prev.de art. 148 lit.f pr.penală, întrucât infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai reținut că, pericolul concret reiese din modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea și amploarea acestui gen de infracțiuni și crearea unui sentiment de insecuritate pentru ceilalți membrii ai societății, prin posibilitatea de a fi atins dreptul patrimonial nepersonal la sănătate și prin crearea unei reacții negative în cadrul populației în cazul în care împotriva unor astfel de făptuitori organele abilitate nu reacționează în mod eficient.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații A, și, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost deduși judecății, au fost încălcate în mod flagrant principiile prezumției de nevinovăție, iar inculpații au fost privați de libertate 17 luni, fiind încălcate dispoz. art.5 alin.2 și art. 6 paragraful 2 din dar și dispoz.art.23 din Constituția României.
Curtea examinând încheierea recurată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că recursurile sunt nefondate, așa cum se va arăta în continuare:
Inculpații recurenți, alături de inculpata, au fost trimiși in judecată prin rechizitoriul nr. 7/D/P/2007 din 8.06.2007 al T- Biroul Teritorial Prahova pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 si 2 din 143/2000, art. 3 al.1 si 2 din 143/2000, art. 7 din 39/2003, cu aplic. finală a art. 33 lit. a.
Inculpata este trimisă in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 si 2 din 143/2000 cu aplic. art. 41 al.2, art. 10 din 143/2000 și art. 7 din 39/2003, inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap la art. 3 al.1 si 2 din Lg.143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a, art. 2 al.1 si 2 din Lg.143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a si art. 7 din 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a, iar este trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 si 2 din Lg.143/2000 cu aplic. art. 41 al.2, art. 3 al.1 si 2 din Lg.143/2000 si art. 7 din Lg.39/2003.
Ca situație de fapt s-a reținut, in esență, că din inițiativa inculpatei a fost organizat si condus pe teritoriul Spaniei un grup infracțional profilat pe trafic de droguri de mare risc, respectiv cocaină. Ceilalți inculpați au aderat la acest grup infracțional organizat si au participat la acțiunile desfășurate in cadrul grupului, in calitate de complici sau autori, ori coautori introducând in țară cocaină și/ sau deținând acest drog la domiciliu.
Inculpatul a fost arestat preventiv la 15.02.2007, inculpatul Aaf ost arestat preventiv la 16.02.2007, iar inculpata a fost arestată preventiv la 21.03.2007, fiecare pentru o durată de câte 29 de zile, iar ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită si apoi menținută in mod succesiv de către instanța de judecată, in raport de dispozițiile legale in materie.
Astfel, la luarea măsurii arestării preventive au fost avute in vedere disp. art. 143 si C.P.P. art. 148 lit. f C.P.P. in sensul că există probe si indicii temeinice privind participația inculpaților la săvârșirea infracțiunilor pentru care la acel moment erau cercetați, pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Așa cum a reținut si instanța de fond, curtea constată că aceste temeiuri avute in vedere inițial nu au suferit modificări.
Astfel, condiția prev. de art. 143 privind C.P.P. existența probelor si indiciilor de participare la săvârșirea faptei este îndeplinită, deoarece din probele administrate in cursul urmăririi penale cât si din cele administrate până in acest moment pe parcursul cercetării judecătorești, se desprind indicii verosimile pe baza cărora să se poată presupune, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, că inculpații au executat acte de participație penală la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt deduși judecății, o astfel de presupunere având un caracter rezonabil in raport de natura infracțiunilor deosebit de grave deduse judecății.
Aceste probe si indicii temeinice nu sunt constituite doar in declarațiile coinculpatului sau ale membrilor familiei acestuia, așa cum încearcă să acrediteze inculpații recurenți, ci și din depozițiile numeroșilor martori cu identitate protejată, audiați in cursul urmăririi penale.
Deși inculpații A si orice participare la activitatea de trafic de droguri de mare risc,chiar si coinculpata in declarațiile sale din cursul urmăririi penale a dat relații despre activitatea acestor inculpați, susținând că aceștia și nu ea au desfășurat o astfel de activitate.
De asemenea,în cauză este îndeplinită si cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților in libertate.
Faptele pentru care cei trei recurenți inculpați sunt deduși judecății sunt de o gravitate deosebită, reflectată atât de cuantumul deosebit de ridicat al pedepselor prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni cât si datorită faptului că acest fenomen al traficului si consumului de droguri constituie un real pericol pentru sănătatea publică, in special a persoanelor tinere care sunt atrase in acest fenomen in calitate de consumatori.
In ceea ce privește durata rezonabilă a arestării preventive, despre care inculpații susțin că ar fi depășită in cazul lor, curtea consideră că această durată trebuie apreciată in raport de mai multe criterii referitoare la complexitatea speței și la amplul probatoriu ce trebuie administrat. Nu trebuie uitat nici faptul că la solicitarea inculpaților a fost întrerupt cursul judecății, întrucât invocarea unei excepții de neconstituționalitate a unor texte legale,în prezent abrogate, are drept consecință si suspendarea judecății, timp in care sunt incidente dispozițiile art. 303 al.6 p, referitoare la măsurile preventive luate in cauză, aceasta reprezentând un risc asumat, deoarece în invocarea procedurii prevăzută de Legea 47/1992, se asumă riscul întârzierii judecății.
Nu în ultimul rând respingerea cererii de audiere a martorilor sub identitate protejată, justificată de lipsa mijloacelor tehnice speciale la nivelul instanței de fond, dar și apărările formulate sub aspectul fondului de către cei 3 recurenți, reprezintă chestiuni ce urmează a fi analizate și apreciate de către instanța de fond, fără ca aceasta să constituie temeiuri în aprecierea oportunității menținerii sau revocării arestării preventive a inculpaților.
În acest context, chiar dacă măsura arestării preventive a fost prelungită și menținută în cauză de mai multe ori de către instanțele de judecată competente, în nici un caz nu se poate susține că aceasta ar reprezenta o anticipare a pedepsei, așa cum încearcă să acrediteze ideea inculpații, dimpotrivă mijloacele de probă administrate până în acest moment configurând participația acestora la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt deduși judecății.
În plus, durata rezonabilă a arestării preventive este așa cum am arătat variabilă de la caz la caz, raportat atât la complexitatea cauzei dar și la exigențele pe care le impune necesitatea administrării de probatorii pentru a se lămuri cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Față de aceste considerente,curtea apreciază că este justificată soluția pronunțată de prima instanță, in sensul că se impune in continuare privarea de libertate a inculpaților prin menținerea măsurii arestării preventive a acestora, in conformitate cu disp. art. 160/b al.3
C.P.P.In concluzie, în conformitate cu art. 385/15 pct.1 lit. b curteaC.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, A si, împotriva încheierii din 26.08.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A, fiul lui și al lui, născut la 04 1980, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, fiul lui G și al lui, născut la 05 Aprilie 1984, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești și, fiul lui și al lui a, născut la 08 1986, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii din 26 august 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 40 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi. 05 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
Fiind plecată în CO
Semnează
Președintele completului
Grefier
Red.Cr./MM
8 ex./08.09.2008
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
