Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 707
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Otilia
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 05.11.2009 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv luată față de acesta.
Conform art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., care depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul arată că își menține recursul formulat și nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta și revocarea măsurii de arest preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Așa cum a susținut și la instanța de fond, inculpatul este arestat preventiv pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, fiind acuzat de faptul că împreună cu ceilalți inculpați, la data de 19.08.2008, a aplicat multiple lovituri părții vătămate, punându-i viața în pericol. Inculpatul este arestat preventiv întrucât s-ar fi sustras de la urmărirea penală și că pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea ce i se impută este închisoarea mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește împrejurarea că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărirea penală, a arătat și instanței de fond că la fila 161 dosar urmărire penală există două procese verbale de citare a inculpatului; acesta nu a fost citat în calitate de învinuit. La data de 21 septembrie a fost citat în calitate de martor, s-a prezentat de bună voie, punându-i-se în vedere să rămână la dispoziția organelor de cercetare. Ulterior, este adevărat că a plecat din țară, însă niciodată nu fusese citat în calitate de învinuit, pentru a se putea susține că s-a sustras de la urmărirea penală. Înainte de emiterea mandatului de arestare preventivă nu s-a dispus emiterea unui mandat de aducere, nu a fost citat. Nu se poate consideră că lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică; acest pericol trebuie apreciat concret, funcție de probele de la dosar, ori, la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că s-ar fi sustras. Inculpatul a fost audiat de instanța de fond și rezultă că nu a participat la conflict, el a fost de față doar după consumarea conflictului, acest aspect fiind confirmat și de ceilalți doi inculpați și de martori, dar și de partea vătămată, care a spus că nu a văzut pe inculpat să fi lovit pe tatăl său.
Referitor la critica efectivă adusă încheierii instanței de fond, arată că nu s-a menționat în concret în ce anume constă pericolul dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate. Acesta nu are antecedente penale, nu a participat la comiterea faptei, iar CEDO arată că arestarea preventivă este o măsură de excepție, regula fiind starea de libertate.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și revocarea măsurii de arest preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că instanța de fond a făcut o evaluare corectă a probatoriului existent în cauză, încheierea din 05.11.2009 fiind legală și temeinică. Apreciază că, raportat la subzistența temeiurilor care au determinat arestarea inițială a inculpatului, recursul acestuia nu este fondat, solicitând a fi respins.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și lasă soluția la aprecierea instanței
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate cererile formulate de inculpații -, - și - de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive, măsură ce a fost menținută conform disp. art. 160 ind. "b" alin. 3 Cod procedură penală.
În pronunțarea acestei încheieri tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.139 alin. 1 Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi înlocuită atunci când temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au modificat. În cauză, temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților sunt cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Făcând o evaluare a tuturor actelor și lucrărilor dosarului, se constată că de la momentul luării măsurii de arest preventiv față de fiecare dintre inculpați și până în prezent nu au apărut elemente noi din care să rezulte că respectivele temeiuri s-au schimbat. Dimpotrivă, se constată că aceleași temeiuri există și în prezent și, raportat la natura și importanța valorilor sociale pretins lezate, la gravitatea faptei pretins că a fost comisă de cei 2 inculpați, la modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională, se apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, și.
Instanța apreciază că, raportat la datele speței, durata privării de libertate, de 1 an, este încă rezonabilă. Se are în vedere criteriul de proporționalitate în raport de cuantumul ridicat al pedepselor prevăzute de legiuitor, precum și pericolul actual, cert și crescut pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpaților în libertate pentru ordinea publică, inculpații prezentând un potențial criminogen deosebit de ridicat, împrejurări ce îndrituiesc să se aprecieze că, dacă ar fi lăsați în libertate, inculpații ar pune în pericol ordinea de drept în comunitatea restrânsă din care fac parte.
Pentru considerentele expuse mai sus, luând act de faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, că arestarea preventivă este necesară și legitimă, iar durata detenției temporare este rezonabilă în raport cu gravitatea acuzațiilor și complexitatea cauzei, instanța, în temeiul art. 160 al. 3 Cod procedură penală, va dispune menținerea măsurii arestării preventive.
Din aceleași motive, vor fi respinse și cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată în termen legal de inculpatul-care a susținut că temeiul luării măsurii arestării preventive art. 148 lit."a" Cod procedură penală este greșit reținut întrucât din actele dosarului nu rezultă împrejurarea că s-ar fi sustras urmăririi penale, fiind citat numai în calitate de martor iar ulterior a plecat din țară.
La dosar nu există probe care să confirme că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică întrucât nu a participat la săvârșirea faptei și nu are antecedente penale.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Inculpatul - a fost arestat preventiv pe o durată de 30 zile conform încheierii de ședință nr. 107 din 25 septembrie 2008 constatându-se existența temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. "a" și "f" Cod procedură penală, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 66/U/25.09.2008, reținându-se că împreună cu inculpații - și - au aplicat lovituri repetate cu un cuțit, o furcă și o scândură părților vătămate (minor) și provocându-le leziuni care le-au pus viața în primejdie (art. 20 raportat la art. 174,176 lit. "b" Cod penal).
La luarea măsurii s-a avut în vedere și cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. "a" Cod procedură penală întrucât actele dosarului au confirmat faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, fiind plecat înafara teritoriului țării, aspect ce rezultă parțial și din prezentele motive de recurs.
În cauză nu există date care să conducă la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii s-au modificat spre a se dispune înlocuirea acesteia cu o altă măsură de libertate.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică conform art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, este desigur, adevărat că pericolul social pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii.
Aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însăși pericolul social al infracțiunii de care este bănuit inculpatul - tentativă la omor deosebit de grav - cum este cazul în speță de față.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului -respectiv lipsa antecedentelor penale - cum se susține ci și date referitoare la fapta pentru care în prezent este judecat.
Cât privește lipsa de vinovăție invocată de inculpat este de precizat faptul că acest atribut revine instanței investite cu soluționarea cauzei urmând a se pronunța o hotărâre conform disp. art. 345 Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 oct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul declarat de inculpatul - se va respinge ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuieli8lor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 05.11.2009 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 16.11.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 707 din 09.11.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 08 Februarie 1988)pentru a fi înmânat acestuia.
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored
2 ex.
16.11.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 09.11.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 707 din 09.11.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 08 Februarie 1988)un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored
2 ex.
09.11.2009
Președinte:Susanu OtiliaJudecători:Susanu Otilia, Scriminți Elena, Ciubotariu
