Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 708/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 708
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Otilia
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul arată că își menține recursul formulat și nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că, deși este posibil ca acest recurs să fie considerat hazardat, fiind vorba de un caz clasic de omor, în care mai mulți tineri, fără antecedente penale și cu caracterizări foarte bune, ar fi lovit un tânăr inocent, care venise pentru prima dară la discoteca din localitate și care solicită de la aceștia despăgubiri foarte mari. Dincolo de fapta imputată inculpatului, pentru care urmează a se efectua cercetarea judecătorească, solicită a se constata că judecata este posibilă și cu inculpatul în stare de libertate. Se reține că mai mulți inculpați au lovit partea vătămată cu pumnii și picioarele timp de 5 minute, fără să se uite unde lovesc. Inculpatul este singurul care a făcut recunoașteri, pentru că situația lui este cu totul alta. Este adevărat că el a fost primul care a lovit partea vătămată, primul care a și recunoscut ceea ce s-a întâmplat, facilitând astfel cercetarea. El a recunoscut că avea un conflict mai vechi cu partea vătămată, căreia i-a dat o palmă, aceasta sprijinindu-se de un gard, iar ulterior, întrucât dorea să fugă, au intervenit ceilalți inculpați și au lovit- Inculpatul mai intervine o singură dată în tot acest conflict, și mai lovește încă o dată partea vătămată, care era deja la pământ de circa 4-5 minute și lovită de ceilalți inculpați.
Cu siguranță, în cauză se va formula cerere de schimbare a încadrării juridice, și acest aspect trebuie avut în vedere, pentru că situația inculpatului este cu totul alta decât a celorlalți inculpați. Tocmai din acest motiv în rechizitoriu se și vorbește despre participația la faptă, dacă e lipsit sau nu de relevanță ce contribuție au avut loviturile aplicate de inculpatul, și consideră că aspectele menționate în partea de sus de pe ultima filă a actului de sesizare îl vizează în mod direct pe acest inculpat. El a lovit o singură dată partea vătămată, cu palma. Partea vătămată a încercat să fugă, a fost prinsă, de ceilalți inculpați, care i-au aplicat mai multe lovituri, timp de 4-5 minute, iar inculpatul a mai lovit o singură dată, când deja partea vătămată se afla la pământ.
Solicită a se avea în vedere că referitor la instituția arestării preventive, față de inculpatul se impune o altă măsură preventivă, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea, urmând ca la fond să se stabilească aspectele legate de situația de fapt.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că instanța de fond a făcut o evaluare corectă a probatoriului existent în cauză, încheierea din 02.11.2009 fiind legală și temeinică. Apreciază că, raportat la probele existente în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului subzistă, impunând în continuare privarea lui de libertate. Consideră că recursul inculpatului nu este fondat, solicitând a fi respins.
Inculpatul recurent inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și lasă soluția la aprecierea instanței
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 2.11.2009, Tribunalul Iași, în baza art. 160 ind. "b" raportat la art. 300 ind. 2 alin.1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații -, -, - și -.
În baza dispozițiilor art. 3002alin.3 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 08.09.1987, în comuna și satul, cu același domiciliu, jud. I, în prezent deținut în Arestul PJ. I, CNP -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.20 raportat la art.174 -175 lit. i Cod penal (mandat nr.86/U/28.07.2009);
,fiul lui G și, născut la 09.03.1991, în I, cu domiciliu în comuna și satul, județul I, în prezent deținut în Arestul PJ. I, CNP -, fără antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.20 raportat la art.174 -175 lit. i Cod penal (mandat nr.87/U/28.07.2009);
-,fiul lui și -, născut la data de 02.08.1990 în I, domiciliat în comuna și satul, județul I, în prezent deținut în Arestul PJ. I CNP -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.20 raportat la art.174 -175 lit. i Cod penal (mandat nr.89/U/28.07.2009);
-,fiul lui și, născut la data de 29.01.1986, cu domiciliu în comuna și satul, județul I, în prezent deținut în Arestul PJ. I, CNP -, fără antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 raportat la art.174 -175 lit. i Cod penal (mandat nr.90/U/28.07.2009).
-, fiul lui și, născut la data de 26.10.1991 în comuna și satul, județul I, în prezent deținut în Arestul PJ. I, CNP -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 raportat la art.174 -175 lit. i Cod penal (mandat nr. 93/U/31.07.2009).
În temeiul art.139 alin.1 Cod procedură penală, au fost respinse cererile formulate de inculpați, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea încheierii s-a subliniat că de la data ultimei verificări similare, nu a apărut absolut nici un element de noutate, din perspectivă probatorie, și nici în plan procesual, care să permită concluzia că temeiurile care au determinat detenția temporară a inculpaților, și ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat de o asemenea manieră încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Așadar, în absența unor date sau indicii noi, care să fi fost relevate pe cale de cercetare judecătorească, singura concluzie logică nu poate fi decât aceea că măsura arestării preventive trebuie să fie menținută, iar argumentele expuse în considerentele încheierii din data de 13.10.2009, la care facem trimitere, își mențin pe de-a-ntregul validitatea.
Prin urmare, singura chestiune de analizat este aceea a timpului petrecut de inculpați în arest prin raportare la circumstanțele particulare ale cauzei. Din această perspectivă, aplicând testul de proporționalitate, instanța a considerat că durata arestării, raportat la stadiul probațiunii, care nu a permis să se deceleze o diminuare a riscurilor pe care le prezintă inculpații pentru ordinea de drept, încă este rezonabilă. Tribunalul a apreciat că simpla trecere a timpului nu este de natură să diminueze percepția asupra gravității faptelor imputate inculpaților, și, ceea ce impune cu necesitate menținerii celei mai severe dintre măsurile preventive.
Privitor la gradul de pericol pe care l-ar reprezenta inculpații pentru ordinea publică, trebuie subliniat că datele speței îi indică pe inculpații, și ca fiind persoane cu un potențial criminogen ridicat, ceea ce reflectă cu obiectivitate prezența unui risc concret și actual pentru comunitatea rurală restrânsă din care fac parte (comuna, județul I). temeiurilor care au determinat arestarea, bazate pe existența și în prezent a unui grad ridicat de pericol pentru ordinea publică, în înțelesul art. 148 alin. 1 lit. f), rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptelor de care sunt suspectați inculpații. Se poate considera că, lăsarea în libertate a inculpaților, bănuiți ca autori ai unor fapte atât de grave, comise împreună, prin acțiuni conjugate, în timpul nopții, într-un loc public, constând în încercarea de suprimare a vieții unui tânăr, pentru simplul motiv că era dintr-o altă comună, prin lovirea repetată cu pumnii și picioarele, chiar când acesta se afla căzut la pământ, ar recrea starea de pericol eliminată prin hotărârea de luare a măsurii preventive, în înfrângerea scopurilor urmărite prin art. 136 alin. 1 Cod procedură penală. Se are în vedere și faptul că leziunile descrise în cuprinsul expertizei medico-legale a victimei denotă cu obiectivitate că asupra părții vătămate s-a acționat cu o brutalitate excesivă, iar rezultatul vătămător s-a putut produce pe fondul unor lovituri deosebit de puternice, aplicate în mod repetat cu pumnii și picioarele, în zone vitale ale corpului. Se poate conchide că, în ipoteza lăsării în libertate, în acest moment procesual, prin revenirea în mediul din care au fost extrași prin luarea măsurii preventive, s-ar re-activa riscul de tulburare a ordinii publice eliminat prin decizia de arestare.
Este adevărat că în cele aproximativ 3 luni de arest preventiv, după finalizarea urmăririi penale în condiții de maximă celeritate, judecata a cunoscut o ușoară încetineală, însă acest fapt nu poate conduce în mod automat la concluzia că inculpații trebuie puși în libertate, mai ales că singura amânare (la acest prim termen de judecată) a fost dictată de motive serioase, precum dreptul la apărare al co-inculpatului. S-a arătat deja că rațiunile de ordine publică ce justifică menținerea inculpaților la dispoziția instanței prevalează asupra dreptului acestora de a fi judecați în libertate, urmând ca judecătorul fondului, după ce va intra în posesia unor date suplimentare, ce vor fi rezultat din actele de cercetare judecătorească, să decidă asupra oportunității menținerii în continuare a stării de arest.
Cu privire la durata privării de libertate, tribunalul a observat că simpla trecere a unei perioade relativ scurte de timp - mai puțin de patru luni de zile de la data luării măsurii și până la următorul termen de judecată stabilit în cauză (26 noiembrie 2009) - nu este de natură să diminueze rezonanța asupra gradului de pericol public a faptelor deduse judecății, despre care se poate presupune că au fost comise de către cei cinci inculpați.
Tribunalul a apreciat că, raportat la natura și complexitatea cauzei, derivând din numărul mare al inculpaților și al actelor materiale subsumate faptei penale cercetate, valoarea deosebită ocrotită de legea penală (dreptul la viață, protejat inclusiv de Art. 1 CEDO), bănuit a fi fost lezată prin acțiunile imputate inculpaților, se impune menținerea acestora în stare de arest preventiv, din rațiuni de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, în sensul menținerii inculpaților la dispoziția instanței în scopul asigurării unei maxime celerități a judecății și al efectuării în bune condiții a actelor de cercetare judecătorească ce implică prezența obligatorie a inculpaților.
Cu privire la apărările bazate pe conduita sinceră și cooperantă, ori pe lipsa antecedentelor penale, instanța a arătat că aceste elemente de ordin circumstanțial vor fi apreciate la dezlegarea fondului, fără a putea avea o înrâurire aparte pe tărâmul măsurilor preventive.
Pentru considerentele expuse mai sus, luând act de faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, că arestarea preventivă este necesară și legitimă, iar durata detenției temporare este rezonabilă în raport cu gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei și proporțională în raport de pericolele concrete pe care le prezintă inculpații, și pentru ordinea de drept, instanța, în temeiul art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, au fost respinse cererile inculpaților, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Tribunalul a apreciat că eliberarea inculpaților în acest stadiu al procesului, datorită ansamblului circumstanțelor cauzei, așa cum au fost expuse de către procuror și necontestate încă de către inculpați, prezintă un grad ridicat de pericol de tulburare a ordinii de drept în comunitățile rurale restrânse din care fac parte acuzații și partea vătămată, deopotrivă cu familiile și apropiații acestora. În plus, instanța este lipsită în continuare de elemente palpabile și relevante care să îi permită concluzia că obligațiile complementare, subsumate măsurii restrictive de libertate a obligării de a nu părăsi localitatea, ar fi în măsură să oferă suficiente garanții asupra bunei desfășurări a judecății.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că în prezenta cauză, judecata poate avea loc și cu el în stare de libertate.
Potrivit situației de fapt, mai mulți inculpați ar fi aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele, timp de 5 minute, fără a se uita unde anume lovesc.
Singurul care a recunoscut săvârșirea faptei a fost inculpatul care, de fapt a și fost primul care a aplicat lovituri victimei.
A precizat apărătorul inculpatului că între acesta și partea vătămată a existat un conflict mai vechi și din acest motiv, atunci când s-au întâlnit, inculpatul i-a dat o palmă victimei care, s-a sprijinit de un gard.
Întrucât partea vătămată dorea să fugă, au intervenit și ceilalți inculpați care i-au aplicat lovituri.
A mai subliniat apărătorul inculpatului că, în timp ce victima era căzută la pământ, unde era lovită de ceilalți inculpați, el a mai intervenit o singură dată și i-a mai aplicat o lovitură.
S-a mai subliniat că și încadrarea juridică a situației de fapt urmează a fi luată în discuție de instanța de fond, raportat la probatoriul administrat.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată că încheierea pronunțată este legală și temeinică.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 1197/P/12.10.2009 pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 174,175 lit. "i" Cod penal.
Actul de sesizare a reținut că în noaptea de 25/26.07.2009, după ce au ieșit de la discoteca organizată la căminul cultural din satul, județul I, inculpații, -, -, - și - toți din comuna au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate -, în vârstă de 18 ani producându-i leziuni deosebit de grave: hemoperitoneu prin ruptură de splină, traumatism cranio-cerebral șoc hipovolemic și un sindrom confuzional pot-traumatic, leziuni care au fost de natură să-i pună viața în primejdie.
Așa cum a reținut și prima instanță în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de disp. art. 148 lit. "f" Cod procedură penală în sensul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ac est pericol concret trebuie privit nu numai prin prisma gravității infracțiunii pentru care este judecat inculpatul și a valorilor sociale vătămate prin comiterea ei, ci și prin prisma stării de neîncredere care se poate crea în rândul societății civile față de organele care asigură înfăptuirea justiției atunci când sunt cercetați în stare de libertate inculpați cărora li se rețin în sarcină infracțiuni cu un deosebit impact social.
Pe cale de consecință, pericolul concret creat pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă, față de anumite stări de lucruri negative, reacție care ar produce perturbații la nivelul respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, cum este cea pentru care este judecat inculpatul, organele de stat nu acționează eficient și că legea nu este aplicată cu hotărâre.
În raport de natura relațiilor sociale presupus lezate, respectiv dreptul la viață protejat și de art. 1 CEDO, de complexitatea cauzei derivând din numărul mare al inculpaților, al actelor materiale subsumate faptei, în cauză nu a fost depășit acel "termen rezonabil" recomandat de CEDO pentru derularea procedurilor.
Întrucât temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură prevăzută de art. 136 Cod procedură penală, în mod corect Tribunalul Iașia respins cererea inculpatului având un asemenea obiect.
Celelalte motive invocate de apărătorul ales al inculpatului vizând gradul concret de implicare a acestuia în săvârșirea faptei, poziția procesuală și regretul manifestat, vor fi avute în vedere de instanță la soluționarea pe fond a cauzei.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 2 noiembrie 2009 Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
14.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 16.11.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 708 din 09.11.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui G și al lui, născut la 09 Martie 1991)pentru a fi înmânat acestuia.
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored
2 ex.
16.11.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 09.11.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 708 din 09.11.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui G și al lui, născut la 09 Martie 1991)un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored
2 ex.
09.11.2009
Președinte:Susanu OtiliaJudecători:Susanu Otilia, Scriminți Elena, Ciubotariu
