Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 715/R/MF.
Ședința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
Judecător - G -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut 23 aprilie 1981, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 10 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, Complet specializat pentru minori și familie în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul
inculpat, în stare de arest și asistat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, precizează că dispozițiile art. 160 Cod procedură penală, statuează care sunt obligațiile magistraților vis-a-vis de menținerea arestării preventive a inculpatului. Redă textul de lege susmenționat și susține în continuare că, nu există argumente din care să rezulte că se impune menținerea, în continuare, a măsurii arestului preventiv a inculpatului. De asemenea, nu se regăsesc probe din care să rezulte că, inculpatul, lăsat în libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, că ar încerca să altereze probele sau că, ar încerca să săvârșească alte infracțiuni. Pedeapsa mare prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu este un motiv pentru ca acestuia să i se prelungească durata arestului preventiv.
Mai mult, susține că, instanța de fond nu a argumentat suficient nici cu privire la faptul că inculpatul prezintă pericol social. Arată aceasta deoarece inculpatul are întemeiată o familie, un copil, iar soția sa are dificultăți materiale.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond punerea în libertate a inculpatului, nu se mai impune menținerea arestării.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Susține că, subzistă temeiurile avute în vedere inițial și având în vedere atât prevederile art. 3002Cod procedură penală cât și prevederile art. 160 Cod procedură penală, instanța de fond motivat a menținut arestul preventiv al inculpaților.
Avocat face o ultimă remarcă în sensul că, instanța de recurs poate suplini nemotivarea hotărârii instanței de fond.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea cauzei în libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea din 10 2008, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în mun. Rm.V, județul V, cetățean român, studii 8 clase, ocupația - administrator, necăsătorit, un copil minor, stagiu militar nesatisfăcut, domiciliat în orașul B, strada -, bloc 12/1, scara E, etaj 2,. 11, județul V, fără antecedente penale, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că sunt incidente în continuare dispozițiile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, în sensul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, s-a constatat existența indiciilor temeinice care conduc la presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală al cărei cuantum depășește 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată și în raport de dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, această măsură
de prevenție având ca scop asigurarea bună a desfășurării procesului penal, respectiv administrarea probelor pentru stabilirea adevărului.
Or, nu poate fi neglijat faptul că persoane apropiate inculpatului au f încercat o înțelegere frauduloasă cu victima pentru ca aceasta să-și retragă plângerea și declarațiile anterioare, iar aceasta nici nu a fost audiată până în prezent.
În termen legal, hotărârea a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - punerea sa în libertate, pe motiv că dispozițiile art. 148 lit. f) Cod de procedură penală nu-și mai găsesc aplicabilitate în cauză.
A mai invocat recurentul și faptul că nu se regăsesc în dosar probe din care să rezulte că, odată lăsat în libertate, ar putea să zădărnicească aflarea adevărului și că instanța de fond nu a argumentat faptul că ar prezenta un pericol pentru societate, atâta vreme cât el are o familie, un copil, iar soția sa are dificultăți materiale.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, cum și sub toate aspectele, așa cum impun prevederile art. 385/6 alin. ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a-l respinge ca atare, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) din același cod, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Recurentul - inculpat a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 9D/P/2007 din data de 24.07.2008 al Biroul Teritorial Vâlcea, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001 constând, în esență, în aceea că a transportat-o și găzduit-o pe minora -, prin înșelăciune, amenințare, violență, constrângere fizică și psihică, precum și lipsire de libertate în mod ilegal, în scopul exploatării sale.
Se mai reține în sarcina acestuia că, în realizarea rezoluției sale infracționale, inculpatul a beneficiat de sprijinul învinuitului, care în prezent este dispărut în localitatea de domiciliu.
Arestarea sa a fost dispusă în temeiul art. 148 alin. 1 lit. e) și f) din Codul d e procedură penală, întrucât existau date potrivit cărora inculpatul exercită presiuni asupra părții vătămate și că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta, fapta săvârșită este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar probele existente dovedeau că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Deși, în declarațiile date, inculpatul a negat că ar fi fost implicat în comiterea faptelor, probele administrate până la acest moment, ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive (declarațiile date de partea vătămată minoră, de martorii audiați, procesele - verbale de redare a convorbirilor
telefonice) și care nu au fost infirmate prin niciun mijloc de probă de către apărare, oferă în continuare indicii de natura celor prevăzute în art. 143 și art. 68/1 Cod de procedură penală, ca o primă condiție pentru menținerea detenției provizorii.
Curtea apreciază că și cea de-a treia condiție cumulativ prevăzută de legiuitor, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a celui în cauză l-ar prezenta, este realizată în speță, știut fiind că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială ce justifică arestarea provizorie.
În plus, probele aduse de acuzare au scos în evidență că inculpatul, prin intermediul rudelor sale, a încercat să o determine pe partea vătămată să își schimbe declarațiile, fapt care este de natură a împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Prin urmare, o altă măsură preventivă mai blândă, cum ar fi aceea de a nu părăsi țara, nu ar putea să-și realizeze scopul său, astfel cum este prevăzut de art. 136 Cod de procedură penală.
Față de cele expuse, curtea conchide că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării se mențin în continuare, în mod judicios judecătorul fondului făcând aplicațiunea disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b) alin. 3 din cod.
Se va menține, pe cale de consecință, hotărârea atacată cu recurs, în baza textului de lege deja invocat, iar în temeiul art. 192 alin. 2 va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în mun. Rm.V, județul V, cetățean român, studii 8 clase, ocupația - administrator, necăsătorit, un copil minor, stagiu militar nesatisfăcut, domiciliat în orașul B, strada -, bloc 12/1, scara E, etaj 2,. 11, județul V, fără antecedente penale, CNP -, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 10 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -
Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Marioara Dumitru
