Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL CONSTANTA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE PENAL CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALA NR.72/MP
Ședința publica din data de 18 noiembrie 2008
Complet compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat in examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut in Penitenciarul Poarta A, împotriva încheierii de ședința din data de 12 noiembrie, pronunțata de Tribunalul Constanta in dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive fata de inculpat, conform art.3002Cod procedura penala raportat la art.160 Cod procedura penala.
In conformitate cu disp.art.297 Cod procedura penala, la apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă:
- recurentul inculpat - in stare de arest si asistat de avocat ales cerchez - in baza împuternicirii avocațiale depusa in dosarul instanței de fond.
Procedura este legal îndeplinita cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedura penala.
In conformitate cu disp.art.301 Cod procedura penala, partile prezente arata ca nu mai au cereri noi de solicitat si nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform at.302 Cod procedura penala, constata îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedura penala si acorda cuvântul pentru dezbateri in ordinea prevăzuta de disp.art.38513Cod procedura penala.
Avocat, aparator ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicita admiterea recursului, casarea încheierii recurate, motivat de faptul ca, temeiurile avute in vedere inițial la baza luării măsurii arestării preventive, nu mai subzista.
Apreciază ca daca la momentul luării măsurii arestării preventive, au fost avute in vedere indiciile temeinice cu privire la savarsirea infracțiunii de viol pentru care a fost trimis in judecata, la acest moment acestea nu mai subzista întrucât la termenul din data de 12 noiembrie 2008, instanța de fond a audiat 4 martori din lucrări.
Solicita a se observa ca 2 dintre martorii audiați, respectiv Aisel si, si-au schimbat declarațiile date in faza de urmărire penala, arătând instanței ca acele declarații au fost date sub influenta exercitata de tatăl partii vătămate.
Mai mult decad atât, considera ca cei 4 martori nu au facut altceva decât sa mărească dubiul asupra savarsirii faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata.
Cu privire la lit."f" a art.148 Cod procedura penala, apreciază ca nici acest temei nu mai subzista iar pericolul pentru ordinea publica nu exista, deoarece martorii audiați in cauza, au arătat ca partea vătămata se comporta la fel ca înainte de savarsirea faptei, normal, este, are in continuare prieteni, iese noaptea in sat cu băieți, deci presupusa fapta de viol nu a afectat-o deloc psihic.
De altfel, inculpatul este le primul conflict cu legea penala, este tatăl unui copil minor, apreciind ca dubiul nu poate profita decât inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, solicita admiterea recursului, casarea încheierii recurate si revocarea măsurii arestării preventive cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu parasi localitatea, prevăzuta de art.145 Cod procedura penala, cu toate obligațiile ce vor fi impuse de către instanța.
Depune la dosar concluzii scrise.
Procurorul, având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpatul, solicita a se constata ca Tribunalul Constantaa pronunțat o hotărâre legala si temeinica atunci când a dispus menținerea măsurii arestării preventive pentru inculpat întrucât temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventiva, nici nu au incetat si nici nu s-au modificat.
Apreciază ca simpla împrejurare ca 2 dintre martori au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penala, nu face altceva decât sa oblige instanța de fond sa interpreteze declarațiile, prin comparație si sa constate care sunt cele care se coroborează cu celelalte probe si in nici un caz nu se poate susține ca temeiurile pentru care s-a dispus măsura, au încetat.
Apreciază ca recursul inculpatului este nefondat, motiv pentru care solicita respingerea acestuia, ca atare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lăsa la aprecierea instanței.
Instanța ia cauza in pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de fata:
Examinând actele si lucrările dosarului, curtea constata ca Tribunalul Constanta - Secția penala, prin încheierea pronunțata in ședința din 12 noiembrie 2008, in baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedura penala, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului si in baza art.139 Cod procedura penala, respinge ca nefondata cererea inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu parasi localitatea.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, Tribunalul Constanta, a reținut următoarele;
Prin încheierea nr.107/31.08.2008, inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioada de 29 zile de la 31.08.2008 - 28.09.2008, reținându-se incidenta art.148 lit."f" Cod procedura penala.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta, nr.1060/P/ 17.09.2008, inculpatul, a fost trimis in judecata pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzuta de art.197 alin.1,3 Cod penal, reținându-se in sarcina sa ca, in noaptea de 29/30.08.2008, a întreținut un raport sexual cu partea vătămata in vârsta de 14 ani, împotriva voinței acesteia, prin constrângere fizica.
In timpul judecații cauzei, instanța in baza art.3002Cod procedura penala, a verificat temeinicia si legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, s-a constata ca temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri preventive subzista si justifica menținerea inculpatului in stare de arest preventiv.
S-a mai reținut ca, durata măsurii arestării se circumscrie in continuare unui termen rezonabil si chiar daca inculpatul este tanar si este la primul conflict cu legea penala, starea de deținere se justifica fata de necesitatea desfasurarii judecații in bune condiții.
Pentru aceleași considerente, Tribunalul Constantaa respins si cererile inculpatului si revocarea sau înlocuirea arestului preventiv cu alta măsura preventiva neprivativa de libertate.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea cererii de recurs, se susține ca nu mai sunt îndeplinite cele doua condiții prevăzute de art.148 lit."f" Cod procedura penala, temei legal avut in vedere la luarea acestei masuri preventive.
Se arata ca la instanța de fond s-a început cercetarea judecătoreasca iar doi din cei patru martori audiați, si-au schimbat declarațiile date la urmărirea penala.
Acest aspect, intareste dubiul ca inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat.
Se mai arata ca nu sunt probe ca lăsarea inculpatului in stare de libertate ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publica, avându-se in vedere noile probe administrate in cauza, faptul ca este la primul conflict cu legea penala, este tanar si are un copil minor in întreținere.
Se solicita, admiterea recursului, casarea încheierii recurate si rejudecându-se cauza, sa se revoce sau sa se înlocuiască măsura arestării preventive cu alta măsura preventiva.
Verificând hotărârea recurata, actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs si din oficiu, curtea constata ca recursul este nefondat.
In mod legal, Tribunalul Constanta, in timpul cercetării judecătorești privind pe inculpatul, in temeiul art.3002Cod procedura penala, a verificat legalitatea si măsura arestării preventive a inculpatului, cercetat pentru comiterea infracțiunii prevăzuta de art.197 al.1 si 3 Cod penal.
Întemeiat, prima instanța a stabilit ca temeiurile avute in vedere la luarea masurii preventive subzista si justifica menținerea inculpatului in stare de arest preventiv.
Criticile aduse prin motivele de recurs, nu sunt de natura a determina casarea încheierii recurate si punerea in libertate a inculpatului.
Din probatoriul administrat in cauza pana la acest moment procesual, se constata ca temeiurile faptice ce au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive fata de inculpatul, continua sa subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile celor doi martori. Sub acest aspect, instanța de recurs retine si ca potrivit art.139 si art.160 Cod procedura penala, măsura preventiva necesita existenta presupunerii rezonabile privind savarsirea faptei imputate inculpatului, iar fata de probatoriul administrat pana in acest moment, nu exista date care sa condica la concluzia ca măsura arestării preventive ar fi fost luata fata de inculpatul, cu incalcarea prevederilor legale sau ca nu mai exista temeiuri care sa justifice menținerea acesteia.
Totodată, împotriva inculpatului continua sa-si găsească incidenta dispozițiile art.148 lit."f" Cod procedura penala (acuzele ca planează asupra inculpatului vizează o infracțiune sancționata de legea penala cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea in libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publica, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei).
In acest sens, se retine ca infracțiunea de viol, victima fiind o minora de 14 ani, aduce atingere uneia din cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv libertatea si siguranta persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte neurmate de o riposta ferma a societatii, ar întreține climatul infracțional si ar crea făptuitorilor, impresia ca pot persista in sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacita a acestora si a altora la savarsirea unor fapte similare si cu scăderea încrederii comunitatii in capacitatea de riposta a justiției si protecție a statului.
In ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, curtea apreciază ca nu este incalcat, in condițiile in care exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumției de nevinovatie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării in stare de libertate.
In considerarea celor mai sus prezentate, curtea constata ca încheierea recurata este temeinica si legala si in consecința, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut in Penitenciarul Poarta A, împotriva încheierii de ședința din data de 12 noiembrie, pronunțata de Tribunalul Constanta in dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.Fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/2 ex.
Data: 21.11.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Valentin Iancu, Lucia Dragomir
