Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.72/R/2009
Ședința publică din 04 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva Încheierii penale din 27 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av. și inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător din oficiu, av., ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpații, personal, arată că-și mențin recursurile declarate în cauză și că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Pentru menținerea măsurii arestării preventive trebuie să existe bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea, cuantumul prevăzut de lege pentru infracțiune să depășească 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică. În speță, probațiunea administrată în cauză nu dovedește că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că există contradicții între declarațiile părților vătămate și ale martorilor. Nu există nicio încercare a inculpatului de a încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Prima instanță a arătat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care este necesară privarea de libertate, fără să se menționeze care este acel pericol concret. Prin urmare, hotărârea primei instanțe nu este motivată. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorar avocațial din.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatei. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea. Nu există probe la dosar din care să rezulte că inculpata a încercat să împiedice aflarea adevărului, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. Inculpata nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol nu se presupune generic, ci trebuie să fie nemijlocit dovedit. În speță, măsura arestării este nejustificată, iar cercetările pot continua cu inculpata în stare de libertate. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, temeiurile arestării subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților. Sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 pr.pen. respectiv inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și sunt incidente și dispozițiile art.148 lit.b și f pr.pen. respectiv pedeapsa este mai M de 4 ani și există probe că cei doi au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate. Raportat la natura și gravitatea faptelor reținute, la modul concret în care faptele au fost comise, la împrejurarea că activitatea infracțională s-a desfășurat din anul 2005 până în prezent, apreciază că în mod cert lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Există, totodată, temerea că în libertate, cei doi inculpați își vor relua activitatea infracțională. În mod corect s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri. În concluzie, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu a săvârșit infracțiunile care i se rețin în sarcină. Arată că una din părțile vătămate și-a retras declarația din faza de urmărire penală, iar în ce o privește pe numita, arată că a solicitat efectuarea unor confruntări cu această parte vătămată, dar cererea i-a fost respinsă.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Totodată, arată că nu a luat legătura cu părțile vătămate și că nu va încerca să împiedice aflarea adevărului.
CURTEA
Prin încheierea penală din 27 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de către inculpații și.
În temeiul art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați și a fost menținută această măsură.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș (dosar nr. 70-D/P/2008) au fost trimiși în judecată, în stare de arest, inculpații: pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și trafic de minori prev. de art. 13 alin. 2 și 3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și trafic de minori prev. de art. 13 alin. 2 și 3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 565 din 3.10.2008 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 29 zile, respectiv de la data de 03.10.2008 și până la data de 31.10.2008.
S-a reținut că, din ansamblul probelor administrate în cauză (declarațiile părților vătămate și ale martorilor), rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au racolat în perioada 2005 - 2008 mai multe tinere (dintre care unele minore) prin promisiuni false de locuri de muncă în Austria, pe care le-au transportat apoi în această țară unde le-au obligat, prin amenințări, să practice prostituția, însușindu-și astfel importante sume de bani.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și în temeiul art. 148 lit. b și f Cod procedură penală. Cu privire la ambii inculpați s-a constatat că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințări adresate părții vătămate, căreia i-au solicitat să indice organelor de poliție o stare de fapt contrară celei reale. Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pentru care cei doi inculpați sunt cercetați sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar în raport de natura și de gravitatea prezumatelor fapte, aceștia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesar a fi privați de libertate.
Referitor la inculpatul s-a avut în vedere și incidența prev. art. 148 lit. d Cod procedură penală, respectiv acesta a comis cu intenție o nouă infracțiune, raportat la actele materiale ale infracțiunii de trafic de persoane comisă față de partea vătămată începând cu data de 08.01.2008 (când a fost condamnat prin sentința penală nr. 24/08 ianuarie 2008 Judecătoriei Baia Mare, definitivă, la pedeapsa de 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002).
În raport de starea de arest preventiv a inculpaților și de dispozițiile art. 3002raportat la art. 160bCod procedură instanța a procedat la punerea în discuție a legalității și temeiniciei măsurii pronunțându-se în sensul menținerii acesteia, date fiind următoarele considerente:
Potrivit art. 160 ind. b pr. pen. instanța este datoare să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării și, în cazul în care se constată că arestarea este nelegală, că temeiurile au încetat sau că nu există temeiuri noi ce să justifice o asemenea măsură, să procedeze la revocarea ei cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului (alin. 2 al acestui articol). În caz contrar, al situației în care motivele subzistă în continuare, instanța va da curs disp. art. 160 ind. b alin. 3. pr. pen. În această din urmă situație s-a aflat instanța, pentru că nu au intervenit aspecte noi, de natură să permită o eventuală schimbare sau încetare a temeiurilor arestării prevăzute de art. 148 lit. b, și pr. pen. Pericolul social concret al faptelor sub aspectul cărora sunt cercetați inculpații există și în prezent, instanța reținând că această măsură a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și a garanțiilor procesuale și că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea acestora de libertate.
Împotriva încheierii, mai sus arătate, în termen legal, au declarat recurs inculpații, solicitând casarea acesteia și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii lor în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a arătat în motivarea recursurilor că în cauză, cei doi inculpați nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu există probe în acest sens și nici că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin amenințarea părților vătămate. De asemenea, s-a arătat că, aceștia nu se consideră vinovați pentru faptele reținute în sarcina lor, deci, că nu există nici probe ale vinovăției lor.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 300/2 pr.pen. în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b pr.pen
În acest mod a procedat și Tribunalul Maramureș, învestit cu soluționarea cauzei privind pe inculpații și, trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin.2 și 3 teza ultimă cu aplic. art.41 alin.2 pen.
Astfel, în mod corect, instanța a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a celor doi inculpați și că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Aceasta, deoarece, temeiurile arestării celor doi inculpați au fost cele prev. de art.143, art. 148 lit. b și f, iar pentru inculpatul și cel prev. de art. 148 lit. d pr.pen., iar în cauză, s-a reținut că există indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. adică date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, indicii rezultând din declarațiile părților vătămate, ( minoră la data traficării), precum și ale martorilor Motoz, Augusta, ( ceilalți martori menționați în actul de sesizare al instanței).
Aceste indicii subzistă și în prezent, având în vedere că, de la data arestării - 3 octombrie 2008 și, respectiv, de la data sesizării instanței - 25 noiembrie 2008, nu s-au efectuat acte de cercetare judecătorească și nici nu au intervenit elemente noi, care să contureze o altă stare de fapt, decât cea avută în vedere la data arestării și care, a fundamentat propunerea de arestare preventivă, iar ulterior, trimiterea în judecată a inculpaților.
De asemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 lit. b,f pr.pen. pentru ambii inculpați, respectiv și cea prev. de art.148 lit.d pr.pen. pentru inculpatul.
Într-adevăr, în cauză, faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora, s-a apreciat că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă: atât din gravitatea deosebită a faptelor, având în vedere modalitatea în care au acționat inculpații ( racolând în vederea exploatării sexuale mai multe părți vătămate, unele dintre ele minore), dar și de amploarea activității infracționale, presupus comise de inculpați ( atât din perspectiva perioadei în care se susține că și-au desfășurat activitatea, dar și al numărului de persoane implicate în această activitate) și, nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă a faptelor inculpaților în rândul comunității, din care fac parte ei și părțile vătămate, starea de insecuritate creată în rândul societății, de împrejurarea că, presupuși autori ai unor astfel de fapte grave, sunt cercetați în stare de libertate, putând induce totodată, ideea greșită că, nu există o reacție suficient de promptă a autorităților la astfel de fenomene infracționale.
Cu privire la limitele de pedeapsă ale faptelor cercetate, nu au intervenit modificări, iar pericolul pentru ordinea publică, corect s-a apreciat că subzistă, perioada relativ scurtă, de la data arestării, de numai 4 luni, nefiind de natură a duce la concluzia că dimensiunile acestui pericol s-au redus, s-au estompat.
Totodată, se menține și temeiul prev. de art.148 lit.b pr.pen. deoarece rezultă din actele dosarului că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate, așa încât, lăsați în libertate, nu este exclus a avea aceeași atitudine.
Față de inculpatul, subzistă în continuare și temeiul prev. de art.148 lit.d pr.pen. întrucât acesta a fost condamnat anterior (prin sentința penală nr.24 din 8 ianuarie 2008 Judecătoriei Baia Mare ) la pedeapsa de 9 luni închisoare cu suspendare condiționată, iar actele materiale care intră în conținutul infracțiunii comise față de partea vătămată, au fost săvârșite după data la care s-a comis infracțiunea pentru care a fost cercetat și condamnat (6 octombrie 2006), astfel că, se presupune că acesta a comis cu intenție o nouă infracțiune.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, tocmai pentru motivele, mai sus arătate.
În consecință, recursurile în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați sumele de câte 100 lei, onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor plăti din.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați inculpații să plătească în favoarea statului suma, de câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare, din care, câte100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, (născut la 3 iunie 1971 în S M, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Gherla ) și (născută la 4 ianuarie 1973 în Aurit, fiica lui și, deținută în Penitenciarul Gherla ) împotriva încheierii penale din 27 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați sumele de câte 100 lei, onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor plăti din.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei, fiecare, cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 04 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
5 ex./ 10.02.2009
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
