Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 72
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpatul interpelat arată că își menține recursul formulat, de asemenea arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate pentru a da posibilitatea acestuia să-și ajute familia. De asemenea apreciază că inculpatul nu reprezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefundat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că nu s-au adus argumente de substanță pentru revocarea măsurii de arest preventiv a inculpatului. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv subzistă și în prezent, astfel că se impune respingerea recursului formulat.
Inculpatul având cuvântul solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 20.01.2010 a Tribunalului Iașis -au dispus următoarele:
"În baza art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
În baza disp.art. 300 ind. 1 al. 3 Cod procedura penală menține starea de arest a inculpatului, zis, fiul lui și, născut la data de 03.09.1972, în com., jud. I, în prezent deținut în Arestul IPJ I, în baza mandatului de arestare nr. 140/U/03.12.2009.
Constată că termenul de judecată a fost stabilit aleatoriu la data de 11.02.2010."
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că din analiza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală prin prisma legalității si temeiniciei măsurii arestării preventive, rezultă că față de inculpatul măsura arestării preventive a fost luată prin încheierea de ședința 03.12.2009, fiind pusă în executare ca urmare a emiterii mandatului de arestare 140/U/03.12.2009, pe o perioada de 29 de zile de la 03.12.2009 până la 31.12.2009 inclusiv, măsura fiind prelungită ulterior, până la data de 30.01.2010, inclusiv.
Potrivit art.300 ind.1 alin.1 p Cod Penal upă înregistrarea dosarului la instanța, în cauzele în care inculpatul este trimis in judecata în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În speță, la soluționarea propunerii de arestare preventiva s-a reținut că în cauză că au fost relevate indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit pretinsa infracțiune de tentativă la omor calificat constând in aceea că l-a lovit, de mai multe ori, pe, cu un muchia teșită a unei toporiști, în zona toracică - spate cauzându-i mai multe leziuni ce au fost de natură să-i pună viața în pericol. Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert conturat prin prisma gravității faptei și răsunetul pe care o astfel de fapta îl generează în comunitate
Instanța de fond a constatat că această măsură preventivă a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal, măsura preventivă fiind legal stabilită.
Având în vedere considerentele care au stat la baza luării măsurii fața de inculpatul, s-a apreciat că acestea se mențin, neînvederându-se elemente noi de natură să conducă la revocarea măsurii arestări preventive.
În cauză subzistă un ansamblul de date care converge în conturarea presupunerii că inculpatul, pe fondul unui conflict deschis cu victima dar și pe fondul băuturilor alcoolice l-a lovit de mai multe ori, pe, cu un muchia teșită a unei toporiști, în zona toracică - spate cauzându-i mai multe leziuni ce au fost de natură să-i pună viața în pericol. Măsura arestării preventive este suficient a se baza pe existența unui ansamblu de date verosimile și credibile, date care să se constituie într-o o bază factuală solidă, de natură a susține presupunerea rezonabila conform căreia persoana față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală a săvârșit faptele de care este acuzat, iar exigența în analiza probelor sporește substanțial odată cu necesitatea stabilirii vinovăției unei persoane (cauza CEDO " împotriva Marii Britanii").
Având în vedere gravitatea faptelor imputate inculpatului, reverberația sociala produsă în comunitatea prin săvârșirea faptei, necesitatea unei reacții ferme și autoritare a statului în vederea protejării ordinii de drept, prima instanță a apreciat că lăsarea in libertate inculpatului continuă să prezinte pericol social concret pentru ordinea publică, nici în această privință neintervenind elemente care să producă vreo schimbare. Instanța apreciază că finalitatea măsurilor preventive poate fi atinsă doar prin menținerea arestării preventive, cât timp aspectele cauzei vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate și nu este reclamată nevoia restrângerii dreptului la liberă circulație, ce ar justifica o altă măsură preventivă.
Probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost de natură să înlăture acuzele formulate, ci chiar le-au confirmat, urmărirea finalizându-se prin trimiterea în judecată a inculpatului. Circumstanțele personale ale inculpatului -necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta, vor fi avute în vedere pe fondul cauzei, fără a înlătura temeiurile arestării. În aceste condiții, în procedura prevăzută de art.300 ind.1 alin.3 Cod procedura penala, s-a apreciat că toate temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și impun in continuare privarea de libertate a acestuia.
Având în vedere că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale că în cauza subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, în baza disp.art.300 ind. 1 al.3 Cod procedura penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Încheierea de ședință a fost recurată, în termen legal, de inculpatul pentru motive de netemeinicie susținându-se nu reprezintă pericol pentru ordinea publică și solicitându-se admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate pentru a avea posibilitatea
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3856alin 3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 30 noiembrie 2009 fost începută urmărirea penală față de inculpat, iar prin rezoluția procurorului din data de 2 decembrie 2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal.
Actele de urmărire penală efectuate în cauză au relevat că în seara zilei de 21 noiembrie 2009, în jurul orei 20,00 inculpatul a intrat în locuința părții vătămate, care dormea și i-a aplicat, cu muchia metalică a toporiștei mai multe lovituri în zona toracică, cauzându-i acesteia mai multe leziuni ce i-au produs un hemopneumotorax anterior stâng și care au fost de natură a-i pune în primejdie viața.
Probele administrate furnizează suficiente elemente, în accepțiunea art. 143 din Codul d e procedură penală care să permită conturarea suspiciunii că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute, fapta sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Cu privire la pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate, în mod corect s-a constatat de prima instanță că acest pericol este real, cert și actual, fiind extras din următoarele elemente: importanța valorilor sociale pretins lezate, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, împrejurările comiterii faptei, instrumentul folosit, numărul și intensitatea loviturilor aplicate.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul. În practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială - ocrotită prin art. 1 din Codul d e procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei - ca urmare a activității inculpatului sau a reacției declanșată de fapta comisă de acesta.
Cum până în prezent în cauză nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului solid al indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală sau că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul a apreciat în mod corect că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Fiind întrunite atât condițiile prevăzute de art. 143 cât și cele prev. de art. 148 lit. Cod procedură penală, dispoziția instanței de fond privind menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul este legală și temeinică.
În temeiul considerentelor expuse, criticile formulate de inculpat nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de acesta.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex. 01.02.2010
Judecător de fond -
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
