Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 740/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1148/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.740/
Ședința publică de la 19 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.64055/19.05.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Menționează că probatoriul administrat în cauză este insuficient în sensul că este concretizat de procesele verbale întocmite de investigatorul și colaboratorul cu identitate protejată, în care se reține că inculpatul ar fi vândut cantitatea de 0,20 grame heroină.
Precizează că activitatea de supraveghere a inculpatului a continuat circa 8 luni de zile perioadă de timp în care nu a mai fost identificată nici o altă activitate infracțională în sarcina inculpatului. Totodată arată că inculpatul consumator de droguri fiind, făcea schimb de droguri cu alți consumatori cu care se droga.
Mai arată că inculpatul făcea eforturi susținute pentru a scăpa de dependența, el fiind o victimă a consumului de droguri și consideră că trebuia a fi tratat ca atare și nu ținut în arest.
Apreciază că la acest moment nu sunt probe certe sau indicii că inculpatul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa
Solicită a se avea în vedere că inculpatul are domiciliu stabil, era angajat în muncă considerente pentru care apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest în ceea ce-l privește.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.143,148 lit.f Cod procedură penală, se mențin în raport de natura infracțiunii de trafic de droguri pentru care este cercetat.
Consideră că față de natura infracțiunii comise și modalitatea concretă de săvârșire, în formă continuată există pericolul ca inculpatul aflat în libertate să-și reia activitatea infracțională.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluționarea recursului la aprecierea Curții.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr- în aza art.3002rap.C.P.P. la art.160 alin.3 a C.P.P. constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului arestat în baza nr.220/UP/23.10.2008, emis de Tribunalul București Secția I Penală, menținând față de acesta măsura arestării preventive.
S-a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București din data de 14.01.2009, în dosarul nr. 430 D/P/2008, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
În fapt s-a reținut că inculpatul, la datele de 30.03.2008 și 24.04.2008, în baza aceleași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod " ", cantitatea totală de 0,20 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 100 lei, provenită din fondurile
Inculpatul a fost arestat în baza nr. 220/23.10.2008 emis de către Tribunalul București - Secția I penală reținându-se că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143, art. 148 lit. f Cod procedură penală, art. 151 și art. 1491Cod procedură penală.
Potrivit art. 3002Cod procedură penală instanța este datorare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate va menține starea de arest potrivit art. 160 alin. 3 Cod procedură penală
În situația în care instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, poate să dispună revocarea arestării preventive.
În speță, analizând actele și lucrările dosarului. instanța a apreciat că măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost dispusă în cauza cu respectarea dispozițiilor art. 136, art. 143. art 148 lit. f și C.P.P. art 149.
C.P.P.Astfel, s-a apreciat că sunt întrunite exigențele art. 143.p Cod Penal existând indicii temeinice, în accepțiunea prev, de art. 68 C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta penală reținută in sarcina sa.
Totodată, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au încetat și nu se constată împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri în condițiile în care, prin raportare la disp. art.3002C.P.P. până la acest termen nu au fost administrate probe.
În al doilea rând, evaluând condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148 lit.f C.P.P. in contextul cauzei, se constata ca infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul se pedepsește cu închisoarea mai mare de 4 ani si lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publica, in sensul cerut de lege.
Astfel, natura și gravitatea infracțiunilor care se presupune că au fost săvârșite de inculpat, modalitatea concreta de comitere a acestora, așa cum a fost reținută, sunt elemente ce conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor, ce se reflecta si in limitele de pedeapsa prevăzute de lege si imprima o periculozitate deosebita a inculpatului, așa încât lăsarea in libertate creează un impact negativ in rândul societății civile, de neîncredere si insecuritate.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpat din perspectiva art.5 tribunalul a apreciat că proclamând dreptul la libertate, scopul articolului menționat este acela de a asigura ca nici o persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar (cazul.Franța).
Totodată, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbritrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (cazul Tomas vs.Franța).
Așa fiind s-a considerat că și în raport de jurisprudența, măsura privativa de libertate dispuse față de inculpat se justifică tocmai pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, nefiind administrate toate probele până în prezent.
Cum, din actele și lucrările dosarului a rezultat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate subzistă în continuare și există temeiuri, așa cum au fost reținute, care justifică privarea de libertate a inculpatului, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, potrivit art. 136 Cod procedură penală, instanța a menținut arestarea preventivă în continuare, potrivit disp. art. 160 alin.2 Cod procedură penală.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis fapta pentru care este cercetat, și anume că în zilele de 30.03.2008 și 24.04.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 0,20 gr. De substanță care conține heroină, contra sumei de 100 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și t 37 lit.b Cod pen.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectiva infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comisă de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia (în formă continuată), precum și circumstanțele personale ale acestuia (neavând loc de muncă și cunoscut cu antecedente penale). Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi. 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-25.06.2009
15 Iulie 2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
