Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 744/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.744/R/2009
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Maria Boer Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii penale din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obict menținerea măsurii arestării preventive,
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. și inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, av., ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpații, întrebați fiind, arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă în prezent. Inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii care i se reține în sarcină și de altfel, la dosar nu există probe din care să rezulte că aceasta ar fi exercitat vreo acțiune de constrângere a părților vătămate la practicarea prostituției. Chiar martora a arătat că nu avea cunoștință de practicarea prostituției de către părțile vătămate. Nu există la dosar nici dovezi cu privire la faptul că inculpata le-ar fi cerut părților vătămate să aducă bani, obligându-i să practice cerșetoria. Inculpata nu are antecedente penală, iar faptul că aceasta nu recunoaște faptele imputate, nu se poate converti în motiv de menținere a măsurii arestării preventive. Nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorar avocațial din.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat de peste 5 luni și deși nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție. Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul nu se face vinovat de faptele reținute, acesta fiind trimis în judecată în baza declarației unei părți vătămate de doar 10 ani și a unei fete cu probleme psihice. Susținerile părților vătămate nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar. Martorul a asistat la o discuție între inculpată și fiul acesteia, în care inculpata îi reproșa că merge să cerșească. Inculpații au doi copii minori, nu sunt căsătoriți legal, dar pot fi cercetați în stare de libertate, având în vedere că s-au administrat deja multe probe și nu se vor sustrage de la cercetarea judecătorească. Nu există nici probe la dosar din care să rezulte că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Sunt îndeplinite cerințele prev.de art.143 și 148 lit.f pr.pen. iar în raport cu persoana inculpaților, atitudinea procesuală, lipsa unor ocupații decente, lipsa obținerii unor venituri licite evidențiază pericolul pentru ordinea publică și legitimează soluția de menținere a măsurii arestării preventive. De altfel, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților. În consecință, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin încheierea din 12 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b al. 1 și 3.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații fiica lui G și, născută la data de 06.03.1975 și, fiul lui și, născut la 06.07.1978, ambii aflați în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații și, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.l, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că cei doi inculpați, concubini, în cursul anului 2008, în baza unei înțelegeri prealabile, le-a racolat și găzduit pe părțile vătămate, în vârstă de 17 ani și Șancar, în vârstă de 12 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, și prin amenințare, violență și abuz de autoritate le-a obligat să practice prostituția și respectiv cerșetoria în beneficiul lor personal.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 2 iulie 2009, fiind înregistrat sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 30 iulie 2009.
La data de 09 iulie 2009 fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, prin Încheierea penală din acea dată, în conformitate cu prevederile art.3001Cod Procedură Penală, starea de arest fost menținută.
Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art.3002Cod Procedură Penală, prin Încheierea penală nr. din data de 30 iulie 2009 instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații și, respectiv cele prev. de art. 143 Cod Procedură Penală, art. 148 lit. f pr.pen., starea de arest preventiv fiind menținută în continuare.
De reținut că împotriva acestor încheieri penale inculpații au declara recurs, instanța de control judiciar respingând recursurile declarate.
Potrivit art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b pr.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 pr.pen. măsura arestării preventive inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.pr.pen și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că săvârșit faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire, instanța constată că față de inculpați există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art. 143.pr.pen. coroborat cu art. 68 ind. 1 pr.pen., că aceștia au săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți. În acest sens sunt declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile părților vătămate, procese verbale de constatare a contravențiilor întocmite pe numele părții vătămate Șancar, procese verbale de constatare a contravențiilor comise de partea vătămată, declarațiile martorilor, G și. În cauză la acest termen de judecată s- procedat la cercetare judecătorească iar inculpații au adoptat atitudine procesuală de nerecunoaștere învinuirii aduse astfel că și din acest motiv menținerea stării de arest preventiv se impune fi luată, judecarea în stare de libertate inculpaților punând în pericol buna administrare a probatoriului încuviințat și care urmează fi administrat.
De asemenea temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f pr.pen. subzistă în continuare, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.Pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, cea de-a doua condiție impusă de lit. art.148 pr.pen. rezidă din natura activității infracționale desfășurate și consecințele faptelor comise asupra părților vătămate, acestea minore fiind, precum și gradul foarte ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților, ținând seama de amploarea fenomenului infracțional de acest gen, când pe fondul unei situații economico-financiare și a unor aspecte ce concretizează vulnerabilitatea unor persoane, altele socotesc de cuviință, ca prin diverse metode să le exploateze, într-un mod ce afectează însăși demnitatea umană a celor exploatați. Situația este cu atât mai tragică în cazul în care victimele exploatării sunt proprii copii ai exploatatorilor, cum este cazul de față, partea vătămată Șancar fiind fiul inculpatei. Fără se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților și pericol social al infracțiunilor comise, acestea fiind noțiuni diferite, instanța reține că nu se poate realiza o analiză corectă celui dintâi fără se ținea seama și de cel de-al doilea.
Totodată, instanța reține că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate inculpatului trebuie avut în vedere și rezonanța socială faptelor comise în rândul comunității în care inculpații locuiesc, sentimentul de insecuritate inerent creat precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor infracțiuni deosebit de grave, organele statului nu acționează eficient.
În cauză la acest termen de judecată s- procedat la cercetare judecătorească iar inculpații au adoptat atitudine procesuală de nerecunoaștere învinuirii aduse astfel că și din acest motiv menținerea stării de arest preventiv se impune fi luată, judecarea în stare de libertate inculpaților punând în pericol buna administrare a probatoriului încuviințat și care urmează fi administrat.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 al.1 și 3 Cod procedură penală, va costată că măsura arestării preventive luată față de inculpați, este legală și temeinică și o va menține.
In baza art. 192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termen legal inculpații, solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
În motivarea recursurilor s-a arătat că nu există probe care să susțină faptele reținute în sarcina inculpaților și nici care să justifice reținerea temeiului arestării prev.de art.148 lit.f pr.pen.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că tribunalul, în mod corect a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, înainte de expirarea celor 60 de zile de la momentul la care a fost cenzurată și menținută măsura arestului preventiv, după sesizarea instanței cu rechizitoriu.
Inculpații au fost arestați în baza disp.art.143 și art.148 lit.f pr.pen. și trimiși în judecată în stare de arest, la termenul din 9 iulie 2009 fiind constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Având în vedere că după începerea cercetării judecătorești, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat la o perioadă de circa 5 luni de la luarea măsurii arestării preventive, raportat la gravitatea faptelor și persoana făptuitorilor, în mod corect s-a procedat la menținerea măsurii arestării preventive în baza disp.art.160/b și art.300/2 pr.pen.
Poziția inculpaților de nerecunoaștere a faptelor a fost aceeași pe parcursul urmăririi penale, dar având în vedere că incidența disp.art.143 și art.148 lit.f pr.pen. nu încalcă prezumția de nevinovăție, iar acestea au fost stabilite în mod definitiv de către instanță și nu s-au modificat până în acest moment, se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv.
În aceste condiții, nu se justifică înlocuirea măsurii arestului cu o altă măsură neprivativă de libertate, aceasta nefiind suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și asigurarea unui climat de siguranță în rândul opiniei publice.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. ambele recursuri declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii si ambii detinuti in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabileste in favoarea Baroului de avocati C suma de 200 lei onorariu pentru aparator din oficiu, ce se va plati din fondul Ministerului Justitiei.
Obliga pe inculpati sa plateasca in favoarea statului suma de cate 250 lei cheltuieli judiciare, din care cate 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
5 ex./14.12.2009
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Maria Boer Claudia Ilieș
