Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 751/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.751/R/2009
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Delia Purice
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata, aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 10.11.2009 a Tribunalului Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpata întrebată fiind, arată că își menține recursul formulat în cauză.
Instanța i-a pus în vedere inculpatei drepturile procesuale și aceasta arată că nu este vinovată de comiterea faptei pentru care erste trimisă în judecată.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei solicită admiterea recursului declarat de inculpată, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatei. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpata a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, întrucât nu sunt indicii și probe temeinice din care să rezulte că inculpata a comis infracțiunile reținute în sarcină, respectiv nu a constrâns părțile vătămate să practice prostituția și cerșetoria, inculpata fiind victima unei înscenări. Nu sunt date concrete din care să rezulte că inculpata s-ar sustrage de la judecată, ar comite alte infracțiuni sau că ar zădărnici aflarea adevărului cu atât mai mult cu cât în cauză au fost audiate părțile vătămate și martori. Solicită să se rețină și faptul că inculpata este la prima confruntare cu legea penală și că a obținut venituri din muncă cinstită.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Cluj ca fiind temeinică și legală, arătând că din probele administrate în cauză rezultă că temeiurile, prev. de art. 148 lit.b,e și f Cod pr.pen. avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și se impune cercetarea acesteia în continuare în stare de privare de libertate, având în vedere că inculpata atât înainte de înlocuirea măsurii arestării preventive cât și după luarea măsurii arestării preventive prin fratele său a exercitat presiuni, amenințări și înțelegeri cu părțile vătămate, iar numărul victimelor, situația familială și materială a inculpatei relevă pericol pentru ordine publică, existând riscul de reluare a activității infracționale.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că nu a încercat să influențeze pe nimeni, nu avea cunoștință de ceea ce face fratele ei.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin încheierea penală din 10.11.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților -, fiul lui și -, născut la data de 12.02.1976 în C-N, jud. C, CNP -, și, fiica lui G și, născută la data de 24.12.1971 în C-N, jud. C, CNP -, ambii deținuți în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această încheire instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere la data arestării inculpaților - și subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora (cele prev. de art.143 alin.1 și art.148 lit.f proc.pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul -, respectiv art.148 lit.b, e și f proc.pen. referitor la inculpata ) întrucât,pe de o parte, în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina lor (fapte constând în aceea că, cei doi inculpați, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în anul 2008 le-au recrutat și le-au găzduit pe părțile vătămate -, în vârstă de 16 ani și -, în vârstă de 13 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, iar prin amenințare și violență le-au obligat să practice prostituția în zona clubului "" din cartierul și, respectiv, cerșetoria, exploatându-le în beneficiul lor; de asemenea, în anul 2008, inculpații au recrutat și cazat pe partea vătămată -, în vârstă de 18 ani, la locuința situată în C-N,- jud. C iar prin amenințare și prin crearea unei stări de dependență emoțională și materială, l-au obligat să practice cerșetoria, exploatându-l în interesul lor; în sfârșit, în toamna anului 2008, au găzduit-o la aceeași locuință pe numita -, care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, respectiv banii obținuți de către susnumita fiind luați de inculpați), în acest sens fiind plângerile și declarațiile părților vătămate -, -, - și -, procesele-verbale de efectuare a investigațiilor întocmite de către organele de urmărire penală, raportul de evaluare psihologică a părții vătămate -, referatul de situație întocmit de S M - Centrul de Asistență și Protecție a Victimelor de Persoane, actele medicale privind părțile vătămate, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai M de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând, în principal, din gravitatea deosebită a faptelor imputate (reflectată, de altfel, și în pedeapsa foarte aspră prevăzută de lege - închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), din modul și împrejurările în care acestea au fost comise, urmările produse, precum și din faptul că lăsarea în libertate a unor persoane care au comis astfel de infracțiuni, ce au ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
În plus, față de inculpata sunt incidente și dispozițiile art.148 lit.b și e proc.pen. din declarațiile părții vătămate -, declarațiile martorelor și -, declarația numitului, procesul-verbal de verificări și fotografiile anexe (74-91 dosar fond), rezultând date certe că inculpata, după trimiterea acesteia în judecată și luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și - și a martorelor și -, respectiv că aceasta exercită presiuni asupra părților vătămate și -. Astfel, referitor la partea vătămată, inculpata a încercat să-l determine să-și schime declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, inițial prin aceleași manopere prin care l-a convins să cerșească în beneficiul ei și al inculpatului -, respectiv oferindu-i adăpost și hrană (arătându-se chiar dispusă să-l găzduiască până la termenul de judecată din data de 31 martie 2009), dar întrucât nu a reușit, inculpata a continuat cu amenințări și presiuni asupra lui, atât direct cât și prin intermediul fratelui ei - numitul G, pentru se prezenta în instanță și a-și retrage declarațiile anterioare. În ceea ce-l privește pe partea vătămată -, în vârstă de 13 ani, acesta locuiește în continuare cu inculpata (aceasta afirmând că partea vătămată refuză să plece de la ea), care are un control deplin asupra lui, existând chiar indicii temeinice că această parte vătămată cerșește în continuare în beneficiul inculpatei. De asemenea, inculpata le-a contactat și pe martorele și -, ale căror depoziții îi sunt defavorabile, și le-a amenințat să nu se prezinte în instanță pentru a-și susține declarațiile din faza de urmărire penală, spunându-le că, în caz contrar, "se vor întoarce pachet acasă", martorei - (mama părții vătămate -) atrăgându- chiar atenția "să aibă grijă că fiul ei este la ea". Mai mult, chiar și după arestarea ei preventivă, inculpata, prin intermediul fratelui acesteia, G, continuă să exercite presiuni (constând în insulte și amenințări cu bătaia) asupra părților vătămate și a martorilor în scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, împrejurare care rezultă din declarațiile părților vătămate - și -, precum și ale martorului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună punerea sa de îndată în libertate cu motivarea că nu sunt probate acuzațiile care i se aduc, nu sunt date din care să rezulte că s-ar sustrage de la judecată, ar comite alte infracțiuni sau că ar zădărnici aflarea adevărului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Rechizitoriul DIICOT- Biroul Teritorial Cluj inculpata a fost trimisă în judecată la data de 29 ianuarie 2009, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001 (cu privire la încadrarea juridică dată acestei infracțiuni strecurându-se o eroare materială determinată probabil de modificările succesive aduse Legii nr.678/2001 de către legiuitor, încadrarea juridică corectă fiind cea prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001), cu aplicarea art.41 alin.2 pen. trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 și proxenetism prev. și ped. de art.329 alin.1 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen.
În esență, s-a reținut în sarcina inculpatei că împreună cu coinculpatul -, concubinul său, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în anul 2008 le-a recrutat și le-a găzduit pe părțile vătămate -, în vârstă de 16 ani și -, în vârstă de 13 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, iar prin amenințare și violență le-a obligat să practice prostituția în zona clubului "" din cartierul și, respectiv, cerșetoria, exploatându-le în beneficiul lor; de asemenea, în anul 2008, inculpata și coinculpatul au recrutat și cazat pe partea vătămată -, în vârstă de 18 ani, la locuința situată în C-N,- jud. C iar prin amenințare și prin crearea unei stări de dependență emoțională și materială, l-au obligat să practice cerșetoria, exploatându-l în interesul lor; în sfârșit, în toamna anului 2008, au găzduit-o la aceeași locuință pe numita -, care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, respectiv banii obținuți de către susnumita fiind luați de inculpată și coinculpatul -.
Ulterior, prin încheierea penală din data de 03.03.2009, Tribunalul Cluja dispus obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea (municipiul) C-N, jud. C, fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, cu motivarea că există indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina ei și, ținând seama de gravitatea acuzațiilor care i se aduc, se impune luarea acestei măsuri preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Această măsură a fost înlocuită cu măsura arestului preventiv prin încheierea penală din 31.03.2009, definitivă prin decizia penală nr. 207/R/06.04.2009 a Curții de Apel Cluj constatându-se intervenția temeiurilor prev. de art. 148 lit. b și e proc.pen. Ulterior această măsură a fost menținută, constatându-se subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestului preventiv.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată, în acest sens fiind relevante plângerile și declarațiile părților vătămate -, -, - și -, procesele-verbale de efectuare de investigații de către organele de urmărire penală, raportul de evaluare psihologică a părții vătămate -, referatul de situație întocmit de S M - Centrul de Asistență și Protecție a Victimelor de Persoane, actele medicale privind părțile vătămate, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice, declarațiile celor inculpatei și a coinculpatului, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetată inculpata) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere este bănuită inculpata, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acesteia, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În speță, inculpata este cercetată pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul al sancționării de către legea penală, ci și prin consecințele produse asupra victimelor acestor fapte, în special cu privire la starea de sănătate fizică și psihică.
Așa fiind, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii acestor fapte și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Pe de lată parte, în cauză s-a dovedit existența și a temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. b și e proc.pen.
În acest sens, partea vătămată a depus la data de 24.03.2009 o sesizare la DIICOT Biroul Teritorial Cluj în care arătat că în data de 22.03.2009, în timp ce se afla în Gara din C N, a fost abordat de fratele inculpatei, numitul G, care i-a cerut ca la termenul de judecată din 31.03.2009 să declare că depoziția dată în cursul urmăririi penale nu este reală. Fiind audiat ulterior, susnumitul a menționat că a fugit din Centrul de asistență a victimelor traficului de persoane din S M și a revenit în C unde, întâlnindu-se cu inculpata, aceasta l-a determinat să revină la locuința sa unde l-a regăsit pe partea vătămată, că acesta din urmă era trimis în continuare la cerșit prin folosirea unor bilete de tipul celor utilizate și de el anterior și că inculpata le-a cerut ambilor să declare la termenul de judecată din 31.03.2009 că nici ea și nici inculpatul nu i-au trimis niciodată la cerșit.
Aceste afirmații sunt susținute de partea vătămată, dar și de declarațiile martorei (mama părții vătămate ) și a numitei, ambele arătând că în cursul lunilor martie-februarie au fost amenințate telefonic de către inculpată care le-a spus că dacă se vor prezenta la Tribunal se vor întoarce "pachet acasă".
Toate aceste aspecte probează faptul că inculpata a încercat direct sau indirect să influențeze martorii și părțile vătămate, cu scopul evident de a împiedica aflarea adevărului în cauză și de a împiedica buna derulare a procesului penal.
Așa fiind, Curtea concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de liberate a inculpatei, motive pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, încheiere ce va fi menținută în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatei i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în baza art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatei la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește in favoarea Baroului de avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obliga pe inculpat sa plătească in favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.H/Dact.
4 ex./07.12.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Delia Purice
