Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1129/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.753/
Ședința publică de la 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și în stare de arest asistați de avocat ales împuternicire avocațială nr.7496/7.05.2009.
Se prezintă domnul translator de limba chineză, legitimat cu CI seria - nr.-.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurenților inculpați, arată că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, prin care s-a menținut starea de arest în privința celor doi inculpați.
Referitor la inculpatul, consideră că se poate înlocui măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea
Menționează că în speța de față se poate face referire la clauza umanitară sau nediscriminatorie care permite că în principiu procesul penal se desfășoară cu inculpații aflați în stare de libertate, precum și la prezumția de nevinovăție.
Consideră că în raport de prev.art.143,148 lit.f Cod procedură penală motivarea instanței de fond este corectă, însă clauza nediscriminatorie trebuie avută în vedere de instanțe, după aderarea la Uniunea Europeană când prioritate are norma europeană.
Solicită a se avea în vedere că cei doi inculpați sunt tată și fiu, cel din urmă intervenind în favoarea tatălui său care se afla în mijlocul unui conflict. Totodată arată că din declarația părții vătămate se întrevăd serioase dubii privind participarea fiului la conflict și mai mult menționează că partea vătămată susține că inculpatul nu deținea nici un obiect contondent asupra sa și că în realitate nu și-a putut da seama cine și cum
l-a lovit.
Astfel că în ceea ce -l privește pe inculpatul, solicită admiterea recursului și a se dispune schimbarea măsurii arestului preventiv cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Referitor la, având în vedere probele administrate și față de alte elemente din dosar consideră că și pentru acest inculpat se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, într-un viitor îndepărtat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică, în ședința din data de 7 mai 2009, instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive și a procedat la audierea părții vătămate și inculpaților, astfel că din declarațiile date în fața instanței rezultă că modalitatea concretă de comitere a faptei este corect reținută de organele judiciare care au luat și prelungit măsura arestării preventive față de inculpați.
În raport de modalitatea concretă de comitere a faptei, consideră că este corect reținută încadrarea de tentativă la omor, în cazul ambilor inculpați, partea vătămată a arătat că ambii inculpați au lovit-o, inculpatul cu un în zona capului, inculpatul a intervenit și a lovit-o cu un obiect contondent, inculpații au recunoscut comiterea faptei.
Mai mult expertiza medico-legală confirmă faptul că partea vătămată a fost lovită și cu un cuțit, care s-a demonstrat că a fost utilizat de inculpatul.
Apreciază că nu s-a demonstrat că inculpatul ar fi intervenit în ajutorul inculpatului, tatăl său ci pentru a- ajuta în aplicarea de lovituri părții vătămate.
Consideră că ambii inculpați au acționat într-un mod periculos care demonstrează o periculozitate sporită și lăsați în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în temeiul disp. art 3002Cpp rap. la art. 160 alin 3 Cpp, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 10.04.1962, în, arestat în baza nr. 181/UP/01.10.2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, CNP: -) și (fiul lui și, născut la data de 04.07.1987, în, arestat în baza nr. 182/UP/01.10.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, CNP: -).
A respins ca nefondata cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, prin apărător.
Deliberând asupra măsurii arestării preventive a inculpaților și, în conformitate cu prevederile art. 300 indice 2 Cpp rap. la art. 160 indice b alin. 3 Cpp, tribunalul a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2323/P/2008 din data de 12.02.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, în stare de arest preventiv, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cp.
În fapt s-a reținut că la data de 30.09.2008, inculpatul împreună cu fiul său, inculpatul, în public, i-au aplicat victimei zis " " multiple lovituri cu cuțitul și toporul cauzându-i leziuni grave în zone corporale vitale, leziuni care i-au pus viața în primejdie.
În drept, în sarcina inculpaților și s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cp.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art. 300 Cpp în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datorare să verifice periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art. 5 parag. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).
Potrivit art.l60 Cpp în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în cazul inculpaților majori, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea aretării preventive.
Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat nici la cest moment procesual (148 lit. f și art. 143 Cpp) și, în raport de stadiul procesual al cauzei, justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cpp, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetate și pentru care s-a emis mandatul de arestare prevenivă.
Astfel, conform art. 143 Cpp, măsura arestării preventive poate fi dispusă în cazul în care există probe sau indicii temeinice ca a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în speța de fața vinovăția inculpaților fiind dovedită prin următoarele mijloace de proba: procesele verbale întocmite de organele de poliție, procesul verbal de constatare la fața locului, planșele foto, raportul de expertiză medico - legală Al/11173/2008, declarațiile părții vătămate, declarații martori, declarațiile inculpaților precum și celelalte acte de urmărire penală aflate la dosarul cauzei.
Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală ( în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Fox, și Hartley Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, parg. 31-32)
Analiza temeiurilor de fapt ale acestei arestării preventive de către instanța presupune antamarea de către instanța a faptelor principale ( res probandae ) sau a probatorii ( res probantes) în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul art. 5 parag. 1 lit. c parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), cu privire la săvârșirea unei infracțiuni iar nu analiza probelor, a mijloacelor de probă, sau a modalității administrării acestora.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, este închisoarea, fiind astfel satisfăcută condiția prevăzută de art. 136 alin. 6 Cpp.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit f Cpp. respectiv pedeapsa prevăzute de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condiții presupune atât o analiză procedurală penală cat și o analiză criminologică.
Tribunalul a avut în vedere în analiza ambelor aspecte natura și modalități concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate. Infracțiunile reținute, prin amploarea, intensitatea și formele lor de manifestare, perturba grav desfășurarea relațiilor sociale la nivel instituțional și interpersonal, determinând scăderea prestigiului autorităților si instituțiilor publice romane precum și creșterea indicelui de percepție a relațiilor sociale normale în domeniul justiției.
Acțiunile infracționale pentru care inculpați au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpați și pentru care s-a dispus arestarea preventiva a acestora, prin gravitatea deosebită (punerea în primejdie a vieții unei persoane) și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederilor art. 5 parag. 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cpp, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a apreciat că durata arestării preventive a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului(cauza c Austriei,Hotărârea din 28 martie 1990,cauza Labita c Italiei,Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm. cauza c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauzaLA. c Franței,Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94- 122).
Lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, faptul că au un loc de muncă stabil, reprezintă criterii care vor fi avute în vedere de instanță cu ocazia individualizării pedepsei, la acest moment procesual neputând constitui motive care să determine cercetarea în stare de libertate a acestora.
În consecință, Tribunalul a apreciat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților astfel că va respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, prin apărător ales, și în temeiul art. 3002Cpp rap. la art.l60 alin. 3 Cpp a menținut starea de arest a inculpaților și.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către inculpatul, prin apărător, Tribunalul a constatat că măsura luată față de inculpat poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, dacă s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, cu condiția îndeplinirii cerinței prevăzute de art. 143 alin l pr.pen.
Tribunalul a apreciat, însă, așa cum a arătat, că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor precum și de stadiul procesual al pricinii în cauză urmând a fii audiați martori, iar odată lăsat în libertate inculpat poate influența depozițiile acestora, astfel că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive luate inițial.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea arestării preventive a inculpaților se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați, și anume infr. prev. de art. 20 Cod penal raportat la art.174, 175 alin.1 lit.i Cod penal, constând în aceea că la data de 30.09.2008, în, inculpatul împreună cu fiul său, în public, i-au aplicat victimei zis "" multiple lovituri cu cuțitul și toporul cauzându-i leziuni grave care i-au pus viața în pericol.
Drept urmare, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod proc. pen. Aceasta rezultă din: procesele-verbale întocmite de organele de poliție, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, raportul de expertiză medico - legală Al/11173/2008, declarațiile părții vătămate, declarații martori, declarațiile inculpaților precum și celelalte acte de urmărire penală aflate la dosarul cauzei.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectiva infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comisă de către inculpați, modalitatea concretă în care acesta a acționat (lovirea victimei cu cuțitul și toporul, provocându-i grave leziuni grave în zonele corporale vitale), gradul de pericol social crescut al faptelor contra vieții persoanei, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, urmarea produsă. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Pentru considerentele expuse, în mod corect a respins și cererea de înlocuire a măsurii aretării preventive a inculpatului cu o altă măsură restrictivă de libertate, apreciind că față de circumstanțele cauzei, analizate mai sus, durata arestării preventive nu poate fi considerată ca fiind nerezonabilă.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă inculpații la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-25.06.2009
16 Iulie 2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Francisca Maria
