Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 754/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1163/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.754R
Ședința publică de la 21mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurile declarate de către inculpații, G, ȘI, împotriva încheierii de ședință din 11.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurenta-inculpată, cercetată în stare de arest preventiv, personal și asistată de avocat ales, recurentul-inculpați G și, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistați de avocat ales și recurenta-inculpată, cercetată în stare de arest preventiv, personal și asistată de avocat ales cu împuterniciri avocațiale în dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și punerea de îndată a inculpatei în stare de libertate pentru următoarele considerente: Inculpata se află în stare de arest preventiv de aproximativ 7 luni de zile pentru suma de 100 euro, întrucât aceasta la data de 19.02.2008 a permis accesul inculpatului G la informații, care erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos injust, învinuire ce nu s-a probat până la acest moment.
Apărarea mai arată că, singurele probe administrate pe parcursul urmăririi penale sunt doar interceptările convorbirilor telefonice, care se găsesc la filele 178-199 din vol. IV și din care nu rezultă că s-ar fi dat sau s-ar fi luat suma de 100 euro.
În atare situație, consideră că este inadmisibil ca, în ipoteza în care soluționarea dosarului va mai mult de un an de zile, fără a se dovedi vinovăția inculpatei, aceasta să fie cercetată în stare de arest preventiv.
Mai mult decât atât, consideră că inculpatei i s-a aplicat un tratament discriminator față de celelalte persoane, care sunt cercetate în prezenta cauză, câtă vreme nici nu s-a făcut dovada furnizării unor astfel de informații. Deși celelalte persoane sunt învinuite pentru comiterea unor fapte mult mai grave, din cele 20 de persoane numai 4 respectiv inculpații din prezenta cauză sunt cercetate în stare de arest preventiv.
Totodată, arată că inculpatei i-a fost suspendat contractul de muncă până la soluționarea cauzei, astfel că nu există posibilitatea alterării vreunei probe sau influențării vreunei persoane.
Referitor la percheziția efectuată, precizează că nu s-a găsit nici o probă în acuzarea inculpatei, deci nu sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală.
De asemenea, nu sunt îndeplinite cumulativ nici condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât lăsarea inculpatei în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu va influența în nici un mod buna desfășurare a procesului penal.
Dimpotrivă, arată că inculpata se află în pericol, aceasta fiind supusă la rele tratamente, întrucât fost a fost agresată cu brutalitate de către o altă deținută.
Pentru aceste considerente, solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatei în stare de libertate.
În ceea ce privește datele care caracterizează persoana inculpatei, apărarea arată că aceasta este grav bolnavă, are trei copii, o fiică, care se află încă în întreținerea sa, fiind în continuarea studiilor și bolnavă,un soț ce suferă de hepatita cronică și trei contracte de credit în derulare la bancă.
Se depun înscrisuri în circumstanțiere, respectiv copii de pe contractele de credit și acte medicale.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați G și, având cuvântul, precizează că în principal concluziile și motivele de recurs sunt identice și se raliază concluziilor puse de către antevorbitorul său, cu precizarea că pentru fiecare inculpat în parte trebuie făcută o diferențiere.
Astfel, apreciază că la acest moment procesual nu se mai mențin temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea arestării inițiale.
De asemenea, consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, sub aspectul pericolului pentru ordinea publică.
La momentul aducerii la cunoștință a învinuiririi, inculpaților li s-a adus la cunoștință că sunt cercetați în această cauză pentru că s-au asociat cu, însă prin actul de inculpare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui, cu care se presupunea că s-au asociat inculpații. Propunerea de arestare preventivă a fost respinsă și procurorul nu a formulat recurs, astfel că hotărârea a rămas definitivă iar persoanele cu care s-a spus că s-au asociat acum sunt în libertate.
Nevinovăția inculpaților rezultă și din împrejurarea că de trei ori Tribunalul Bucureștia respins propunerea parchetului de luare a măsurii arestării preventive față de inculpați, admițându-se recursul.
Or, din lecturarea actului de inculpare se va constata că inculpatul G este complice la comiterea infracțiunii de tentativă la înșelăciune fără a se descoperi autorii infracțiunilor pentru care este cercetat. Din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice nu rezultă că inculpatul G ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă la înșelăciune. În raport de această împrejurare, au formulat cereri pentru a fi aduse aceste persoane pentru a da lămuriri pentru stabilirea exactă a situației de fapt în vederea aflării adevărului.
Mai mult decât atât, consideră că urmărirea penală nu s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale. Astfel, în ceea ce privește activitatea de obținere de informații cu caracter secret în contra unei sume de bani, aceste interceptări sunt nule de drept, întrucât nu rezultă din aceste convorbiri telefonice că inculpatul ar fi discutat cu vreun funcționar public sau cu vreo persoană fizică, căreia i-ar fi solicitat această informație. În raport de dispozițiile Legii nr. 544/2001, informațiile se pot da și telefonic, întrucât aceste informații pot fi obținute de orice persoană de la oficiul poștal.
Din conținutul interceptărilor telefonice, rezultă că inculpatul căuta clienți pentru a cumpăra, a apelat întotdeauna la persoane cunoscute și niciodată nu a cunoscut că aceste acte sunt neconforme cu realitatea.
Câtă vreme inculpatul se află în stare de libertate, față de acesta dându-se o soluție de neîncepere a urmării penale, ori dacă cele două persoane nu ar fi dat declarații false, mai putea fi inculpatul complice la aceste fapte. Nu se poate pune problema că notarul ar fi încheiat acte false.
Este inexplicabil cum în acest dosar autorii nu au putut fi găsiți.
Consideră că instanța de fond nu ți-a exercitat rolul activ în aflarea adevărului.
Mai mult decât atât, a trecut o lungă perioadă de timp, inculpații au spus adevărul de la bun început, însă urmărirea penală a fost finalizată cu privire la aceste fapte.
Se invocă dispozițiile art.11 alin.1 din Constituția României și art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, în condițiile în care regula este ca inculpatul să se judece în stare de libertate și în mod excepțional în stare de arest preventiv, conform art. 23 din Constituția României Tribunalul București trebuia să aibă în vedere deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului.
Din motivarea încheierii de ședință atacată, nu rezultă de unde izvorăște acest pericol pentru ordinea publică a inculpaților G și.
Este adevărat că acest inculpat a mai fost cercetat penal în alte cauze, dar îi profită acest lucru pentru că instanța la data de 04.06.2008 a fost propus la arestare preventivă într-un dosar conex cu acesta.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta este un tânăr, ajuns prematur la maturitate, care se află la primul contact cu legea penală, nefiind niciodată cercetat penal. Acesta anterior comiterii presupusei fapte pentru care este cercetat avea un loc de muncă stabil din care realiza venituri licite, are un domiciliu stabil, de la care a fost reținut, a avut o poziție sinceră pe tot parcursul urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că s-a depășit cu mult termenul rezonabil, astfel că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv.
Pe lângă toate motivele învederate, solicită să li se dea posibilitatea inculpaților să fie cercetați în stare de libertate, apărarea opinând că în calitatea sa de apărător ales, dar și în calitatea sa de rudă a celor doi inculpați, respectiv fiul inculpatului G și vărul inculpatului, are probitatea morală și poate oferi o garanție în plus a respectării tuturor obligațiilor ce vor fi stabilite de către instanță în sarcina inculpaților în situație punerii acestora în libertate, urmând să se prezinte la fiecare termen de judecată.
Apărătorul ale al recurentei-inculpate, având cuvântul, arată că la acest moment procesual nu numai că nu mai persistă motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acesteia, dar nici nu au existat astfel de motive și nici au apărut elemente noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Pe parcursul urmăririi penale, propunerea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive s-a motivat în sensul de a se asigura strângerea și administrarea nestingherită a probelor. Or, singurele probe strânse în prezenta cauză și în baza cărora inculpată se află în stare de arest preventiv sunt interceptările convorbirilor telefonice, a căror șubrezenie a fost invocată de fiecare dată de către parchet.
Cosideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât din punct de vedere personal, inculpata este o persoană necunoscută cu antecedente penale, funcționar public, ceea ce în opinia MINISTERULUI PUBLIC presupune prezumția de vinovăție, ceea ce este absurditate în opinia apărării, care consideră că tocmai din acest punct de vedere, lăsarea inculpatei în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Faptele care i se impută inculpatei, constau în acea că a eliberat un istoric de rol fiscal ce nu releva adevărul. Or, în situația în care inculpata ar fi avut reprezentarea faptelor sale și dacă ar fi primit bani pentru aceasta nu ar fi acceptat să fie elibereze două acte cu conținut diferit. În această situație, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este cercetată, sub aspectul laturii subiective.
Nu există nici o probă care să conducă la concluzia că inculpata se face vinovată de comiterea acestor fapte. S-a extins urmărirea penală față de inculpată sub aspectul săvârșirii a două infracțiunii de luare de mită pentru că tentativa la înșelăciune nu putea să conducă la menținerea arestării preventive.
De asemenea, cu privire la comportamentul avut la locul de muncă, arată că s-au depus caracterizări la dosar, toate la gradul superlativ, a manifestat o sinceritate deosebită în ceea ce privește descifrarea mecanismului birocratic la administrațiile financiare și nu s-a stabilit cine trebuia să răspundă pentru eliberarea acestor documente.
Mai arată că, inculpata are în întreținere o în vârstă de 3 ani, pe care i-a împlinit în timp ce mama se afla în detenție, iar în ceea ce privește temerea că lăsată în libertate ar putea săvârși alte infracțiuni, această temere nu este reală, fiind exclusă această posibilitate.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și punerea în libertate a inculpatei, deoarece în favoarea inculpatei operând prezumția de nevinovăție, iar încadrările juridice nu sunt susținute de probe.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, consideră că nu este nici locul nici momentul să se discute ansamblu probator și nici încadrările juridice ale faptelor ce se rețin în sarcina acestor inculpați.
Întrucât s-a făcut o dezbaterea largă ce s-a făcut în această ședință cu privire la întrunirea elementelor, precizează că Legea nr. 544/2001 invocată, se referă la informații de interes public, însă în speța de față este vorba de informații nepublice și informații nedestinate publicității, lucru total diferit de informațiile clasificate sau informațiile clasificate. De asemenea, nu este vorba de informații clasificate, informațiile nedestinate publicității fiind definite în Legea 544/2001 dar și în legislația ce reglementează publicitatea imobiliară. Cu privire la art. 254 Cod penal, consideră că nu este cazul să fie remisă o sumă de bani de către o persoană către o altă persoană, această infracțiune presupunând a fi consumate la momentul la care se realizează odată cu realizarea acordului de voință și anume pretinderea, acceptarea sau nerefuzarea a folosului necuvenit de către inculpați. Practica a statuat, Înalta Curte de Casație și Justiție și practica au statuat și aceasta este regula.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea public pe care îl prezintă inculpații, consideră aceasta este opinia MINISTERULUI PUBLIC, pe care însușește, în sensul că toții inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică dacă vor fi lăsați în libertate, pentru că pericolul pentru ordinea publică se apreciază prin prisma indiciilor concrete că au participat la săvârșirea acestor fapte, ca o posibilitatea a perturbare a ordinii de drept în care se poate desfășura viața într-un stat constituțional. Îl apreciază ca o posibilitatea influențării aflării adevărului în prezenta cauză și în orice cauză penală ca principiu fundamental de drept.
Cu privire la datele ce caracterizează persoanele inculpaților, solicită să se rețină că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, că ceilalți inculpați sunt acuzați pentru o serie de infracțiuni și constituire în grup infracțional, deci sunt incidente dispozițiile art. 323 Cod penal, deci se vorbește de o activitate infracțională cu caracter organizat.
Cu privire la egalitatea de tratament, este apreciată în raport de împrejurările concrete și de ceea ce se reține în sarcina fiecărui inculpat. Nefiind un principiu expres prevăzut de lege, egalitatea de tratament nu înseamnă că toți inculpații trebuie să fie arestați sau să fie cercetați în stare de libertate, ci a apreciat în măsura în care fiecare inculpat are o anumită contribuție în comiterea faptelor.
Referitor la termenul rezonabil al procesului penal, cu titlu de exemplaritate invocă Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat în mai multe cazuri că infracțiunile săvârșite într-un grup organizat în vederea săvârșirii de fapte antisociale a statuat că o durată cuprinsă între e-4 ani în cazul în care volumul materialului probator este deosebit de mare, numărul de persoane cercetate este deosebit de mare nu este nici pe departe depășit termenul rezonabil.
Pentru aceste considerente și apreciind că nu au intervenit elemente noi, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate și menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică.
Recurenta-inculpată, având cuvântul, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate întrucât din punct de vedere medical nu beneficiază de tratament medical pentru maladia dobândită pe timpul detenției, arătând că în penitenciar a beneficiat de rele tratamente. În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, solicită să se observe că în ultima perioadă de timp lua tranchilizante pentru a putea supraviețui, iar la momentul apelului telefonic dormea și nu era conștientă de ceea ce spunea.
Potrivit Legii 57/2002 care reglementează activitatea fiscală putea să dea informații din baza de date întrucât nu au caracter secret. Informația pe care a dat-o o putea obține orice client prin telefon.
Totodată, arată că la percheziție nu s-a găsit nici o probă care s-o incrimineze, nu a mai fost chemată pentru a fi audiată din luna ianuarie.
Mai arată că este o persoană în vârsta de 53 de ani, care nu a fost niciodată sancționată penal și nu a asociat vis-a-vis de persoana sa ideea de infracționalitate, nu este cunoscută cu antecedente penale, are trei copii și doi nepoți, fiica cea mică se află în continuare în întreținerea sa, fiind studentă și bolnavă, soțul său, de asemenea, suferă de hepatită cronică.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că că este o persoană în vârstă de 58 de ani și deși nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat se află de 7 luni în stare de arest preventiv în timp ce vinovații se află în stare de libertate.
Mai arată că, nevinovăția sa rezultă și din transcrierea interceptărilor telefonice, iar cu privire la cele două coinculpate, arată că acestea lucrau la Sectorul 2 și nu aveau posibilitatea să-i ofere informații de la Sectorul 1.
Pentru considerentele arătate, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, urmând să se prezinte ori de câte ori va fi necesar.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că este nevinovat.
Recurenta-inculpată, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate, întrucât are o minoră în întreținere în vârstă de 3 ani.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-, în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s- menținut starea de arest a inculpaților G, și.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul constată că măsura arestării preventive a inculpaților G, și este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
S-au constatat astfel îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunilor, care generează un sentiment de insecuritate socială, natura și gravitatea faptelor, gradul crescut de pericol social determinat de intenția de a obține beneficii materiale, altfel decât în condiții legale și prin implicarea mai multor persoane, elemente certe care conduc la concluzia că, fiind judecați în stare de libertate, prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
De asemenea, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, conform disp. art. 136 Cod procedură penală, se impunea continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de arest preventiv, având în vedere complexitatea cauzei, împrejurarea că, până la acest moment, nu s-a procedat încă la administrarea probatoriului în faza de judecată, nefiind pusă în discuție nici regularitatea actului de sesizare a instanței, conform disp. art. 300 Cod procedură penală, aspect care,
într-adevăr, nu poate fi imputat inculpaților, însă nici instanței de judecată, fiind efectuate demersurile legale pentru a se asigura legalitatea procedurii de citare, precum și împrejurarea că depozițiile unora dintre inculpați și învinuiți sunt hotărâtoare pentru aflarea adevărului în cauză și, prin lăsarea în libertate, poate fi afectată poziția procesuală ulterioară a acestora.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpațiiG, și arătând că nu se mai justifică menținerea măsurii preventive, întrucât temeiurile care au justificat luarea măsurii nu se mai mențin și nici nu au apărut temeiuri noi care să facă necesară privarea acestora de libertate. În acest sens s-a arătat că nu există indicii cu caracter temeinic care să justifice presupunerea că aceștia ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați și totodată că lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei Curtea reține următoarele:
Recurenții inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv după cum urmează: inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor art. 25 Cod penal rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; dare de mită, prev. și ped. de art. 255 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; tentativă la înșelăciune, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; cinci infracțiuni de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; două infracțiuni de complicitate la uz de fals, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; două infracțiuni de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art. 323 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; dare de mită, prev. și ped. de art. 255 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; tentativă la înșelăciune, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal; asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art. 323 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 și luare de mită, prev. și ped. de art. 254 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; iar inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000; luare de mită, prev. și ped. de art. 254 Cod penal; fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 Cod penal; complicitate la uz de fals, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 291 Cod penal și complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal, rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că inculpatul G, în repetate rânduri a determinat pe și pe, funcționari publici în cadrul -Sector 1, pe, funcționar public în cadrul -Sector 2, pe, funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului B și pe, funcționar public în cadrul -Sector 2 să îi permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, atât pentru sine, cât și pentru funcționari și a oferit sume de bani și foloase necuvenite funcționarilor publici și, din cadrul -Sector 1, din cadrul Primăriei Sector 1 B și, din cadrul -Sector 2. Totodată, se reține că, împreună cu, și a încercat să dobândească, în mod ilicit, proprietatea terenului din B,-, pentru a-l vinde ulterior și a ajustat pe să folosească un contract de vânzare-cumpărare falsificat, la Biroul Notarilor Publici Asociați "- și - " pentru obținerea unui certificat de moștenitor la.-Sector 1 B, pentru a se înscrie pe rolul fiscal și la. sector 1 B, pentru a i se intabula dreptul de proprietate asupra terenului din B,- și s-a asociat cu numiții, și alții pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals, uz de fals, dare de mită și înșelăciune; inculpatul, în repetate rânduri a determinat pe, funcționar public în cadrul -Sector 1 și pe, funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului B să îi permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, atât pentru sine, cât și pentru funcționari și a oferit foloase necuvenite funcționarului public, din cadrul -Sector 1 și, împreună cu G, și a încercat să obțină intabularea terenului din B,-, pe numele învinuitului, pentru a - l vinde ulterior. Totodată, se reține că s-a asociat cu numiții, G, și alții pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals, uz de fals, dare de mită și înșelăciune; inculpata, la data de 19.02.2008, a permis accesul numitului G la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, atât pentru sine, cât și pentru beneficiarul informațiilor și, la data de 26.01.2008, a primit de la Gos umă de bani pentru a-i înmâna copii ale unor documente fiscale din baza de date a -Sector 2; inculpata, la data de 28.03.2008, a permis accesul numitului G la informații ce nu erau destinate publicității, înmânându-i acestuia istoricul de rol pentru terenul din B,-, în schimbul unei sume de bani, iar la datele de 26.03.2008 și 27.03.2008 a primit diferite sume de bani de la G pentru a înscrie pe rolul fiscal al terenului din- pe și a întocmit rolul fiscal al acestui teren, cunoscând că documentele în baza cărora a solicitat înscrierea sa la rolul fiscal sunt false. Totodată, a înmânat actele contrafăcute învinuitului G, știind că acestea urmează a fi folosite pentru intabularea terenului la.-Sector 1 și a înlesnit, cu intenție, inducerea în eroare a -Sector 1 de către prin încercarea sa de obținere a intabulării terenului din B,-, faptă susceptibilă de creare a unei pagube în patrimoniul statului (întrucât imobilul respectiv este proprietate de stat), infracțiune rămasă în faza de tentativă, datorită respingerii cererii de către -Sector 1.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 29.10.2008, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f proc.pen.
În ceea ce privește criticile formulate de către toți recurenții, legate de neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 proc.pen. dezvoltate de larg în practicaua prezentei decizii, Curtea constată că, în condițiile în care până în acest moment procesual nu s-au administrat probe de către prima instanță, concluzia inițială, care a stat la baza luării măsurii preventive, a prelungirii și a menținerilor stării de arest, aceea a existenței indiciilor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, se menține și în prezent. În acest sens Curtea are în vedere declarațiile părților vătămate, G, -, declarațiile martorilor, A, Pierre-, declarațiile inculpaților și ale învinuiților, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr.273.351/09.02.2009, nr.-/13.01.2009, nr.-/23.01.2009, copii ale documentelor existente în dosarele cadastrale întocmite de inculpatul G, procese verbale de recunoaștere din planșă foto, procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, a perchezițiilor informatice precum și înscrisurile ridicate cu acest prilej.
Așadar sub acest prim aspect criticile inculpaților sunt nefondate.
Referitor la temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, prev. de art. 148 lit. f proc.pen, Curtea în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, are în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final proc.pen.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Astfel, referitor lainculpatulCurtea apreciază corectă concluzia primei instanțe în sensul că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din amploarea activității infracționale care se reține că ar fi fost desfășurată, împrejurările comiterii faptelor, ce constau în adevărate "inginerii" prin care se urmărea transferul proprietății unor terenuri situate în B, dar și din circumstanțele sale personale, care demonstrează perseverența sa infracțională, existând riscul săvârșirii de noi fapte penale, mai ales în condițiile în care condamnările anterioare se privesc infracțiuni de același gen ( 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 și art.194 Cod penal pen. nr. 716/2004 a Judecătoriei sector 1; 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 prin sentința penală nr. 273/2002 a Judecătoriei Ploiești ).
Aceeași concluzie se impune și cu privire lainculpatul. Deși acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, circumstanțele sale, favorabile sub acest aspect, nu pot fi privite în mod singular, ci prin raportare și la celelalte criterii prev. de art. 136 alin. ultim. proc.pen. Or, rolul acestuia în cadrul activității infracționale desfășurate a fost unul important, acesta asociindu-se cu inculpații G, în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv înstrăinarea unor terenuri de valoare ridicată prin folosirea unor acte false. De asemenea, ordinea publică trebuie înțeleasă și ca o reacție a cetățenilor în raport de comiterea faptelor de o gravitatea deosebită, acestea fiind de natură a genera în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, o tulburare socială care justifică detenția provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.
Referitor la inculpatele și inculpata, Curtea constată că gradul de participație la săvârșirea faptelor este mai redus decât în cazul celorlalți inculpați, iar circumstanțele lor personale, comportamentul bun în societate și la locul de muncă anterior comiterii faptelor, astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosar, conduc spre concluzia că săvârșirea faptelor a reprezentat un accident izolat (ceea ce nu se poate reține în cazul celorlalți recurenți). De asemenea Curtea reține starea precară de sănătate a inculpatei, vârsta înaintată a acesteia, iar în ceea ce o privește pe inculpata, faptul că este mama a unui minor în vârstă de numai 3 ani.
În acest context, având în vedere că profilul socio - moral al inculpatelor nu denotă o periculozitatea acestora, dar și că sunt arestate preventiv de aproximativ 7 luni, or, odată cu trecerea timpului pericolul ordinea publică nu se accentuează, ci dimpotrivă, constatând și faptul că riscul săvârșirii de noi infracțiuni este inexistent, în condițiile în care inculpatele au fost scoase din mediul în care și-au desfășurat activitatea infracțională, contractele de muncă ale acestora fiind suspendate pe durata desfășurării procesului penal, Curtea apreciază că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive, buna desfășurare a procesului penal putând fi asigurată și în condițiile înlocuirii acestei măsuri cu o măsură restrictivă de libertate.
În raport de aceste considerente, va admite recursurile formulate de inculpatele și, va casa n parte încheierea recurată și rejudecând va înlocui măsura arestării preventive a inculpatelor și cu măsura obligării de a nu părăsi țara pe toată durata judecării prezentei cauze, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Va impune inculpatelor ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța la toate termenele de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, și ori de câte ori sunt chemate; să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea lor, Poliția Sector 2 B - inculpata, respectiv Poliția Sector 5 B - inculpata conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemate; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu intre în legătură, direct sau indirect, cu coinculpații, părțile vătămate și martorii din prezenta cauză.
Va pune în vedere inculpatelor că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce le revin se va lua față de acestea măsura arestării preventive.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatelor, dacă acestea nu sunt reținute sau arestate în altă cauză.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În raport de considerentele arătate anterior referitor la inculpații G și, Curtea va respinge ca nefondate recursurile acestora, soluție în raport de care recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de inculpatele și împotriva încheierii de ședință din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală în dosar nr-.
Casează în parte încheierea recurată și rejudecând:
În baza art. 139 alin. 1.proc.pen. rap. la art. 145/1 proc.pen. înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatelor și cu măsura obligării de a nu părăsi țara pe toată durata judecării prezentei cauze, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 145 /1 rap. la art. 145 alin. 1/1 și 2.proc.pen. impune inculpatelor ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța la toate termenele de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, și ori de câte ori sunt chemate
- să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea lor, Poliția Sector 2 B - inculpata, respectiv Poliția Sector 5 B - inculpata conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemate.
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
- să nu intre în legătură, direct sau indirect, cu coinculpații, părțile vătămate și martorii din prezenta cauză.
Pune în vedere inculpatelor că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce le revin se va lua față de acestea măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatelor, dacă acestea nu sunt reținute sau arestate în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații G și.
Obligă inculpații G și la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare legate de soluționarea recursurilor formulate de inculpatele și rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./29.06.2009
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
